Gata şi cu tezele!

*Precizare: Mi-am dat seama cam târziu de faptul că nu am postat videoclipul de la Three Days Grace aşa cum trebuia, deci aici este:

Să revin la ultimele chestii (nici nu ştiu cum şi de unde să încep).
Rămăsesem datoare să povestesc despre 30 Aprilie şi 1 Mai.
Pe 30 Aprilie am făcut primul picnic pe anul ăsta, cu Iri, Vali şi Iustin, pe faleză lângă delfinariu.... undeva lângă un părculeţ. Am cântat la chitară, am povestit, unii au mai şi aţipit, per total a fost ok. De 1 Mai am fost petrecut cu Vali şi Iustin. Pe la 10 ne-am întâlnit în faţa Gării (eu având la mine o tavă de Cremşnit şi o sticlă de Sprite) de unde am mers la Iustin să luăm o pătură şi bărcuţă gonflabilă, apoi am pornit spre Eforie Nord. Am ajuns acolo şi am început să ne plimbăm puţin prin staţiune, dar nu erau prea multe tarabe de văzut, aşa că ne-am îndreptat spre plajă. Am dus cu noi şi lada frigorifică pentru că voiau să facem un alt picnic acolo, Cremşnitul meu fiind vedeta principală! Nu pot să mă laud cu faptul că am făcut baie în mare pentru că a fost doar un scurt drum de înviorare şi nu am intrat total în apă. Am făcut câteva drumuri cu bărcuţa, apoi am închiriat o hidrobicicletă (prima oară în viaţa mea când am mers cu una!) timp de o oră şi eu cu Iustin îi făceam în ciudă Valentinei care era foarte panicată când vedea că noi suntem prea aproape de margine. Pe la 3-4 ne-am îndreptat spre Constanţa unde am oprit la Kaufland şi am luat câteva chestii pentru grătar, apoi la Iustin ca să mâncăm. Au făcut un sos interesant cu roşii coapte, ceapă verde, boia şi multe alte condimente, toate pasate. 
Nu sunt prea multe de spus... M-am distrat (pe cât posibil), m-am ars pe spate şi umeri... Nu s-a potrivit nimic cu viziunea mea asupra 1 Mai-ului de acum 3 luni, dar nu am ce să fac...
La română m-a ascultat pentru a 5-a notă care a fost un 9. M-a întrebat, la un exerciţiu, ce persoană publică admir. Au fost mai multe persoane întrebate şi au fost şi răspunsuri precum Dan Diaconescu şi Florin Piersic. Acum două zile a ascultat iar şi la un alt exerciţiu (cartea asta e dubioasă) am fost puşi să ne imaginăm că ne întâlnim cu o personalitate şi să spunem cum ar fi întâlnirea. Un coleg voia să îl întâlnească pe Fuego, să îl întrebe de mama lui şi de cum a ajuns să aibe atâta succes, iar un altul să îl vadă pe Hruşcă şi să îi ceară socoteală în legătură cu semnificaţia lerului! 
Mi-am amintit că mă lăudasem postarea trecută că am învăţat la română şi nu vreau să o fac din nou (sau vreau?), dar am luat 9! Este un progres mărişor având în vedere părerea mea despre profesoara de română şi standardele sale ridicate. La engleză am dat teza miercuri şi mi-a picat la compoziţie tema My Dream Job. Am lălăit-o pe acolo cu arta şi nu ştiu ce şi am scris chiar mai mult decât se cerea, ceea ce e în regulă. Mă pregătisem mai bine pentru cazul în care primeam My Dream Home şi ştiam clar ce aveam să descriu pentru că toată toamna şi iarna am visat la asta, am planificat amănunţit fiecare detaliu... dar se pare că profesoara nu o să afle de pisicuţa neagră şi pufoasă cu bot turtit pe nume Nirvana...
Azi am dat ultima teză, şi anume cea la Istoria Artei unde, sincer, chiar nu ştiu cum să spun că m-am descurcat. Am fost prea fericită de faptul că scap de ora de română pentru că azi profesoara de Informatică ne-a dus la Filmmic, festival de scurtmetraje pentru liceeni, la care vreau cu tărie să particip anul viitor. Nu am găsit pe net (mi se părea şi normal) filmuleţele văzute azi, dar o să vă povestesc câte ceva.
Tema a fost: întrebări şi răspunsuri.
Favoritul meu a fost Game:On.
Bănuiesc că şi prezenţa efectelor speciale a cântărit greu în luarea deciziei mele, dar a fost şi cel mai comic, şi cel mai actual... Ne prezenta diverşi tineri puşi în situaţia alegerii unei decizii şi consecinţa asumării ei, sau ce ar fi schimbat în cazul unei a doua şanse.
Câteva exemple de situaţii:
Un tip iese în faţa bloculu (sau a şcolii, nu mai reţin foarte bine) şi se uită în stânga: Un orb care îşi vedea liniştit de treabă; în dreapta: O tipă drăguţă (şi îşi spune: Me guuusta!, moment în care am izbucnit toţi într-un râs isteric). Cei doi alunecă pe zăpadă şi timpul se opreşte când sunt "în aer", gata să "pupe" asfaltul. În acest moment personajul nostru primeşte o pernă, intervine punând-o în dreptul orbului, iar apoi apare din senin un covor pe zăpadă, pe care se întinde aşteptând-o pe drăguţa fată să cadă.
Mai era un cuplu ieşit la o întâlnire. Fata îl întreabă: Şi... crezi că rochia asta mă face să par grasă? el, senin, răspunde: Nu... fundul tău mare te face să pari grasă. Ea îi aruncă paharul cu suc în faţă şi îl face nesimţit, iar timpul se întoarce înapoi în momentul în care fata îi pune întrebarea. El răspunde la fel fără ezitare, tipa repetă faza cu sucul şi se opreşte cadrul cu el ud leoarcă, dar fericit, iar lângă scrie: Suc pe gratis, SO MUCH WIN! (repet, sau ceva asemănător).
Fimuleţul ăsta a câştigat premiul pentru cea mai bună imagine, locul 2 şi un premiu special de la Neptun TV care constă într-o săptămână la hotelul Vega.
Alte filmuleţe au fost mai dramatice, majoritatea râzând, dar am încercat să mă păstrez calmă şi să înţeleg... şi a mers. Multe aveau o poveste bine structurată în spate, chiar dacă toată sala râdea când personajul era disperat... Situaţiile astea se întâmplă, dar parcă nimeni nu recunoaşte.
Oricum, revenind... O să încep din toamnă să mă gândesc la concurs pentru că am înţeles că de atunci se dă tema.
În ultima vreme diriginta ne-a prezentat multe activităţi şi concursuri dintre care m-am înscris la un voluntariat care o să aibă loc sâmbăta viitoare, şi anume: trebuie să îi primim pe cei care au trecut în etapa naţională a concursului Educaţie pentru Sănătate care se ţine la noi în liceu, şi m-am mai băgat şi la un concurs de afişe cu "Omul şi mediul".
M-am îmbătat destul cu apă chioară până acum spunând că merg în excursie, că merg la Otaku... nu mai merg nicăieri. Motivele sunt subiective şi nu o să le spun pentru că... îmi e ruşine? Da.. cred că asta este.
În ultima vreme am început să stau singură în camera mea şi să ascult muzică. Am început să mă gândesc cu adevărat la viitorul meu şi la diverse aspecte. În vacanţa de vară chiar vreau să fac ceva cu camera mea şi am început asta de mai devreme, dar nu e nimic deosebit. Nu cred că o să se ajungă la mobilă nouă sau mai ştiu eu ce, dar măcar draperii noi şi... ceva în plus pe acolo nu ar strica.
Vreau să fac cât mai multe bijuterii, să nu mai fiu lenesă... măcar la tata să vând brăţările făcute din pietre naturale, iar acum am şi primit de la unchiul din Bucureşti pietre semipreţioase într-un pacheţel special cu numele meu. Am câteva, nu multe, din fiecare, dar sunt foarte frumoase: Ochi de tigru, Topaz, Ametist, cred, şi nu mai ştiu...
Vinerea trecută am hotărât să îmi schimb stilul de alimentaţie pentru că am început să mă simt destul de rău. Interzis McD, KFC, Fast food în general... M-am dat pe cât posibil pe cereale şi salate de legume. Am început să reduc considerabil pâinea, dar am rămas în dubii când chiar nu ştiam ce să îmi iau de mâncare la şcoală: Biscuiţii, cornurile, covrigii... toate sunt pe bază de cocă. De aceea am revenit la sandwichuri, dar doar atât. Fără pâine acasă. Ieri am mers cu Tania să îmi cumpăr manualul de biologie de la Prăvălia cu Cărţi şi mi-au mai rămas 4 lei. Mă ispitea aşaa tare să îmi iau un McPuişor, dar când am ajuns în Tomis la 3 am întors capul şi am văzut Arcada de jocuri... Mi-am luat de banii ăia două jetoane şi m-am jucat. Am nimerit ceva pe gustul meu, ceva în genul Street Fighters (pentru cunoscători), dar mult mai uşor, pe care l-am şi terminat (am învins bossul). Acum o săptămână mi-am luat o rochiţă... una pe care mi-o doream de mult. (am mai scris despre asta? nici măcar nu îmi amintesc...) Este dintr-un material asemănător cu blugii, cu danelă pe margine şi trei nasturi de lemn pe piept... Şi are volănaşe!!!
Nu ştiu ce să mai scriu... ah! Am terminat de văzut New Girl şi abia aştept sezonul al 2-lea pentru că îmi place mult mult! Într-o zi pe când căutam nişte melodii de-ale lui Zooey Deschanel, am intrat în partea "Narnia" a Youtube-ului, cu tot felul de melodii drăguţe (pentru hipsteri în general), de unde postez asta:


Cam atât... chiar am rămas în pană de idei şi îmi cer scuze că nu am postat pe Tiny Stuff Made By Hand, dar.... am fost leneşă... Am pozele, trebuie doar să le editez puţin.
See ya!

I tell myself that I don't miss you at all...

E sfâşiată. E ruptă, arsă. Apoi înecată şi zdrobită. Totuşi, continuă să bată pentru ei.
Daa... Stare ăă... Stare pe care tot încerc să o ascund de mine.
Şi cu ce să încep, ce să spun şi ce nu?
Păi în primul rând că starea mea o ia pe direcţia unei prăpăstii adânci şi abrupte. Cum e când toate persoanele din jurul meu ori mă ignoră, aşa cum mă aşept, ori mă surprind în mod neplăcut cu diverse lucruri? Este îngrozitor. O să mă omoare chestia asta? Cu siguranţă nu. O să mă "îmbărbăteze"? Presupun. Îmi doresc asta? Dacă e să trec prin ce e acum, nu.
Am hotărât că nu mai scriu despre nimic demoralizator pe blog, dar odată şi odată trebuia să postez şi mă ajuta, chiar mă ajută să mă descarc şi îmi mai uşurez sufletul.
Voiam să scriu de mult despre 30 Aprilie şi 1 Mai, dar după ce nu am avut chef au intervenit toate astea şi mă trezesc în fiecare zi gândindu-mă la ce să fac, sperând că o să primesc un semn de la cineva, că o să am parte de... un miracol? E mult şi puţin spus.
Azi am mers spre gară cu o fostă colegă şi colega ei. Nu am avut legături prea strânse, dar şi-a amintit să mă întrebe de "Băiatul ăla!" şi apoi am început să vorbim despre diverse şi o avalanşă de momente mi se derula prin faţa ochilor şi mi-a repetat, cred că de 10 ori, aceeaşi chestie şi anume că "Când iubeşti pe cineva ţii şi cu dinţii de el şi îi reaminteşti tot ce aţi făcut unul pentru altul, momentele frumoase, dar şi sacrificiile."
Şi aici am greşit eu. De mai multe ori. La cele mai importante persoane. Şi să spun că regret e puţin spus. Dar mă rog.
În ultimele zile m-am simţit foarte independentă, şi cam aşa am şi fost. M-am certat şi cu mama, care este una din persoanele care mă fac să mă simt aşa. Am făcut pur şi simplu ce am vrut, ce am simţit. Nu m-a băgat în seamă şi recunosc că dacă erau alte împrejurări eram cea mai fericită. Iubesc să iau decizii, să mă gândesc de una singură ce fac şi cum, dar asta cu măsură. Ieri aveam 5 lei în buzunar şi am plecat la Profi să văd ce să îmi iau. În momentul în care am luat coşul şi am străbătut magazinul ăla de 5 ori pentru că eram nehotărâtă, aveam o bucurie imensă în mine. Chiar dacă am luat un iaurt, două chifle şi un baton de susan, m-am simţit studentă de facultate care locuieşte singură undeva departe de părinţi, adică ceea ce îmi doresc să ajung.
Azi am avut teza la română pentru care am învăţat pe rupte (chestie nouă la mine) din weekend până azi de dimineaţă înclusiv. Am avut emoţii, dar am scris ceva. Mi-a picat caracterizarea lui Jim Marinescu din Cartea nunţii a lui Călinescu şi definiţia povestirii. Am vrut foarte tare să nimeresc Cartea nunţii pentru că am citit-o, am plâns la ea şi mi-a plăcut enorm.
Luni am fost de servici pe şcoală, ieri a fost o zi ca oarecare... Nimic special de spus.
Am început să ascult Three Days Grace... şi asta din duminica dinainte de 1 Mai, zi în care mi-am şi făcut CD cu discografia lor completă cu tot cu cea de la Flyleaf. Deşi au nişte melodii "negativiste", mă fac să mă simt bine. Şi dacă tot am ajuns aici, vreau să postez una din melodiile care îmi place mult de la ei, una care îmi aminteşte foarte tare de mine de acum ceva vreme. Din fericire partea aceea s-a schimbat radical şi sunt recunoscătoare Lui că m-a ajutat.


Tot de curând am văzut un testimonial al lui Lacey care pur şi simplu m-a emoţionat până la lacrimi. Povestea despre cum a început să creadă la 6 ani în Dumnezeu, apoi şi-a pierdut încrederea pentru că verişorul ei de 3 ani, care-i era ca un frate, a fost omorât în bătaie de tatăl lui vitreg, spunând că dacă există Dumnezeu, de ce ar fi lăsat să se întâmple asta?
La 16 ani viaţa ei o ducea tot mai rău şi voia să se sinucidă, plănuise asta bine. A venit mai devreme acasă, dar erau şi bunicii ei (care trebuiau să fie plecaţi) şi bunica ei a privit-o şi a zis că o duce la biserică. Deoarece nu voia să îşi petreacă ultima zi din viaţă auzind-o pe bunica ei urlând, a mers, iar la biserică preotul, la un moment dat, a spus că este o prezenţă sinucigaşă, dar ea nu a vrut să se ducă la el şi un domn i-a prins uşor mâna când voia să plece şi i-a zis că Dumnezeu ştie că plânge, şi plânge mult... şi ştie şi de ce. Dar ea nu trebuie să se ducă, El o vrea în viaţă, i-a pregătit o viaţă frumoasă... Aici am izbucnit... şi nu m-am oprit o perioadă bună de timp.
Anyway, aici este testimonialul, dacă sunteţi interesaţi.

O să mă grăbesc să postez azi şi pe http://stuff-made-by-hand.blogspot.com/ ultimele bijuterii făcute. See ya.
P.S.: O să mă apuc şi eu de un serial şi nu, nu e unul din clasicele (Jurnalele Vampirilor, Supernatural sau mai ştiu eu ce) seriale de care tot aud, ci de unul de care am aflat ieri, şi anume New Girl, în care joacă Zoey Deschanel.

El logic prof.

Antescriptum: Postarea e începută de ieri, 27 Aprilie, la ora de logică, apoi la info. O postez azi deoarece ieri nu era terminată :D

Scriu postarea de la info şi Oana stă lângă mine cu părul ei uşor încreţit cu care se tot laudă şi cu mirosul de şampon persistent (a insistat să o menţionez în postare :D). Acum insistă să recunosc că are părul prea perfect ca să nu scriu despre el, şi aşa o fi.
Mai devreme începusem o postare din parc în care povesteam cum, după multe rugăminţi, profu' de logică ne-a scos în parc. Ne-a dat o minge să ne jucăm, apoi a spus că pleacă şi se întoarce în 5 minute. A venit cam după 10 înpreună cu alţi colegi care au rămas în clasă şi care şi-au luat genţile după ei (noi nu). Cum a ajuns, profu zice: Hai la Silvian! (cofetărie) şi noi: Da' nu avem niciun ban la noi, domn profesor...
Am mers, întrebându-ne între noi ce aveam să facem acolo. Am intrat şi face profu anunţul: Alegeţi-vă ce vreţi, face şcoala cinste!. Am rămas mai mult decât miraţi şi cu chiu cu vai ne-am încumetat să comandăm. Aproape toată clasa şi-a luat prăjitura "Daniela", eu optând pentru un parfait de vanilie. Ne-am pus 8 persoane la o masă pătrată de 4 şi cum toţi o aveau pe Daniela, se uitau miraţi şi spun: Ce e aia?
Me: Parfait... e un fel de îngheţată, doar că mai cremoasă.
Oana: Zici că-i unt...
Me: Gustă dacă vrei.
-Toată masa a gustat-
Oana: Da' e chiar bun!
După ce plăteşte vine profu' şi în loc să îşi mănânce porţia stă să ne pună Fanta fiecăruia în paharele de unică folosinţe aduse de dânsul. Începusem să şuşotim despre faptul că ar trebui să-i luăm o surpriză, sau să-i facem un cadou, ceva, iar când l-am văzut, eu cu Guzu şi Diana ne-am ridicat să îl ajutăm şi am turnat noi sucul. La şi 5 noi abia terminasem de mâncat şi ne gândeam ce s-o fi întâmplând în şcoală... am luat în calcul mai multe variante:
Colegii noştri închişi în clasă cu genţile noastre; diriga cu poliţia în faţa şcolii, alături de profa de info, directorul şi nişte câini de urmărire; genţile noastre aruncate la gunoi...
La şi 12 am intrat în clasă să luăm lucrurile şi surpriză! Lipan avea oră şi aveam lucrurile împrăştiate care-ncotro. Făcea comentarii de genul: Acum se vine? Notă scăzută la purtare!
Am vrut să mergem la şi 15 la info, dar profa ne-a dat afară pe motiv că am întârziat, aşa că l-am rugat pe prof să discute cu ea. A pus mâna pe clanţă, şi-a făcut cruce şi a intrat. A discutat 2 minute cu ea şi apoi am intrat cerându-ne toţi scuze. Am lucrat... de fapt am scris în caiete, apoi am început postarea cu Oana "susţinându-mă".
Când am ajuns acasă am mâncat paste! :x Mâncarea mea favorită. Am vrut să mă uit apoi la un film, dar am vrut să îl văd online şi nu se încărca... aşa că am abandonat planul.
Azi de dimineaţă m-a trezit mama care căuta pila de unghii. De unde să ştiu eu unde e, mai ales că eram ameţită?! Am mai stat în pat, am vorbit la telefon, m-am repus pe picioare(cu greu), mi-am făcut de mâncare (între timp plecaseră ai mei de acasă), am dat drumul la Adele- Someone like you în timp ce îmi aranjam patul şi apoi m-am cocoţat, mâncam şi mă uitam la TV începând să înceapă Prieteni sau adversari (Daaa... mă uit la filmele de pe Disney Channel). Nu a fost CHIAR atât de bun, dar a mers... mai bun era Tocilarul fermecător la care am şi plâns în prostie...şi pe care l-am văzut de câteva ori. O să mai fie un film ce pare interesant pe data de 18, când vrea profa de geografie să mergem în excursie. Apropo de excursie, i-am spus mamei şi am rugat-o frumos frumos şi a zis că se mai gândeşte, deci nu a spus nu!
De 1 mai Vali cu Iustin se duc la un coleg de-al lor la grătar la o vilă închiriată în Eforie şi m-au chemat, acum aştept acordul alor mei şi presimt că mă voi duce.
Am aşa o senzaţie că aş vrea să fac ceva, dar nu ştiu ce... Ceva creativ, un desen sau o pictură, dar parcă nu e asta.. Bijuterii nu cred, habar nu am nici eu, dar senzaţie nu îmi dă pace şi mă omoară. Vreau să ies afară, dar bănuiesc că asta o să se întâmple mai pe seară.
În această minivacanţă ar trebui să termin pictura şi desenul pentru atelier, plus că mă bate gândul să pictez o placă de ipsos care stă pe şifonier de ceva vreme. Profu de pictură mă încurajează să fac picturi pentru expoziţia cu vânzare din City, dar nu ştiu ce să spun... Da, m-ar încânta şi aş vrea să am ceva expus acolo. Poate mi-e doar teamă să nu îmi pierd lucrările... De multe ori, şi când vând bijuterii, mi-e greu să mă desprind de ele pentru că am lucrat la ele şi am pus suflet, dar altfel nu pot "supravieţui". În fond, din asta trăieşte un artist şi pentru asta. Sper numai ca persoanele care se bucură de ceea ce fac să le aprecieze şi să le trateze cu un oarecare respect.
La începutul vacanţei de Paşte îmi propusesem să vizionez măcar 3 anime-uri... vreo 2 OVA tot am văzut deşi nici nu mai ţin bine minte despre ce era vorba în ele. M-am lăsat de anime-uri şi nu pentru că vreau, ci pentru că uneori pur şi simplu nu am timp, ori chef să mă mut din cameră (PC-ul e în sufragerie) să stau să mă uit... Am luat în considerare ideea de a converti episoadele pentru a le vedea pe telefon, dar la un episod de 25 de minute am aşteptat juma de oră şi nu era nici la jumătate... Iar timpul era risipit.

In parc.

Am terminat scoala si am liber pana diseara, dar din cauza unor certuri cu tata nu mai am chef de nimic si am deviat de la traseu pentru o plimbare in Tabacariei. Este foarte cald si eu mi-am gasit o banca tocmai in bataia soarelui, pentru un motiv anume. Nu stiu ce o sa fac... M-as apuca sa desenez, dar nu am pic de inspiratie in momentul asta. Pot doar sa ma gandesc la anumite probleme cum ar fi faptul ca profesoaea de geografie a propus o excursie in Bucuresti fix cu o saptamana inainte de Otaku si toata clasa a fost de acord, iar mie imi plac excursiile, dar nu sunt prea incantata de amanarea excursiei cu Vali si Iustin. In fond, cu profa excursia ar fi si prin muzee, pe cand la Otaku vreau neaparat la Starbucks si vreau sa cumpar chestii cum ar fi postere... Sper doar sa ii conving pe ai mei si in caz ca e totul bine sa am cu cine merge in sensul de colegi cu care sa ma inteleg. De 1 mai tot nu stiu ce fac si habar nu am daca sa propun ceva sau sa o las pe Vali sa decida cu Iustin. La chimie am de prezentat proiect peste 2 saptamani, iar grupa mea nu a facut nimic pana acum, dar ne descurcam noi. Mi-m uitat ochelarii de soare acasa, iar acum stau sa imi bata soarele in ochi, de aceea ma stramb in timp ce scriu :))

Ploaie caldă...

Încep să scriu postarea aceasta chiar dacă nu ştiu cât timp am. Am spus că o să povestesc despre ultimele zile de vacanţă...
Am ieşit o dată în oraş cu Vero. Trebuia să vină şi Ana, dar nu s-a trezit la timp. Am mers prin City de unde mi-am cumpărat ce îmi trebuia ca să îmi fac nişte chestiuţe prin cameră (am în minte redecorarea ei, dar schimbările nu sunt radicale). Am scos nişte poze pe care le-am lipit pe şifonier şi am scris din hârtie de cadou pe perete: ART is life. Veronica mi-a transmis din partea mamei ei cum că scriu frumos şi mă bucur că am cititori care îmi apreciază gândurile şi părerile.
În aceeaşi seară am reuşit să o scot pe Cami din casă şi am stat afară până seara târziu... La fel s-a întâmplat şi zilele următoare în care am ieşit cu ea şi cu Alexandra. Am ajuns şi prin parcul din Valu şi Alex m-a întrebat de ce îmi e cel mai dor... am vrut să fac abstracţie de persoanele pe care nu le am aproape şi am răspuns: "..de ploaie. O ploaie caldă, care să mă limpezească şi să mă învioreze. E cea mai plăcută..."
Iri a fost plecată în excursie în Turcia şi am văzut-o abia luni când a venit să mă ia de la şcoală şi ne-am plimbat pe lângă Tomis, am mers prin parcul de la Primărie şi apoi am râs prin Diverta. Azi am stat cu ea prin pauze şi la un moment dat i-am dat o cariocă neagră, i-am întins mâna şi am lăsat-o să deseneze ce vrea. A ales să facă sigla de la How He Loves şi poate că a fost un semn, ceva ce m-a înseninat mai târziu, când chiar aveam nevoie.

Duminică am mers prin parc cu mama şi sormea... aşa că am vrut să merg cu rolele, dar după ceva vreme am obosit. Ele au rămas în Piticot şi eu am pornit să mă plimb prin parcul Tăbăcăriei. Era o zi prea frumoasă şi eu m-am dus să mă aşez pe iarbă. Undeva în spatele meu era un cuplu cu o fetiţă mică care se jucau prin iarbă. Eu m-am aşezat şi am început să mă joc pe telefon (am devenit obsedată).
Astăzi am venit cu Iri de la şcoală şi după ce ea a luat-o înspre Delfinariu, eu am mers iar prin parc şi pentru că starea mea de spirit era jos de tot, m-am aşezat lângă un copac. Noroc cu ochelarii de soare... sunt foarte buni pentru ascunderea sentimentelor şi foarte uşor mergeam aiurea pe alee, cu ochii închişi... Am stat cu muzica în urechi ca să mă ajute să mă redresez şi am simţit nevoia să merg pe malul lacului unde am mers cu Cătălina când ne-am plimbat prima oară şi am dat drumul la bărcuţe de hârtie. A fost a doua oară până acum când am văzut locul acela.
Şi totuşi... încă am amintirile bine întipărite pentru că dacă persoanele se duc una câte una, ştiu că amintirile nu mi le poate lua nimeni. Niciodată.
Mai voiam să scriu astăzi despre Fully Alive şi Tina - Sunt titlurile a două melodii de la Flyleaf. Ceea ce au în comun este subiectul, dau mai bine zis persoanele despre care sunt melodiile: Layla şi Tina.

Layla a avut parte de neplăceri din partea persoanei pe care o iubea, dar aşa cum spun şi versurile

 Fully alive
More than most
Ready to smile and love life
Fully alive and she knows
How to believe in futures

ea continuă să creadă că totul va fi bine, are certitudinea că cineva acolo sus o iubeşte şi are grijă de ea.

Tina a avut de asemenea o căsnicie neplăcută şi plină de violenţă până la momentul în care nu a mai suportat, s-a stropit cu petrol şi şi-a dat foc. În clipele în care ardea a început să regrete şi atunci a spus prima rugăciune care suna cam aşa: Doamne, dacă exişti, fă să dispară tot acest chin şi mai dă-mi o şansă. Tina a leşinat şi s-a trezit în spital unde i-a povestit totul lui Lacey, solista de la Flyleaf.

Lacey le-a cunoscut personal pe cele două şi s-a inspirat din poveştile lor de viaţă pentru versurile celor două melodii.

Ambele mă fac să cred că nu sunt în cea mai rea situaţie şi că nu am nevoie decât de încredere ca să fiu fericită şi să simt iubirea din jur. Fully Alice a fost prima melodie pe care am ascultat-o de la Flyleaf şi mi-a captat atenţia de la versul She's glad for one day of comfort/Only because she has suffered pentru că eram curioasă. 

În legătură cu Tina... ei bine este versul Take care of my loves, I can't hold on pe care am început să i-l scriu Irinei tot mai des... Mă încred în ea că va avea grijă de toţi cei dragi mie dacă mi se întâmplă ceva... Nu că aş fi paranoică, dar uneori am nevoie să ştiu că mă pot baza pe ea pentru că am devenit foarte nesigură pe mine de ceva vreme încoace. Mi-e teamă că într-o zi toţi or să mă părăsească şi o să rămân singură, pentru că am început să resping ideea de prieteni noi, în locul celor cu care nu mai ţin legătura. 

Cam atât pe azi... scriu când mai am ce. Până atunci trebuie să fac o schimbare în modul meu de a reacţiona la ce mi se întâmplă, trebuie să caut ceva care să mă calmeze ori de câte ori am nevoie...

Uneori melodiile au un efect neplăcut asupra mea, mă fac melancolică şi uneori chiar să plâng. Oricum, He loves us! :)

Este noapte...

Nu m-am mai atins de cateva zile bune de calculator, motiv pentru care nu mi-am facut postarea in care povestesc ultimele iesiri inainte de reinceperea liceului. O sa scriu cat de curand, poate chiar maine... Eu trebuie sa dorm si maine ma asteapta o alta zi la scoala si tot asa pana la minivacanta de 1 mai in care sincer inca nu stiu ce o sa fac... Apoi vine si Otaku, trec si tezele, verificarile si in doua luni sunt libera. ...Poate ca e prea devreme. Sincer, e dubios cum nu ma simt pregatita si nu sunt prea entuziasmata de ideea de "vacanta"... Insa nu pot face nimic in privinta asta, chiar de-ar fi sa stau toata ziua in casa la TV. Am sa povestesc totul cat de curand... Noapte buna! :)

Săptămâna Altfel şi vacanţa...

A găsit nişte chef şi timp de scris aşa că o să încep cu Săptămâna Altfel, care mi s-a părut a fi o idee foarte inspirată de petrecere a timpului înainte de vacanţa de Paşte în locul lecţiilor şi temelor.
Luni am început activităţile cu ordinea şi curăţenia în clasă. A fost distractiv, mai puţin partea în care am raşchetat gumele din bănci. Personal m-am ocupat de curăţarea peretelui din zona coşului de gunoi şi e destul de ciudat cum era plin de picături de cafea şi ciocolată caldă.
Orele următoare urmau să fie petrecute cu profesorii de atelier, dar cum grupa mea a reuşit să vorbească cu profii şi să li se dea drumul, doar nu aveam să rămân singură pe acolo şi am plecat cam pe la 12 şi 20...
Marţi am avut de prezentat proiectul SOS Natura în pericol! pentru care am avut EMOŢII ENORME. Am fost în grupă cu Iri, Tania şi Ana şi m-am ocupat de flyere şi tot eu urma să prezint. M-am rugat de diriga să ne lase la urmă, nu ştiu de ce... emoţiile. Mi-am făcut în cap zeci de variante de discursuri, unele mai emoţionante ca altele, toate transmiţând aceleaşi idei şi concepte, pentru ca apoi să ajung să scriu câteva rânduri pe care să le citesc, toate astea din cauza tracului. Dirigăi i-a plăcut, ceea ce mă bucură pentru că numai eu ştiu cât m-am rugat să nu fac vreo gafă, să nu mă bâlbâi sau cine mai ştie ce.
După asta am mers la informatică unde am învăţat să lucrăm în Storybird şi Wordle, chestii destul de interesante. Iniţiat trebuia să petrecem vreo 2 ore şi la sfârşit să ne prezentăm povestioarele, dar ne-am rezumat la o oră pentru că eram chemaţi de profesorul de atelier la multimedia. Ne-a pus vreo două filme... unul cu DaVinci şi celălalt despre Taj Mahal, iar pe la 1 şi ceva am scăpat.
Miercuri ne-am întâlnit în laboratorul de biologie unde doctorul ne-a vorbit despre consumul raţional de medicamente şi că să nu luăm nimic fără prescripţie.... discuţie care m-a cam făcut să mă simt prost pentru că în dimineaţa respectivă luasem un paracetamol pentru răceală şi TREBUIA să mă fac bine. Zilele următoare am început dieta cu salate, ceaiuri calde cu multă lămâie şi minim o portocală pe zi... şi a cam dat roade!
După discuţie am plecat la muzee: Cel de Artă şi cel de Marină. Fiind elevi ai Colegiului de Arte am avut gratuitate la muzeul de Artă, iar la Marină ne-a costat 4 lei de persoană.
Când am ieşit de la muzeul de Marină mulţi au vrut să mergem la Terasa Colonadelor să mâncăm pizza cu diriga şi după ce m-am rugat de mama am primit şi eu acordul ei. Nu am avut o comandă prea mare, majoritatea împărţând pizza (spre exemplu eu cu Tania, Mello şi cred că şi Diana am împărţit cam 2 pizza), dar am stat să aşteptăm cam o oră să ne aducă de mâncare şi era destul soare afară cât să ne prăjim pentru că de'!: unii au hotărât să nu ne pună mesele la umbră. După ce am mâncat nu aveam chef să fac o oră pe drum până acasă cu soră-mea aşa că am reuşit într-un final să dau de Iri care nu îmi răspundea la telefon şi să stabilesc unde ne întâlnim. Am luat-o pe jos de la Primărie până la Casa de cultură pe jos şi ne-am întâlnit, apoi am mers spre Delfinariu de unde am luat 304 ca să ajung la tata. A fost o zi în care am mers muult pe jos, iar asta s-a resimţit.

Joi am început cu activitatea Ştiinţa este viaţă unde am făcut proiecte pe grupe împreună cu elevi de la clasa a 7-a. Am stat cam trei sferturi de oră până să punem la punct tema principală a afişului, dar am fost mai rapizi la realizarea lui şi chiar îmi place cum a ieşit... e aşa emoţionant!
După activitate mi se pare că trebuia să mergem în Sala mare la spectacol, dar se terminase şi am plecat acasă... din nou! Tot joi a trebuit să votăm la ce film mergem vineri şi nu voiam de nicio culoare să se aleagă The Hunger Games din cauza unor motive subiective, dar inevitabilul s-a produs! Unele colege "pur şi simplu nu se puteau hotărî", aşa că au votat de 2 ori şi The Hunger Games a obţinut 8 voturi, faţă de Mirror, mirror cu 7.
Vineri am mers din nou la info pentru a prezenta fotografii făcute în Săptămâna Altfel şi poveştile scrise de noi, apoi am pornit pe jos spre Tomis. Am mers să ne luăm bilete la film apoi a trebuit să mai pierdem vremea vreo 10 minute. La 3 era un proiect cu ţări europene pe care nu am apucat să-l văd prea bine, dar care mi-a făcut rost de o clătită cu ciocolată de la francezi.
Pentru că biletul de film costa 8.5 lei de persoană în grup de elevi şi noi ne pregătisem 10, au mai rămas cam 30 de lei pe care am vorbit să-i dăm pe 6 pungi mici de floricele. Era să ratăm începutul filmului şi sala era aproape plină şi bineînţeles că au fost şi probleme de genul "cineva stă pe locul meu". Aveam locuri în penultimul rând, iar vederea era de nota 10. Am nimerit să stau între diriga şi Andreea Delea, dar nu mai contează... Filmul a fost liniştit la modul că nu auzeam prea multe comentarii de lângă mine. Nu ştiu cum a reuşit Andreea, dar avea vreo 2 pungi cu floricele din care una mi-a dat-o mie. De film ce să spun? A fost frumos, cum mă aşteptam să fie. Am încercat să trec peste sentimentul de vinovăţie pentru care nu voiam să mă duc şi chiar mi s-a părut un film reuşit, doar că ori sunt eu prea clarvăzătoare, ori era prea evident, dar de multe ori gândeam "o să facă x... o să se întâmple y..." şi aşa era.
Cu toţii spuneau să mergem la McD după film cu diriga, aşa că mi-am luat bani de meniu iar când am ieşit nimeni nu mai spunea nimic... voiau cu toţii acasă. Urma să merg la gară cu Guzu, Cristina şi Ruxi, dar m-am oprit înainte să iau doi McPuişori şi un Cola. (Am spus că nu îmi mai iau Cola că îmi distruge ficatul, dar nu rezist)
Cam aşa a fost Săptămâna Altfel, bineînţeles ALTFEL decât o plănuisem eu acum ceva timp...
Vacanţa am început-o frumos, cu un weekend relaxant, apoi o săptămână... nu ştiu cum să-i spun... Normală şi nu prea. De miercuri am intrat în programul meu tipic: lenevit când apucam, apoi curăţenie pentru Paşte.
Ieri am fost invitată la Vali şi urma să ne întâlnim la Gară la 9. M-am trezit pe la 7 şi am început să mă pregătesc. Mama mi-a pregătit un cadou destul de greuţ pentru ea pe care Iustin a fost nevoit să îl ducă apoi. Am crezut că o să întârzii, dar pe la 9 şi 10 eram în faţa Gării aşteptând să vină autobuzul Valentinei. Era o vreme ploioasă, dar îmi place ploaia. Am văzut-o şi apoi am stat să îl aşteptăm şi pe Iustin, dar a început o ploaie scurtă, cam de 3 minute. Mi-a spus că nu mai putem merge la ea şi că mă duce în Friends. A venit şi Iustin şi am luat-o pe jos de la gară spre Fantasio, apoi Sala Sporturilor şi Friends. Nu era nimeni acolo, noi am spart gheaţa şi ne-am aşezat la o masă pe terasă. Am comandat un cocktail fără alcool şi am început să mai povestim. M-a şi lăsat să folosesc Nikonul ei scump, dar nu am primit pozele şi tare voiam să le postez :( I-am întrebat când mai merg prin Bucureşti şi mi-au zis că nu mai dispun de fonduri şi am hotărât că asta e... mă duc singură la Otaku şi în secunda următoare se uitau la mine cu o faţă serioasă spunând: "Nu, nu mergi singură. Venim cu tine." Dacă Vali îşi ia carnetul până atunci ar fi mari şanse să mergem cu maşina, ceea ce mi-ar cam înjumătăţi preţul transportului.
Am plecat, am luat 43-ul până în Tomis 3 şi am mers la City unde mi-au dat să mănânc pizza, mi-au luat o îngheţată şi am mers să vedem expoziţia unde aveau şi ei ceva lucrări expuse. Am plecat, dar era prea devreme aşa că am mers la leagăne în parcul de la Primărie până ce eu cu Vali am fost întrerupte din legănat de nişte ţigani şi am preferat să plecăm. Am mai făcut nişte poze şi apoi am luat primul autobuz ce ducea spre Gară.
Au insistat să mă ducă până acasă şi ăsta a cam fost norocul meu... Pe drum am aflat că Vali are o mătuşă care stă prin Valu şi poate ne mai vedem, dar când am ajuns aproape de casă am realizat că sunt la distanţă de 3 minute de mătuşa ei. Mama i-a invitat înăuntru la un pahar de suc şi cum aveam musafiri, i-am dus la mine în cameră. Am reuşit să-i conving să rămână să şi mănânce, apoi am mai stat, le-am arătat tot felul de lucruri, mi-au admirat camera, am râs de TOPAZUL PREŢIOS (unele persoane cunosc) şi apoi i-am condus la staţie.
Seara parcă mă şi văd... cocoţată în pat, la TV, mâncând un iepuraş de ciocolată. Azi am avut muulte vase de spălat, dar le-am dat eu de cap şi acum aştept să văd dacă poate Cami să iasă afară.
Hmm... nu am mai pus de mult o melodie, aşa că here is it:


Ştiu că e Demi Lovato, ceea ce nu prea postez, dar a început să îmi placă puţin câte puţin după ce am ascultat Skyscraper şi Give your heart a break şi amândouă mi se par melodie care trebuie ascultate. Am văzut-o astă-iarnă pe Demi într-un interviu în care vorbea despre Skyscraper şi problemele adolescentelor, mai ales în cazul aspectului şi a dorinţei de a arăta ca vedete şi personalităţi celebre care în unele cazuri folosesc Photoshop sau alte trickuri deoarece nu sunt perfecte şi mi-a plăcut ea... De tot ce spunea.
Give your heart a break e drăguţă, dar la Skyscraper chiar am plâns şi m-a atins bine undeva în adâncul inimii. E genul de melodie care prin sensibilitatea ei în acelaşi timp te face mai puternic, după părerea mea...
...şi poate de asta acum o să o postez şi pe ea.

