Free blog design by Louise Franks {Blog} Designs. Digiscrapping elements by Louise Franks{Digiscrapping} Designs.»

duminică, 27 noiembrie 2011

Arise and be all that you dreamed.


E una din postările alea în care nu ştiu ce să spun şi poate că nici ce vreau să transmit. Mă simt aiurea, vreau doar ca totul să fie okey, la fel şi eu. Ştiu că cineva acolo sus mă iubeşte şi are grijă de mine... vrea să trec cu fruntea sus peste toate obstacolele, dar... mă pot eu, oare, ridica la nivelul aşteptărilor?
Nu ştiu... Trebuie să învăţ să am încredere în mine din nou, să ştiu că voi fi bine orice aş face, că voi fi fericită orice aş alege pentru că aleg cu inima. E o problemă că fac prea multe lucruri pentru că simt, deşi ar părea inutile, stupide, de neînţeles...? E o prostie să am încredere oarbă doar pentru că sper că ştiu că cei dragi nu mă vor dezamăgi? Şi dacă mă dezamăgesc... asta înseamnă că nu trebuie să le mai încredinţez încrederea mea, o părticică din sufletul meu de care să sper că o să aibă grijă?
Sunt opinii şi viziuni diferite în astfel de cazuri, ştiu... Sunt persoane care m-ar îndruma să nu accept niciun fel de rănire, dar şi altele care ştiu că e mai bine să nu regreţi că nu ai făcut ce te-a îndemnat inima.

Până la regrete sunt fapte şi trebuie să am grijă să nu fac ceva prea devreme sau prea târziu...
După toate acestea vine şi Motto-ul de mai jos cu melodia care urmează:

Tell the swine
We will make it out alive
There's a note in the pages of the book
So Sleep tonight,
We'll sleep dreamlessly this time
When we awake we'll know that everything's alright

And sing to me about the end of the world
End of these hammers and needles for you

Hold on to the world we all remember fighting for,
There's still strength left in us yet
Arise by Flyleaf




Acum ar fi timpul să o dau în diverse şi să mai povestesc şi din viaţa de zi cu zi.
Teze... am dat trei teze până acum şi mai am una la logică săptămâna viitoare. A fost o săptămână destul de obositoare (cam toate sunt), dar ce e cel mai bine e că au trecut repede şi iată că vine şi iarna cu tot cu vacanţă. Săptămâna viitoare are Iri spectacol luni, miercuri e ziua şcolii, joi e liber iar vineri.... teza la logică xD şi cred că şi spectacol de caritate unde or să cânte fetele cu Răzvan şi Georgică (chitară şi clape). Duminică iar au Iri cu Cătă, Răzvan şi Georgică o cântare la Oleg Danovski (colinde).
E destul de probabil să se organizeze şi o excursie la Bucureşti pe 10 Decembrie, dar mai avem nevoie de persoane care să vină. De la noi din clasă nu sunt foarte mulţi şi au mai chemat şi de la 9 A... Deja suntem 18 pe listă cu tot cu 3-4 de la A şi mai vine diriga, profa de bio şi încă cineva, dar ne trebuie până pe la 30. :( Vor să ne ducă la Antipa, muzeul de artă apoi prin mall. Eh, vedem...
Am început să am iar comenzi de cercei şi brăţări (ohoo şi încă destule). Abia reuşesc să le fac pe toate plus că am şi una mai specială: Oana vrea pandante cu Nirvana şi Metallica... Cam greu. Încerc, dar nu ştiu ce va ieşi.
Cam atât. Voiam să mai scriu, dar nu ştiu ce. See ya!

joi, 17 noiembrie 2011

Crazy. Stupid. Love.


Din seria recomandărilor vine şi acest film. De ce? Pentru că îmi place. Ce anume? Urmează să citiţi...
Crazy Stupid Love este o comedie... romanică şi niţel dramatică ici-colo... (citez din părinţii mei) Este unul din filmele alea în care sunt mai multe poveşti aparent cu mici legături între ele, sau deloc, iar la sfârşit totul se clarifică şi capătă sens. Ador filmele alea... spre exemplu Valentine's Day, dar nu e acum timpul pentru aşa ceva.
L-am văzut relativ de curând şi chiar de aproape două ori, numai că prima oară nu l-am terminat, iar a doua oară l-am văzut full cu ai mei :D Îl recomand tuturor (bine, doar dacă sunteţi adepţii genului şi nu aveţi probleme când vedeţi cupluri drăguţe) şi poate fi văzut cu oricine -mai puţin cu părinţii mai mult cu prietenii-. Este genul de film pe care l-aş vedea într-o seară cu zăpadă, în păturică, bând o ciocolată caldă cu prietenii cei mai buni aproape.

These Days...
...nu au fost cine ştie ce complicate. Am primit notele de la testele de săprămâna trecută (9 română şi 9 istorie), iar azi avem şedinţă cu părinţii unde se va propune o excursie la Bucureşti pe la începutul lunii Decembrie şi sper să se aprobe şi să mă lase :D Să stau o zi întreagă cu ai mei scumpi colegi ar fi ok :))
Săptămâna viitoare e FULL. aproximativ 3 verificări -specialităţi-, teza la română, engleză, istoria artei şi probabil şi logică (ultimele două fiind în aceeaşi zi, ar fi un calvar..)
Cam atât, scriu când o să am şi ce :)) See ya :D

joi, 10 noiembrie 2011

You waiting for it?


SAIKO IS COMING BACK.
Yap. După o mică absenţă am realizat că tot mai bine este pe blog. Chiar dacă am un program deeestul de încărcat, îmi fac eu timp să scriu.
Cum acum sunt puţin agitată şi supărată, o să încerc să scriu despre ceva ce trebuia publicat acum ceva vreme.
NIJIKON 2011
6:00 Trezirea

Cam asta era ora după cum îmi amintesc... Ora perfectă pentru o zi perfectă la Bucureşti. Mă îmbrac, pap, tot ce e necesar că de! Trebuia să mă pregătesc cum se cuvine! Fac gentuţa, tot... Plec de acasă şi merg spre gară.
7:15 Gară
Daa... am ajuns la gară să luăm trenul de 8:05. Mă duc să mă întâlnesc cu Cătă care stătea cu mama ei în sala de aşteptare, iar pe drum o găsesc şi pe Valentina -studenta cu care urma să mergem-. Stăm acolo, vine Floris, Iusitn... Într-un final şi Iri cu Răzvan. Mergem noi, cumpărăm bilete, ascultăm sfaturile şi rugăminţile părinţilor... Într-un final suntem urcaţi în tren: Prima experienţă pe cont propriu pentru unii dintre noi xD
8:15 Pleacăă!
A plecat trenul! :x Ei bine, acum chiar simţim libertatea! Râdem, facem poze, ne distrăm, mâncăm pizza făcută de mama Cătălinei... Vin controlorii. Noi-bilete dus-întors spre Bucureşti cu reducere de elev (respectiv cupoane de student). Surpriză! Răzvan şi Floris nu aveau carnetele vizate. Ce facem acum? Amenda mai scumpă decât biletul dus-întors, şi acume 100 şi ceva de lei de căciulă... Ne-om descurca noi cum o fi, dar nici bilet de întors nu mai aveau! Se ută şiret controlorul, îi ia pe studenţi într-o parte şi discută cu ei. Vine Valentina, se aşează cuminte şi spune: Puneţi bani şi da-ţi 100 de lei. Noi: Ce? Cum? De ce? Vali discretă: Nu vă explic, daţi banii.
Cum a fost povestea? În trenul care avea să ne ducă pe noi acasă erau aceiaşi controlori şi contra-cost, ei aveau să închidă ochii la biletele nevalide.
11:00 Bucureşti
Am ajuns! Un an de când am fost ultima oară şi nu s-a schimbat nimic. Luăm drumul ghişeului de bilete pentru a ne asigura transportul şi realizez că am pierdut harta pe care am făcut-o timp de câteva seri cu tot cu durecţii, informaţii şi ce mai trebuia, şi de care au râs cu toţii pe tren că vaaai că sunt o maniacă! Mergem noi în staţie de unde trebuia să luăm un autobuz ce ne ducea aproape de Hard Rock Cafe, dar aveam dubii... Auziserăm că ne trebuie rezervare, ceea ce noi nu aveam. Văd eu un autobuz: "Heey! Ăsta duce la Tineretului!" -La Niji-.
Vali: Păi hai să-l luăm!
Urcăm noi... Înghesuialăă! Eu: Entuziasmată. FOARTE entuziasmată. M-a luat pe nepregătite decizia Valentinei :))
12:15 Nijikon
