Free blog design by Louise Franks {Blog} Designs. Digiscrapping elements by Louise Franks{Digiscrapping} Designs.»

marți, 14 august 2012

Well Done!


And if you're in love, then you are the lucky one,
'Cause most of us are bitter over someone.
Setting fire to our insides for fun,
To distract our hearts from ever missing them.
 
 Duminică am terminat jobul de care eram atât de mândră. Am lucrat la campania 100% Bărbat, 100% Tată, campanie care încuraja implicarea tatălui în creşterea copilului.
Am să o iau de la început cu povestirea: Miercuri.
La 7 m-am întâlnit la City cu Cătă, Marian şi Andrei (vărul lui Marian). Trebuia să mai vină o fată pe care nu o cunoşteam şi care nu a mai apărut, aşa că tipa de a agenţia care ne-a angajat m-a rugat să găsesc pe cineva şi primul nume care ne venise în cap era: Adina, urmând să înceapă din a doua zi. În prima zi am oprit în Năvodari şi ne-am instalat pe plajă. Cum urma să avem parte de mulţi copii, de la prima oră începusem cu glumele de Pedobear. Având cu un om în minus, eu a trebuit să plec să dau pliante invitând lumea la eveniment, iar  Cătălina cu Andrei aveau grijă de copii, se jucau cu ei, îi puneau să deseneze şi supravegheau ce se întâmpla pe acolo.
Au apărut şi doi clauni (moartea Cătălinei!) care strigau fetiţele şi băieţii prinţese şi, respectiv, voinici, aşa că ne-au întâmpinat cu "Bună prinţeselooor!" pe un ton foarte copilăresc. Chestia asta m-a atins foarte tare la inimă, motiv pentru care îi puneam să îmi spună aşa zilnic! :)) Ei s-au jucat cu copii, i-au pictat pe faţă şi le-au făcut animăluţe, floricele şi săbii din baloane colorate. Am avut şi uniforme: Eu am fost AN, Andrei TAN şi Cătă TE! Formam AN-TAN-TE! ^^
Cam toate zilele au fost la fel, numai că de Joi am intrat la distrat copiii, căci Adina nu îi suportă şi s-a oferit să plece ea la pliante. Şeful a fost foarte de treabă, îl cheamă Mihai şi cred că şi faptul că nu e chiar atât de în vârstă (a terminat anul trecut facultatea) a ajutat. Oricum, voiam să vă povestesc şi despre Ursusul ăla a care tot visam eu.
Plănuisem să mergem la Ursus eu, Cătă, Adina şi alte câteva cunoştinţe, iar acolo să ne întâlnim cu Marian, Andrei şi grupul lor, iar după Ursus, târziu fiind, să mergem în El Comandante până dimineaţa, iar la 6 să plecăm spre hotelul unde stătea Mihai, să pornim la muncă. Super, nu?
La 5 eram la City aşteptându-le pe Cătă şi Adina care au ajuns la şi jumate. Restul grupului a întârziat vreo oră, dar asta e... Am intrat în City să ne luăm nişte bere din Cora, iar eu am mers să îmi pun pe mine blugii, pentru că la concert n-aveam unde să mă schimb. Pe la 7 plecăm noi spre Năvodari, coborâm... când: paznicii la intrare, controlau genţile. Ne-am dus pe plajă să terminăm berea ca să intrăm odată. Beau o gură de aici, o gură de acolo... când să mă ridic să fac o baie în mare -îmi doream de mult chestia asta-, hop! că nu mai am echilibru. Eram ameţită bine, nu detaliez prea tare :)) Am făcut baia, m-am întors, Cătă mi-a spus că ne întreba Marian într-un mesaj pe unde suntem. Am intrat la Ursus, ne-am găsit, am dansat, nu ştiu ce... Dă să picure. Nu-i problemă, stăm la concert! S-a pus să plouă bine, bine de tot. Mi-am luat hanoracul pe mine câând... Se opreşte concertul. Toată lumea nervoasă, se adăposteşte sub un cort uriaş.
