Free blog design by Louise Franks {Blog} Designs. Digiscrapping elements by Louise Franks{Digiscrapping} Designs.»

miercuri, 22 august 2012

Furtuna de nisip.

Am avut mai multe tentative de a scrie, dar poate e mai bine că m-am păstrat, iar acum urmează o altă postare din categoria "De vara asta-momente memorabile".
Înainte să povestesc, voiam să spun că mă gândeam în ultimele zile la faptul că una din dorinţele mele este să fac lucruri care mai de care mai aiurea, lucruri care să nu mă definească pe mine ca persoană, cel puţin nu aşa cum mă cunosc cei din jur, cu excepţia câtorva persoane. Vreau să ţin undeva pentru mine toate lucrurile astea şi odată ce-o să mor să se afle. Nu să se dea sfoară-n ţară, dar aşa, prietenii care nu mă cunoşteau chiar atât de bine. Cred că e puţin bolnavă dorinţa mea de a şoca, poate am exagerat, cert e că nu vreau să trec prin viaţă neobservată, vreau să fac din fiecare clipă, pe cât posibil, ceva să dureze.
Trecând înapoi la povestire...
Ieri am serbat ziua lui Marian care consta, iniţial, într-un grătar pe plajă, dar cum în locul unde voiam noi să mergem avuse chiar ieri loc un incendiu, am decis să facă băieţii grătarul şi să aducă mâncarea la casoletă.
Eu m-am întâlnit cu Cătălina pe la 6 fără şi am luat 102 până la City. Am mers în Cora să cumpărăm câte ceva pentru grătar şi am plecat cu vreo 4 sosuri Glen, un borcan de murături (vaaai cât a insistat!), o pungă URIAŞĂ de Lay's, o sticlă de suc şi una de bere plus un corn pentru ea, eu aveam unul, urmând să ne ţină de foame dimineaţa. Oh, da... "petrecerea" urma să fie până în zori, motiv pentru care au adus şi corturi şi de toate. Zicând că e prea devreme să mergem de pe la ora 7 şi ceva, mergem lângă lac şi ne aşezăm şi mâncăm chipsurile. Pe la 8 ne-am urnit spre plajă (3 Papuci, în zona Universităţii), zicând că nah... nu au cum să fi ajuns!
La 9 fără ne sună să vadă unde suntem şi pe la aproximativ 9 şi 5 eram la corturi, obosite după drum. Marian s-a aşezat în cort şi făcea pe bucătăreasa de cantină, ne dădea tuturor ce voiam să mâncăm. Eu cu Cătă eram deja full, aşa că am mers pe deviza: Lasă, mâncăm mai târziu că noaptea e lungă. Am luat de poftă nişte ciuperci cu caşcaval care erau delicioase. Stăm noi vreo 10-15 minute, o sunăm pe Adina, care venea cu mama ei, George, şi verişoara ei Diana. Le spunem noi cam pe unde suntem când... începe să bată vântul. Toţi de acolo ne gândeam la Ursus, la ce a fost acolo. Poma, care nu a putut ajunge la Ursus, zicea că vrea furtună! Vrea să vadă cum e!
Vai... şi a început cea mai îngrozitoare furtună de nisip pe care am văzut-o vreodată. Nu puteai sta cu ochii deschişi, nisip aveai oricum peste tot: nas, urechi, gură... Nu spun cum se simţea pe picioare, eu având doar pantaloni scurţi. Am mers cu greu să ne adăpostim, mi-am luat un pulover pe mine şi prosopul în cap ca arăboaicele. Ăstora li s-au rupt corturile, le duceau ca pe saci cu beţele sărite, cu tot ce aveau acolo. Borcanul de murături spart, mâncarea cu nisip... era praf, totul. Am început să mergem înspre casa lui Marian, între timp Adina şi restul cică s-au aşezat să bea ceva la malul lacului, în Tăbăcăriei.
Ajungem noi la Marian, spălăm toate sticlele cu furtunul, ne băgăm toţi în bucătărie... "Cine vrea să facă duş?"... eu am fost prima care mă oferisem :)) Vai, cât nisip am scos de pe mine -şi încă nu era tot- nu îşi poate imagina nimeni. Apoi m-am întors, am stat cu toţii, am râs, băut, glumit, eu am mâncat bezele cu chipsuri şi ursuleţi de jeleu îmbibaţi în pălincă (abia dacă aveau gust)... a fost super. Ne hotărâm să plecăm în parc să ne întâlnim cu grupuleţul care ne aştepta. Am ajuns acolo, am întins pătură, nu mi-a mai trebuit nimic. După nu foarte mult timp, pe la 3 cred, s-a cam spart gaşca, dar cum Cătă pur şi simpu nu voia ea să plece, am mers cu Mihai, George şi Jean pe plajă.
George a adormit destul de repede, Cătălina a stat trează. Eu am zis că de ce să nu profit de ocazie şi am făcut o baie în mare noaptea, că tot îmi doream -ce era la Ursus era nimic pe lângă asta- şi Jean cu Mihai şi ei pe acolo. Frig nu mi-a fost, chiar mi-a fost mai ok decât pe zi, când era vântul şi mai puternic. Bineînţeles că frigul m-a apucat ceva mai târziu, dar asta e partea a doua. Pe la 5 am plecat şi băieţii au mers acasă să se culce... numai eu şi Cătălina am mers în parcul de la Spital. Am stat pe o bancă, am dat de mâncare la vrăbiuţe, ne-am toănit acolo, cu capul pe genţi, cu rândul, iar când deja începu lumea să mişnue, am decis să plecăm. Am mers pe jos până la Tomis de unde am plecat fiecare la casa ei. În microbuz am aţipit de câteva ori în reprize scurte, până m-a trezit tata de-a binelea cu un telefon. Oricum, cred că aveam faţa de cea mai mare drogată azi la 9 fără când veneam eu de la staţie, cu ditamai puloverul lălâi, teneşii albi şi colanţii cu pantaloni scurţi deasupra.
Am intrat în casă-uşa mi-o lăsaseră descuiată-, şi am  trezit-o pe sormea spunând că nu-mi mai e somn, că hai să ne uităm la TV. Bineînţeles că am adormit vreo 3-4 ore, iar până acum am tot stat la PC.
Cum zicea Cătă, ziceai că suntem turiste venite de a munte, dar eu deja mă imaginam bătând din nou Bucureştiul. Dacă am noroc şi îmi merg toate, poate ajung la Nijikon şi, după cum îşi doreşte Cătă şi cred că ar fi super, să mergem la iarnă să stăm peste noapte, să mergem la Starbucks, să ne plimbăm, să mergem cu trenul, iarna.

duminică, 19 august 2012

"Monica, eşti bine?"

"Da. Sunt."
Parcă acum e tot mai uşor să mă prefac faţă de cei din jur, cei care nu vreau să ştie ce mă nelinişteşte. Poate e mai bine aşa, poate nu... Dar poate e bine să nu mai fiu egoistă să stric cheful tuturor cu "toanele mele".
Şi în final totul trece, este vindecat de timp şi rămâne ca amintire. De cele mai multe ori una care îmi aminteşte doar că ceea ce nu mă omoară mă face mai puternică.
Aveam atâtea idei de postări, asta e una venită acum, la o stare aiurea, dar pe care nu o dezvolt prea tare şi pentru că sunt pe mobil şi nu îmi permit circumstanţele.
It's time to be a big girl now... and big girls don't cry.

marți, 14 august 2012

Well Done!


And if you're in love, then you are the lucky one,
'Cause most of us are bitter over someone.
Setting fire to our insides for fun,
To distract our hearts from ever missing them.
 
 Duminică am terminat jobul de care eram atât de mândră. Am lucrat la campania 100% Bărbat, 100% Tată, campanie care încuraja implicarea tatălui în creşterea copilului.
Am să o iau de la început cu povestirea: Miercuri.
La 7 m-am întâlnit la City cu Cătă, Marian şi Andrei (vărul lui Marian). Trebuia să mai vină o fată pe care nu o cunoşteam şi care nu a mai apărut, aşa că tipa de a agenţia care ne-a angajat m-a rugat să găsesc pe cineva şi primul nume care ne venise în cap era: Adina, urmând să înceapă din a doua zi. În prima zi am oprit în Năvodari şi ne-am instalat pe plajă. Cum urma să avem parte de mulţi copii, de la prima oră începusem cu glumele de Pedobear. Având cu un om în minus, eu a trebuit să plec să dau pliante invitând lumea la eveniment, iar  Cătălina cu Andrei aveau grijă de copii, se jucau cu ei, îi puneau să deseneze şi supravegheau ce se întâmpla pe acolo.
Au apărut şi doi clauni (moartea Cătălinei!) care strigau fetiţele şi băieţii prinţese şi, respectiv, voinici, aşa că ne-au întâmpinat cu "Bună prinţeselooor!" pe un ton foarte copilăresc. Chestia asta m-a atins foarte tare la inimă, motiv pentru care îi puneam să îmi spună aşa zilnic! :)) Ei s-au jucat cu copii, i-au pictat pe faţă şi le-au făcut animăluţe, floricele şi săbii din baloane colorate. Am avut şi uniforme: Eu am fost AN, Andrei TAN şi Cătă TE! Formam AN-TAN-TE! ^^
Cam toate zilele au fost la fel, numai că de Joi am intrat la distrat copiii, căci Adina nu îi suportă şi s-a oferit să plece ea la pliante. Şeful a fost foarte de treabă, îl cheamă Mihai şi cred că şi faptul că nu e chiar atât de în vârstă (a terminat anul trecut facultatea) a ajutat. Oricum, voiam să vă povestesc şi despre Ursusul ăla a care tot visam eu.
Plănuisem să mergem la Ursus eu, Cătă, Adina şi alte câteva cunoştinţe, iar acolo să ne întâlnim cu Marian, Andrei şi grupul lor, iar după Ursus, târziu fiind, să mergem în El Comandante până dimineaţa, iar la 6 să plecăm spre hotelul unde stătea Mihai, să pornim la muncă. Super, nu?
La 5 eram la City aşteptându-le pe Cătă şi Adina care au ajuns la şi jumate. Restul grupului a întârziat vreo oră, dar asta e... Am intrat în City să ne luăm nişte bere din Cora, iar eu am mers să îmi pun pe mine blugii, pentru că la concert n-aveam unde să mă schimb. Pe la 7 plecăm noi spre Năvodari, coborâm... când: paznicii la intrare, controlau genţile. Ne-am dus pe plajă să terminăm berea ca să intrăm odată. Beau o gură de aici, o gură de acolo... când să mă ridic să fac o baie în mare -îmi doream de mult chestia asta-, hop! că nu mai am echilibru. Eram ameţită bine, nu detaliez prea tare :)) Am făcut baia, m-am întors, Cătă mi-a spus că ne întreba Marian într-un mesaj pe unde suntem. Am intrat la Ursus, ne-am găsit, am dansat, nu ştiu ce... Dă să picure. Nu-i problemă, stăm la concert! S-a pus să plouă bine, bine de tot. Mi-am luat hanoracul pe mine câând... Se opreşte concertul. Toată lumea nervoasă, se adăposteşte sub un cort uriaş.
Irina îi sunase pe ai ei şi ne asigura că putem merge cu toţii cu maşina la ea acasă. Se potoleşte ploaia -nu spun în ce hal eram eu: blugii plini de nisip, hanoracul peste rochiţă, udă până la piele, cu fermoarul de la geantă stricat, desculţă- şi vin ai ei să ne ia. Ajungem la maşină, tatăl ei zice: Păi eu nu iau decât 5 persoane în maşină că mă prinde poliţia. Rămâneam 2 pe afară: Eu şi Cătă. Partea enervantă era că ocolisem deja foarte mult şi era drumul şi mai lung până la El Comandante, dar ce aveam de făcut? Hai pe jos...
Între timp îi dădusem lui Mihai, care spusese că o să vină la concert, un mesaj în care îl întrebam dacă a venit şi a văzut ce potop a fost. Îmi răspunsese că abia a ajuns la hotel şi că e bine, aşa că l-am sunat să îi explic că nu ştiu ce va fi cu noi în noaptea aia şi că habar nu am dacă şi cum vom ajunge dimineaţa la muncă. Andrei şi Marian erau şi ei plecaţi, Adina şi încă o tipă, Irina, erau în El Comandante, petreceau de zor. Mergem noi, Cătă îşi găsise cu cine să danseze (toţi tipii roiau în jurul ei, me: Forever alone), eu nu mai puteam de somn şi frig, bătea briza mării exact în mine, care eram fleaşcă, şi mai treceau unu-doi să mă cheme la dans, dar băgam scuza cu "trebuie să stau cu lucrurile". Adina a zis că a găsit pe cineva care să ne ducă acasă şi dacă e ok să dorm la ea. Între timp îngheţam de frig aşa că o rugasem să îmi ia o ciocolată caldă (nu beau cafea), dar cum nu aveau aşa ceva, tot o cafea am primit... măcar era caldă. Nici să o beau pe toată nu am putut pentru că simţeam că o vărs. Pe la 3 am pornit spre Constanţa, îmi clănţăneau dinţii de ziceai că sunt schelete din ăla de jucărie... foarte, foarte dubios.
Am mers la Adina, care a fost cea mai dulce persoană din lume, mi-a dat haine, prosop, mult spaţiu în casă să îmi las lucrurile la uscat... Când să ne culcăm, ne-am pus amândouă pe covor deoarece verişoara ei dormea în pat şi nu voiam să o trezim. Îşi pusese telefonul să ne trezească la 6 fără, dar nu a sunat şi pe la 6 şi 15 m-am trezit de capul meu şi l-am sunat pe Mihai. Spunea că afară plouă şi că nu are rost să plecăm nicăieri. Ne-am băgat la somn până pe la 7 când îmi dă mesaj Marian. El aştepta, săracul, la Gară să ne întâlnim. I-am spus că nu ne vedem şi îmi tot dădea mesaje cu "Am ajuns acasă" şi voiam doar să dorm, aşa că am dat telefonul pe mute. Pe la 9 şi ceva mă trezesc iar şi văd vreo 8 apeluri nepreluate şi 2 mesaje. Printre altele era şi Marian care ne spusese pe la 8 şi 15 că într-o oră ne vedem să plecăm în Saturn să facem măcar nişte poze. Deja eram în întârziere, Cătălina dormea, noi în pijamale... L-am sunat pe Mihai şi a spus că asta e şi că urmează să ne vedem ziua următoare. Pe la 11 cred că m-am trezit de-a binelea. Am mâncat câte ceva, am stat pe net... apoi am plecat.
În ultima zi, duminică, am mers în Tăbăcăriei, la Ţara Piticilor. Deja ne împrietenisem foarte bine cu claunii (care au venit şi ca Ştefania şi Sportacus, Peter Pan şi Tinkerbell, Mikey Mouse şi Minnie) şi am luat ID-ul tipei.
Mâine îţi serbează Marian ziua în Vamă şi o să merg, împreună cu Cătălina. O să fie distractiv. :))

Vama Veche-iniţierea.



CELE MAI DUBIOASE FEŢE.



Tocmai m-am întors din prima mea vizită în VAMA VECHE, după o serie de lungi rugăminţi şi promisiuni. Cum nu am mai scris de mult (e văr-miu ÎNCĂ la mine), cred că asta ar fi postarea ideală acum.
Să o luăm cu începutul: Miercuri, 25 Iulie.
M-am trezit de dimineaţă şi am început să îmi fac bagajul. Urma să iau la mine bijuterii făcute manual în speranţa că îmi voi scoate nişte bani. Pe la 2 am plecat spre Cătălina, urmând să dorm la ea.
Când am ajuns la ea, mama ei apreta cerceii croşetaţi în formă de floricele. Ne-am dus în cameră şi am făcut un dezastru inexplicabil, apoi am plecat grăbite spre Tomis să ne cumpărăm câte ceva pentru ultimele lănţicuri. Am făcut o oprire la Mega Image unde am luat budincă, multă budincă :x La 6 şi ceva am plecat să îl ducem pe Dani, fratele ei, la dentist. Nu a durat mai mult de 5-7 minute, apoi ne-am întors acasă unde ne aştepta prăjitura cu fructe de pădure. Nu după multă vreme a venit şi mult promisa şi aşteptata pizza, dar nu o tavă, ci cantităţi industriale (cam trei tăvi)! Am început să pierdem vremea pe net, în special Facebook şi Youtube.
*Daaa... a fost începută acum mult timp postarea asta şi cam trebuie să o reiau....*
Aşaa... Plănuisem să ne facem genţile, să pregătim totul, să facem şi un inventar, apoi să ne uităm la Raise your voice şi să ne culcăm... CEL TÂRZIU ORA 2.
Codiţa cu păpuşică.
Aham, siiigur! La film nu am mai avut timp să ne uităm. Am ascultat muzică, am făcut mişto la anumite melodii, iar pe la 5 şi ceva Cătă îmi făcea codiţă colorată cââând... se ia curentul! A terminat-o cu chiu cu vai pe la 6, la lumina telefonului meu. Ne-am băgat la somn până pe la 9 şi ceva cred. Dimineaţa pregătiri, duşuri, alea alea şi hop în taxi până la Gară. Trenul a ajuns chiar bine, deci nu am avut întârzieri. În compartiment am avut destul loc, chiar ultima parte a drumului am fost singure pe acolo. Am coborât în Mangalia unde am căutat microbuzul de Vamă. Pe la 1-2 maxim eram în  camping, despachetând şi relaxându-ne cu toată lumea la masă.
Ce pot spune despre persoanele din Vamă... păi în primul rând că aproape toate sunt foarte sociabile şi de treabă. Nimeni nu are nimic cu tine, eşti unul de-al lor. Te băgai în discuţii care mai de care mai filozofice fără măcar să ştii cu cine vorbeşti, dar era în regulă. Nu erai întrebat cum te cheamă atât de des precum "De unde vii? Cât stai?". Acolo am găsit o tipă care mi-a cumpărat un inel de 5 lei şi Cătălinei un fel de "zgardă" tot de 5 lei. Început promiţător, nu?
După ceva vreme am hotărât să mergem pe plajă cu Bale (unul din motivele pentru care am mers în Vamă a fost şi faptul că îţi serba ea ziua de naştere) şi alte persoane. Am făcut şi o baie în mare, care a fost una din cele mai drăguţe băi pe care le-am făcut vreodată- apa era caldă, iar din 3 paşi deja depăşea nivelul meu. A fost foarte amuzant. Cât stăteam pe cearceaf vine la noi un tip băut dintr-un grup din apropiere cerând "o ţigară... două dacă se poate că suntem mulţi, dar nu mă supăr...". I s-a dat o ţigară (nu, nu de la mine-nu fumez) şi a plecat. După 10 minute mai vine un tip din acelaşi grup şi cere aceeaşi chestie şi îi spunem "nu te supăra, dar mai devreme aţi mai cerut odată...". Răspunsul lui a fost neaşteptat: "Aaa da? Scuze, îmi pare rău, nu vă mai deranjăm... (ţipând către cel care a venit la noi mai devreme şi plecând spre grup) Băă... de ce nu ai zis că le-ai cerut deja? Le-am deranjat iar, mă dobitocule..." iar apoi şi-a mai cerut odată scuze :)).
Mi se făcuse poftă de o îngheţată aşa că mi-am luat portofelul şi am pornit de nebună să caut. Văd eu primul magazin care îmi iese în cale, iau o îngheţată Magnum din figider, stau la coadă cu bancnota de 10 lei în mână. Îmi vine rândul, întind bancnota, tipul spune: 10 lei, eu mă întorc şi plec. Realizez la mijlocul drumului: AM DAT 10 LEI PE O ÎNGHEŢATĂ?! Ajung la Cătă şi Bale, le povestesc şi Bale zice: NU ÎMI SPUNE... AI CUMPĂRAT DE LA BALCON? SĂ NU FACI NICIODATĂ PORCĂRIA ASTA, NU CUMPERI ÎN VECI DE LA BALCON!. Dar trebuie să recunosc, a fost delicioasă.




M-am întors cu Cătă la camping să luăm bijuteriile şi ce trebuie şi am mers să căutăm un loc liber unde să ne aşezăm pe strada principală. Singurul loc liber care să nu fie lângă concurenţă sau în faţa unui magazin era lână o tipă care face codiţe colorate. Ne-am dus noi la ea: Umm... putem şi noi să ne aşezăm aici lucruşoarele?. Tipa a fost mai mult decât încântată şi se tot uita la ce scoatem în timp ce făcea codiţa. Mi-a cumpărat o agrafă de păr cu trandafir roz la vreo 3 lei şi Cătălinei o brăţară Rasta tricotată. Ne-am împrietenit foarte bine cu ea, Dizzy îi zice (numele ei e Miruna), are 18 ani şi e din Bucureşti. Toată seara am mers să cumpăr cartofi prăjiţi de la magazinul de lângă, cartofi care erau BESTIALI şi sosul era şi mai şi. Vreo 3-4 cutii de cartofi diferiţi şi cu sosuri diferite am împărţit în seara aia.





Acesta este ZEUS, un tip care bântuie pe acolo, dar pe care l-am cunoscut abia dimineaţa (cunoscut adică l-am văzut întâmplător). Noi am făcut mare haz de "icoana" aceasta şi spuneam că nu ai noroc în toate cele dacă nu te rogi la Zeus! :))
Pe la 11 cred că am strâns şi am plecat spre campig să ne lăsăm lucrurile, ne-am schimbat şi am plecat pe plajă unde se petrecea de ziua lu' Bale. Pe la 12 am plecat în Goblin să dansăm şi chiar a fost ok, cât am mai avut putere să mă mişc. Pe la 1 deja simţeam cum corpul îmi cere somn şi am mers cu toţii la Karaoke unde mi-am luat un coktail sperând că mă înviorează, dar nu a mers. Ceilalţi au vrut să se întoarcă în Goblin aşa că am luat-o singură, pe jos până în camping, dar cum cortul lu' Bale era răvăşit de haine şi genţile noastre, m-am aşezat pe bancă la masă. Acolo mai erau doi tipi care discutau şi unul dintre ei, văzându-mă, m-a întrebat de ce eram supărată. Din vorbă în vorbă am ajuns să mă simt mai bine şi chiar cineva m-a chemat cu el să merg să îşi ia Tequilla. Edi îi zicea. După ceva vreme mă sunase Cătă să ne întâlnim şi să îi aduc şi hanoracul, dar ne-am oprit pe stradă când am văzut câţiva cunoscuţi din camping râzând şi credeam că sunt fumaţi... dar am văzut după că era un tip beat dormind pe trotuar. Era epic: avea unghiile negre, un şlap în picioare, celălalt în buzunar la pantaloni, deasupra capului un fel de capcană de iepuri (o cutie de pâine sprijinită într-un băţ) şi cotul era pus într-o cutie cu apă. Între timp au adus frunze, l-au învelit, i-au pus lângă mână un abonament de metrou, un leu şi un pachet de şerveţele. ERA E-P-I-C! Au încercat să îl şi trezească: gâdilat, lovit, împuns în burtă... nimic!
Apoi am mers cu Cătă, ei s-au întors în Goblin, am intrat şi eu, dar nu dansam, au dat cu gaz lacrimogen, când s-a risipit gazul Cătă s-a întors şi eu am plecat în camping, la 4 dimineaţa mi-am luat un 7 Days de la magazin, iar pe la 5-6 m-am întânit cu ei "La canapele", unde am băut o ciocolată caldă aşa, de dimineaţă. Ne-am mai plimbat pe acolo, apoi am plecat în camping pentru că nu mai puteam de somn. M-am întins pe bancă şi am aţipit vreo jumătate de oră şi pe la 8, când m-am trezit, soarele ardea, iar Cătă stătea în balansoar cu prosopul meu de plajă pe faţă. Am sunat-o pe Dizzy şi am hotărât să ne vedem într-o oră.
Ne-am împachetat toate cele şi pe la 9 şi ceva am ajuns în locul nostru. Am intrat la magazinul de lângă şi mi-am luat o cutie de lapte cu ciocolată şi un alt 7 Days. Am stat vreo oră cred cu ea, apoi se făcuse timpul să plecăm. Am plecat cu o tipă, Ingrid, de la noi din liceu. Aproape am adormit în autocar spre Mangalia şi tot ce îmi doream era să ajung odată acasă. În gară ne-am luat biletele de tren şi s-a anunţat o întârziere de 2 ore, dar tipa de la ghişeu a zis că maxim 30-45 de minute. Am fi putut lua microbuzul, dar na'... dacă tot amluat biletele, pentru juma de oră nu murim. Am mers să mâncăm ceva la Fast food-ul de peste drum şi ne-am întors. Trenul a avut întârziere cam de o oră jumate, iar afară era caniculă. Am urcat, ne-am găsit locuri şi când să plecăm, trece controlorul să ne anunţe că se dă drumul la aer condiţionat, aşa că să închidem geamurile. Până în Constanţa, cam o oră jumate, am avut parte de maximum 5 minute de răcoare, iar când mai erau 2 minute până să coborâm, se anunţă că abia când pleacă spre Bucureşti se dă drumul CU ADEVĂRAT la aer. Nici să dorm nu am putut... eu, căci Cătă dormea dusă. Pe la 4 şi jumătate am ajuns în Constanţa, iar la 5 şi ceva acasă. Aveam neapărată nevoie de o baie şi somn.
Oricum, cu banii m-am descurcat excelent, am venit cu bani în plus chiar. Nu ştiu când, dar abia aştept să merg din nou :)

marți, 7 august 2012

Prima zi de job.

Da, în sfârşit s-a găsit un job şi pentru mine. Următoarele zile voi fi promoter pentru o campanie despre importanţa implicării tatălui în creşterea copilului. Anyway, un job scurt din care ies cu vreo 250 de lei pentru 5 zile. Or să ne plimbe prin diverse staţiuni şi o să fie interesant. Mâine dimineaţă la 7 e întâlnirea în parcare la City. Sper să mai apuc tot felul de campanii, poate chiar unele avantajoase ca program pe timpul liceului. Oricum, cică acum sunt în baza lor de date şi tipa mă şi simpatizează pentru că am mai adus-o pe Cătă ca promoter şi încă doi tipi (un promoter şi unul pentru amenajarea cortului). Rolul nostru, practic, e să aducem oamenii la cort, unde or să fie mascote, picturi pe faţă, etc... În ultima zi abia mi se pare că vom fi în Constanţa. ^^

joi, 2 august 2012

Început de August

Am hotărât că în sfârşit este timpul să mai trec pe aici cu o postare despre ultima perioadă. Ieri a plecat vărmiu, ceea ce înseamnă că voi începe să scriu mai mult. Am mai început o postare în care povestesc despre Vamă, dar mai e ceva de lucru la ea. Am intrat în luna August şi îmi pare că liceul se apropie tot mai repede. Mi-am făcut chiar şi o listă cu lucruri pe care vreau să mi le iau până în Septembrie pe care cred că o să o înşir aici:
*GEANTĂ
este vorba de una drăguţă pe care am văzut-o în Mamaia, roşie cu bulinuţe albe care are un maimuţoi prins în câteva aţe, dar care se descoase imediat şi am şi aflat de unde să o iau mai ieftin.
*PERIE DE PĂR
pentru că asta deja nu mai duce... şi mi-am dat deja comandă de una la Avon pentru că de': Cătă s-a băgat reprezentantă.
*RUJ
mă gândesc de ceva vreme la unul roşu... sau poate vişiniu?
*TRICOU
am văzut unul foarte drăguţ cu dungi albe-roşii.
*CAIETE-CREIOANE-FOI
ca să nu mă trezesc că îmi lipseşte ceva.
*ELASTICE DE PĂR
plus clămiţe şi agrafe.
*TERMOS
pentru iarna care vine. E mult mai convenabil decât un pahar de ceai de la dozator.
...şi cam atât în mare...


A apărut o eroare în acest obiect gadget