Paste fericit tuturor! :)

Am vrut sa ma apuc de o postare de cateva zile, dar lenea m-a oprit fiindca aveam de povestit despre Saptamana altfel. Siiii acum nu prea pot sa scriu pentru ca sunt de pe telefon, dar vreau sa va urez la timp Paste fericit alaturi de cei dragi! >:d< Am petrecut ziua de ieri destul de lejera pentru ca m-am ocupat din timpul saptamanii de curatenie si alte alea, ramanand numai mancarea de facut. M-am uitat saptamana asta deja de doua ori la Tangled Rapunzel... Imi place si nu imi pasa ca sunt prea mare pentru animatii cu printese xD. Ieri seara am stat in fata TV-ului, pe la 9 m-am pus sa ma uit la Calatoriile lui Gulliver varianta cu Jack Black, apoi am stat in pat cu Flyleaf in urechi si m-am culcat. Am fost trezita de vreo doua ori, odata de Iri pentru care o iert deoarece si eu am facut gafa asta :D Pana dupa 12 noaptea nu am mai putut adormi, a fost okey pentru ca am avut cateva momente de gandire profunda in noaptea invierii. Problema a fost ca mi-era teama sa nu fiu asa treaza incat sa ma trezesc cu Iepurasul la usa. Chiar daca am crescut, nu imi place sa pierd din mister si magie, in ciuda faptului ca acum ceva ani ma rugam de ai mei sa imi spuna ce mi-au luat, acum vreau sa pastrez farmecul din perioada copilariei pe cand asteptam nerabdatoare fiind sigura ca nu il vad pe Iepuras. Am adormit si m-am trezit pe la 4, apoi am adormit din noi si trezirea finala a fost pe la 7-8. Acum sunt la bunicul si mai tarziu plecam la nasi. Maine sunt invitata la Vali si abia astept Revin curand, promit! Va povestesc ultimele doua saptamani. Inca odata Sarbatori fericite alaturi de familie si cei dragi, Hristos a inviat!

Crazy random stuff...

Ieri am avut cam 3 idei total diferite de postări pe blog, toate în funcţie de cum mă simţeam, dar m-am procopsit cu alta, venită în urmă cu 5 minute pe când mă uitam prin CD-urile vechi cu amintiri. Aceasta e o altă postare cu amintiri şi memorii, în mare parte dintr-a opta cred. Ştiu că trebuie să povestesc şi cum a fost Săptămâna altfel, dar dacă nu apuc să scriu azi, postarea următoare îi este dedicată!
Cum spuneam, am cotrobăit prin nişte CD-uri dintr-a 7-a şi a 8-a. Ultimele CD-uri cu poze făcute mi-au cam tras ţeapă, astfel că am pierdut multe chestii importante. Din fericire, am regăsit astăzi o parte din imagini şi mă bucură destul de tare. Am găsit şi nişte scanări ale caietelor mele din clasa a 8-a. Îmi amintesc că la o oră de română, făcând exerciţii recapitulative cu subordonate, ajunsesem să ne ia pe rând, fiecare cu propoziţia lui de analizat şi în funcţie de ce exprima, râdeam sau mai ştim noi ce... Mie mi-a picat următoarea propoziţie şi toată clasa era ceva de genul: Wooo Monicaaaa! până să spună ora petrecerii. Bineînţeles că eu deja îmi făceam tot felul de idei: Cine se apropia? De ce anume se apropia? Chestii prin care am trecut şi care nu s-au potrivit cu ce îmi pregătise profesoara. A fost un fel de dezamăgire ciudată, dar amuzantă totodată.

Inima îi bătea din ce în ce mai tare deoarece se apropia ora petrecerii.

După cum se poate observa, mi-am trecut şi nişte inimioare pe lângă propoziţie. :))

Tot de prin clasa a 8-a, an în care am stat cam jumătate lângă Iri, am şi scan-ul unui "dos de caiet", partea aceea în care scriem noi, elevii, tot ce e important, sau nu, ce nu trebuie să uităm, bileţele pentru colegul sau colega de bancă, când e şedinţa cu părinţii, cât costă culegerea cutare, notele şi calculul mediilor, desene aiurea din timpul predării... Am găsit nişte lucruşoare din timpul orelor de română, cred. Nu sunt multe, dar sunt scrise cu Iri... sau era caietul de engleză? :-? Anyway, astea sunt câteva, printre multe alte texte, desene şi versuri (la un moment dat mi-am început un mini-jurnal pe caietul de latină... dar e trist pentru că m-a prins prin octombrie-noiembrie. M-a bucurat, totuşi, că acolo îi povesteam totul Irinei şi îmi scria păreri, impresii...)

M-am apucat de citit o carte Horror (e groaznic pt că îmi imaginez tot!!!) -scris de Iri-
Mony is HUNGRY :(( Help meh! :(
Iri reads a horror book :o3 "I'm gonna KILL you!"
This mushroom loves you!
Mwahaha! :3

Îmi amintesc că am scris o mare parte din amintiri cu cerneală colorată, chestie pe care o iubeam mult. Îmi luam rezervele de la Iri şi cred că o să reîncep, pentru că îmi place în general să fiu cât mai colorată. :D Am mai găsit pe acelaşi CD o convorbire cu "Justin Beiber" (nici nu ştiu dacă am scris corect) postată aici pe blog.
O altă chestie interesantă a fost un fel de oracol al unei foste colege, Adina, pe care îl am completat. Cred că e de prin primăvara trecută...
1.Hello!>:D<
Saluuut :x
2.Ce faciii;;)?
Bine, pe mess... vorbesc cu tine, cu fostu, cu înca doua-trei persoane si îl aud pe tata
3.Cum tii cheama;;):x?
Monicaa :-L
4.Data nasterii sh catsi ani ai ca mie mi`e lene sa calculez=))):">?
24.09.1996 - Doar 14 anisori
5.Zodia:*?
Balantaaa :x
6.Dreams:>?
Regulat :>
7.Prieten/Prietena:>?
Solooo!
8.Cea mai frumoasa amintire din viatsa ta:x?
Primul sarut <3
9.Cea mai urata amintire din viatsa taX_X?
Nu vreau sa ma gândesc dar e legata de vara...
10.Do you love somebody if you don`t have a boyfriend/a girlfriend:>?
Daaa!
11.Ce mai fac parintsii tai=))):">?
Se cearta (?) si vorbesc despre servici :))
12.Cand iesim sh noi la un suc;;)?
Cât mai repede posibil...
13.Acum..jos textila.Ti`ai inselat vreodata gajicu/gajica:-s?
Nupp
14.Ma iubesti;;):x?
Chiar daca nu o recunosc :-"
15.Daca ma iubesti,zi`mi 3 motive ptr care ma iubesti=))):">.
Est tu, nu ma suporti, nu esti prefacuta, esti o persoana de treaba <3
16.Ce culoare au minunatsii tai ochisorii;;):x?
Caaapruii
17.Surori,fratsiori ceva:>:>?
Soraa
18.Ia da`mi nr tau de telefon putsin sa`ti soptesc ceva=)))):">.[daca esti pe cosmote e sh mai bine:))))]
0720122*** - Vodafone RULLEZ! B-)
19.Unde stai ma,ca sa stiu sa`tsi fac o vizita:">?
Pe undeva prin Valu :> Zii sa te opreasca la biserica si vin eu sa te iau :>
20.Faci vreun sport ceva:-?.Sa te mentsii in forma:>:>
Neaa... Drumul pâna la scoala e de ajunss!
21.Cu sanatatea cum o mai duci:>=)))?
RAUU :))
22.La catsi ani ai de gand sa faci copii:-?:>=))))?
Când o sa ma simt preagatita? :)) Poate dupa ce termin facultatea :D
23.Daca o sa ai o fetitsa o sa`i pui numele meuu?:o3:o3[Ai de ales intre Adina:x sau Teodora:-@]
Probabil Teodora ;;)
24.Cam cat de mult mintsii:-w?
Nu prea! Zau, mai mult ascund lucruri *viata murdara :>*
25.Ia zi,knd faci 18 ani sh ai masinutsa ma scotsi la o plimbaricaa:">:x?Hai ca sh eu o sa te scot=)))
Sincer? Mi.e frica de masina... De mult timp ma chinuiesc visele în care îmi scapa masina de sub control :-s
26.Ia zi`mi 3 tsari care`ti plac ft muult:x
Japonia, USA siiii... d.aci nu mai stiu... :))
27.Ce parere ai despre mine:">?
Scrie ceva mai sus...
28.Ia zii de kt timp ma cunostiii?:-w
Chiar azi te.am întrebat :P 3 ani jumate, mergem pe patru :x
29.Hai v`am tzukat.Sh va zic bafta tata:*:*>:D<
Byeee :x
30.Daca nu`ti place ai id meu=))))):*.
Hai ca e dragut :>

Răspunsurile ar rămâne aproximativ la fel şi acum :-? Ah da, şi am cenzurat numărul de telefon, bineînţeles! :)) Prin amintiri nu ştiu dacă mai sunt chiar aşa multe chestii de arătat, eventual de povestit, dar când mai strâng chestiuţe importante şi interesante le postez.
See ya! :D

2 ani de blogging!

Astăzi am împlinit 2 ani de când am început să postez pe Little Saiko. Când am făcut prima postare nu mi-am imaginat că o să apuc să fac doi ani şi peste 40 şi ceva de mii de vizualizări, iar în primul rând ar trebui să vă mulţumesc vouă, cititorilor, pentru că intraţi şi îmi citiţi fiecare gând pe care îl împărtăşesc cu voi, fie că este ceva profund, care mă macină, sau pure copilărisme despre viaţa mea de zi cu zi.
Am făcut colajul de mai sus cu câteva dintre imaginile care captează o părticică din mine, eu care am fost şi care sunt, care m-am mai schimbat de-a lungul timpului din cauza experienţelor prin care am trecut şi a persoanelor cu care am luat contact. Sper să rămâneţi aici şi eu să postez şi peste 10 ani, pentru că este o activitate în care mă regăsesc, a devenit o obişnuinţă să scriu pe blog, să vă ţin la curent cu toate porcăriile şi lucrurile neinteresante pe care le-am făcut, ori doar să mă plâng de cât de rău îmi merge, aşa cum am făcut-o de multe ori... Dar am mai crescut! Nu mult, dar în mine s-a produs o mică schimbare faţă de acum doi ani, o schimbare care mă face să fiu mai puternică, să înfrunt totul cu mai multe gânduri pozitive şi să îmi găsesc liniştea şi fericirea în cine e lângă mine şi mă iubeşte aşa cum sunt. Am învăţat să fiu mai calmă, să am mai multă încredere şi totodată să fiu mai precaută cu persoanele din jurul meu. În esenţă, totuşi, tot un copil am rămas, un copil care ieri voia să joace Portocalele la ora de logică! (imediat apoi am auzit-o pe Andrada: Monicaa... nu suntem clasa întâi.; iar apoi am sfârşit prin a cânta Un elefant se legăna în cor)
Revenind la viaţa cotidiană, am avut o săptămână destul de încărcată: Luni m-am angajat la profesoara de biologie să fac afişul pentru spectacolele din Săptămâna altfel, astfel că miercuri trebuia să îi trimit pe mail să vadă cum a ieşit, joi le imprimam pe A3 şi A4, iar vineri i le duceam. Miercuri m-a şi pus să îl modific, dar nu mai contează, cert e că a ieşit cum trebuie şi se bazează pe mine şi "data viitoare".
Pentru miercuri am avut de prezentat la istorie proiect despre Unirea Basarabiei cu România şi mi-a venit ideea să fac un blog informativ, idee care i-a plăcut mult profei.
Mâine merg la reuniunea cu colegii (o parte din ei, unii au amânat). Am emoţii, o să îi revăăd! Deşi e posibil să plouă, vreau să ies să mă plimb prin parc, fie şi singură. O să facem poze, TREBUIE! Poate mergem şi la McD, nu ştiu... să văd ce spun şi ceilalţi.
În Săptămâna altfel ne-a organizat diriga programul astfel:
Luni avem curăţenie în clasă, apoi program cu profesorii de atelier
Marţi SOS Natura în pericol (unde particip cu Iri, Tania şi Ana), o activitate cu diriga şi profa de info, apoi atelier
Miercuri vorbim cu domnul doctor despre consumul raţional de medicamente, apoi mergem cu diriga la muzeul de artă şi cel de istorie
Joi avem Ştiinţă şi viaţă... nu prea am înţeles ce e aia, vorbim apoi o oră cu doamna psiholog la Cunoaşte-te pe tine însuţi şi după mergem în sala mare la concert
Vineri o să vedem timp de două ore toate pozele/filmuleţele/schiţele făcute în acea săptămână şi după mergem cu diriga la film

Îmi place că nu avem multe activităţi, deşi ne ţin în şcoală cât am sta de obicei. Presupun că o să fie distractiv, deşi nu e aşa cum planuiam acum câteva luni, dar asta e... planurile se mai schimbă.
Cam atât, revin cât de curând.