Am ajuns la Niji. Mă duc, intru... şi mă întorc! Da, cineva avea nevoie de gel de păr. Hai la Mega Image... şi nu mai spun că am făcut fărădelegi că mi-e că mă dau de gol că am asistat la un furt! [-( Am fost prin parc, apoi pe la Niji puţin de unde mi-am luat nişte mănuşi foooaaarte cute cu ursuleţi *foto*, un poster şi stickere.
14:30 Cafenea
Plecăm de la Niji şi lumea se decide să meargă la un magazin de muzică. Cât aşteptăm să primească Iri indicaţii despre cum să ajungem, căutăm o cafenea să bem ceva cald. Era mai mult un restaurant, dar nu contează. Eu cu Cătă ne-am luat ciocolată, care e THE BEST... şi Răzvan la fel. Iri un frappe parcă şi Floris un Green Apple. Am şi filmat, dar din cauza unei erori am pierdut absolut totul :'(
15:00 Parc
Am plecat puţin prin parc până aveam să aflăm destinaţia. Eu cu Cătă a trebuit NEAPĂRAT să testăm toate jocurile alea de copii! :)) Ne-am dat în leagăne, una-alta...
Am aflat destinaţia şi cum să ajungem acolo. I-am anunţat şi pe studenţi, care ne lăsaseră singuri de la Niji, urma să ne întâlnim la destinaţie. Ei ajunseră înainte şi ne-am descurcat şi noi... mai greu, ce-i drept, cu o groază de indicaţii. Nu am ajuns. Am stabilit cât de cât unde suntem şi aşteptam pe studenţi să vină să ne ia. După ceva vreme, însă... VALI NU MAI AVEA BATERIE! ...şi nu aveam numărul lui Iustin... Stăm, nervoşi, aşteptăm... BANG! Un motociclist cu cineva în spate pe jos! Ce-o fi păţit? Se ridică repede şi fuge. În spate-un poliţist în maşină care îl depăşeşte, se dă jos şi se pune în faţa lui. Motociclistul îl dărâmă -Am crezut că o să-l calce- şi poliţistul raportează totul apoi opreşte alţi doi motociclişti. Să vezi şi să nu crezi! A fost foarte ciudat, dar mişto în acelaşi timp. xD
17:15 Metrou
Vin studenţii. Motivul întârzierii? Vali -fiind claustrofobă- a fost foarte greu convinsă să meargă cu metroul. Bineînţeles, acum trebuia să ajungem la gară pe aceeaşi cale şi o mai aveam şi pe Cătă-a doua claustrofobă. Trecem noi cu brio şi peste asta.
Ajungem la Gara de Nord. Studenţii se asigură FOARTE BINE că ştim care este peronul, trenul, ora, vagonul şi locurile, deoarece ei veneau cu trenul de 10 şi ne lăsau singurei.
18:05 KFC
Trebuia să ne facem plinul înainte de plecare, nu? Am mers la KFC. Am mâncat acolo ce am mâncat, Irina voia revista FOTO-VIDEO aşa că ne-a trimis pe mine şi pe Cătă după ea. Pe drum Cătă şi-a luat o gumă şi nu spun cum făceam pe acolo-Alergam şi ţipam ca disperatele :)).
A venit şi trenul. A fost distractiv-în spatele nostru două babe şi noi cu discuţii gen:
L-ai rezolvat?
Daa, ţi-am zis.
Şi unde e cadavrul?
În sacul ăla negru, l-am împachetat bine.
Aşa îi trebuie. Să se mai pună el cu noi.
Şi tot felul de chestii d-astea :)). Babele îşi făceau cruci :))
Pe la 22 şi ceva am ajuns acasă. Nu aveam chef să dorm, a fost prea frumoasă ziua aceea. Eram acasă, deci nu mai puteam face nimic. Acum aştept o nouă ocazie...
Uff... a luat ceva să scriu având în vedere că am început postarea ieri -10/11/11-.

Am mai trecut peste o apocalipsă!
I'm a survivor! Astăzi am ieşit pe hol cu Iri şi Cătă şi ne-am luat "Rămas bun!". Am salutat pe toată lumea şi le-am spus că mi-a părut bine să îi cunosc :)) Mi-am dat şi mesaje cu Cătă în minutul de glorie: 11:11. Ciudaat :))

Cam atât, revin curând. See ya! :D

A apărut o eroare în acest obiect gadget