Irina îi sunase pe ai ei şi ne asigura că putem merge cu toţii cu maşina la ea acasă. Se potoleşte ploaia -nu spun în ce hal eram eu: blugii plini de nisip, hanoracul peste rochiţă, udă până la piele, cu fermoarul de la geantă stricat, desculţă- şi vin ai ei să ne ia. Ajungem la maşină, tatăl ei zice: Păi eu nu iau decât 5 persoane în maşină că mă prinde poliţia. Rămâneam 2 pe afară: Eu şi Cătă. Partea enervantă era că ocolisem deja foarte mult şi era drumul şi mai lung până la El Comandante, dar ce aveam de făcut? Hai pe jos...
Între timp îi dădusem lui Mihai, care spusese că o să vină la concert, un mesaj în care îl întrebam dacă a venit şi a văzut ce potop a fost. Îmi răspunsese că abia a ajuns la hotel şi că e bine, aşa că l-am sunat să îi explic că nu ştiu ce va fi cu noi în noaptea aia şi că habar nu am dacă şi cum vom ajunge dimineaţa la muncă. Andrei şi Marian erau şi ei plecaţi, Adina şi încă o tipă, Irina, erau în El Comandante, petreceau de zor. Mergem noi, Cătă îşi găsise cu cine să danseze (toţi tipii roiau în jurul ei, me: Forever alone), eu nu mai puteam de somn şi frig, bătea briza mării exact în mine, care eram fleaşcă, şi mai treceau unu-doi să mă cheme la dans, dar băgam scuza cu "trebuie să stau cu lucrurile". Adina a zis că a găsit pe cineva care să ne ducă acasă şi dacă e ok să dorm la ea. Între timp îngheţam de frig aşa că o rugasem să îmi ia o ciocolată caldă (nu beau cafea), dar cum nu aveau aşa ceva, tot o cafea am primit... măcar era caldă. Nici să o beau pe toată nu am putut pentru că simţeam că o vărs. Pe la 3 am pornit spre Constanţa, îmi clănţăneau dinţii de ziceai că sunt schelete din ăla de jucărie... foarte, foarte dubios.
Am mers la Adina, care a fost cea mai dulce persoană din lume, mi-a dat haine, prosop, mult spaţiu în casă să îmi las lucrurile la uscat... Când să ne culcăm, ne-am pus amândouă pe covor deoarece verişoara ei dormea în pat şi nu voiam să o trezim. Îşi pusese telefonul să ne trezească la 6 fără, dar nu a sunat şi pe la 6 şi 15 m-am trezit de capul meu şi l-am sunat pe Mihai. Spunea că afară plouă şi că nu are rost să plecăm nicăieri. Ne-am băgat la somn până pe la 7 când îmi dă mesaj Marian. El aştepta, săracul, la Gară să ne întâlnim. I-am spus că nu ne vedem şi îmi tot dădea mesaje cu "Am ajuns acasă" şi voiam doar să dorm, aşa că am dat telefonul pe mute. Pe la 9 şi ceva mă trezesc iar şi văd vreo 8 apeluri nepreluate şi 2 mesaje. Printre altele era şi Marian care ne spusese pe la 8 şi 15 că într-o oră ne vedem să plecăm în Saturn să facem măcar nişte poze. Deja eram în întârziere, Cătălina dormea, noi în pijamale... L-am sunat pe Mihai şi a spus că asta e şi că urmează să ne vedem ziua următoare. Pe la 11 cred că m-am trezit de-a binelea. Am mâncat câte ceva, am stat pe net... apoi am plecat.
În ultima zi, duminică, am mers în Tăbăcăriei, la Ţara Piticilor. Deja ne împrietenisem foarte bine cu claunii (care au venit şi ca Ştefania şi Sportacus, Peter Pan şi Tinkerbell, Mikey Mouse şi Minnie) şi am luat ID-ul tipei.
Mâine îţi serbează Marian ziua în Vamă şi o să merg, împreună cu Cătălina. O să fie distractiv. :))

0 comentarii pana acum :):

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget