Free blog design by Louise Franks {Blog} Designs. Digiscrapping elements by Louise Franks{Digiscrapping} Designs.»

miercuri, 27 iunie 2012

Dentist.

Stiu ca trebuie sa mai trec si pe aici, dar in ultima vreme am fost foarte fara chef... Vacanta este.. okey, chiar daca au revenit ziele mult prea calduroase. La plaja am fost alaltaieri: la pranz cu Cata si mai pe dupa masa cu o gasca ceva mai mare. Am facut un pas mare pentru mine: am mers la dentist. Nu imi place sa merg la niciun fel de doctor pentru ca de fiecare data trebuie sa fi patit ceva grav... In prima zi mi-a facut un detartraj, ceea ce a fost okey. Ieri mi-a scos nervul de la o masea si mi-a curatat-o pe cea de langa. Una din fobiile mele este legata de ace, seringi, injectii, dar ieri am fost uimitor de calma. Totul a fost bine si frumos pana a trecut anestezia... Am luat pastile, asa cum mi s-a recomandat, dar nu s-a simtit nimic. Habar nu am cum am reusit sa adorm, cert e ca pe la 3 nu mai aveam nimic. Nu stiu ce sa mai spun. Revin, probabil, cand o sa am ceva mai mult chef de viata. P.S.: Am vazut ieri JUNO si am plans... destul.

joi, 21 iunie 2012

În sfârşit VARĂ!

Hmm... Astăzi termin oficial primul an de liceu, ceea ce mă încântă destul de tare! Vacanţa de vară a venit cam de o săptămână şi am plănuit să fac câte ceva.
În primul rând, vă anunţ că am luat premiul 3, în ciuda "grupului vesel" (bine, recunosc, diriga a dat mai multe premii, pentru că avem medii apropiate). Este şi asta ceva având în vedere clasa din care am plecat şi standardele ridicate de anul acesta. Sunt 100% sigură că dacă eram puuţin mai atentă aveam medii mai mărişoare la anumite materii. Astăzi este premierea şi abia aştept!
Faza cu job-ul s-a cam răsuflat. E faza că nu prea angajează nimeni minori: la 15 ani ai nevoie de acordul părinţilor (ceea ce înseamnă mai multă bătaie de cap cu hârţogăraia), iar până la 18 ani ai voie să lucrezi legal cam 4 ore pe zi, ceea ce nu e prea convenabil pentru că amenzile sunt cam mari.
În legătură cu planurile de vacanţă... ei bine sunt câteva: Vreau să merg câteva zile în Vama Veche, vreau să fac bijuterii ca să le vând la tata şi la mama, mmm... să încerc vreo 10 reţete noi de mâncăruri şi cine mai ştie ce şi 5 sortimente diferite de cupcakes. Ah... plus să îmi iau nişte caiete şi să mă uit la seriale şi filme.
La treaba cu cupcakes-urile deja am lucrat ieri: Am făcut nişte brioşele cu zmeură (pun poza altă dată-tata a luat camera şi nu am descărcat) care au ieşit absolut delicioase. Le-am pus glazură cu zmeură (făcută de mine!) şi ciocolată (simplă sau cu nuci) deasupra. Iniţiat ar fi fost cu vişine, dar nu am mai găsit prin frigider, deci am trimis-o pe soră-mea să îmi aducă zmeură din spatele casei.
Acum 5 minute am terminat primul sezon din 2 Broke Girls care mi se pare absolut genial! Vi-l recomand :D Alături de ultimele filme văzute în ultima vreme, în special LOL (Laughing Out Loud)- varianta din 2009, căci este şi una 2012, dar "copia n-are valoare!"... The Clique, Wild Child şi nu mai ţin minte prea bine ce... :))
Spiritul de cinefilă s-a aprins în mine şi simt nevoia să mai văd seriale/filme, aşa că am apelat la Tania pentru ajutor.
Încă o chestie  nouă pentru mine- Am început să citesc! :)) Da, cred că este un şoc pentru cei care mă cunosc foarte bine... Am citit până acum doar Iubitul Virtual şi Clubul V, dar am planuri mari şi sponsorul principal este Cătălina :D.
Nu ştiu ce să mai zic... sper să am timp azi să trec pe la City cumva să cumpăr perechea aia de cercei la care tot visez :x.
Cam atât... See ya!

miercuri, 13 iunie 2012

Caut Job.

AnteScriptum: Soră-mea insistă să o las la PC, aşa că mă rezum la câteva idei.

duminică, 10 iunie 2012

"Lasa, nu are rost sa plangi. Ai puterea necesara sa opresti lacrimile si sa speri in continuare, nu se opreste totul aici. Astazi este doar o zi care maine va trece drept o amintire, totul se poate schimba, infernul se sfarseste." Asta imi spun de fiecare data cand am starea asta de neliniste si agitatie, cand vad totul naruindu-se pret de cateva clipe. E adevarat, trece, trece si uit... dar in esenta noi, oamenii, suntem suma tuturor momentelor traite, fiecare defineste o latura a existentei noastre si oricat as incerca sa neg si sa ascund, sunt infricosata si in acelasi timp o lasa. "Nu plange pentru cineva care nu am plange pentru tine." spuse ea... si vreau sa pot. Cand vad indiferenta simt ca ma sufoc. Oameni buni, putina atentie, de atata am nevoie... Nu cer mult, doar putin mai multa grija in ceea ce imi spuneti si cum va comportati cu mine. Sunt inca un copil, nu mi-am dezvoltat nepasarea suficient cat sa am zidul acela protector de care sa treaca doar cine trebuie. Sunt vulnerabila si o simt, dar vulnerabilitatea asta aduce sinceritate si stiu ca nu ma voi fi prefacut sau mintit. Mi-e frica de schimbari, mi-e frica sa vad adevarata fata a realitatii. Posibil ca atunci cand eram mai mica sa trec mai multe cu vederea sau pur si simplu ochiul meu sa omita intentionat sa imi arate anumite aspecte care acum ma afecteaza. Cand eram la pamant toti au pasit inapoi, insa o singura persoana nu numai ca m-a ridicat, ci chiar m-a dus pe brate (este ceva sa fii facut sa razi intr-o depresie urata). Momentele mele sunt rare in comparatie cu starea mea de acum ceva vreme. Ofer, dar cand e vorba de primit te ascunzi. Ce vrei sa iti mai fac... oare nu este evident cata nevoie am de macar o farama din atentia ta... a celui pe care il stiam?

miercuri, 6 iunie 2012

In sfarsit vara!

Am avut ieri parte de o foarte frumoasa zi de vara, in ciuda faptului ca se anuntau ploi.
Am inceput la 10, iar pana atunci am terminat de pictat un afis pentru un concurs la care ma trimite diriga. Nu spun ce fericita a fost dupa ce i l-am dus si i-am explicat semnifica chestiilor pictate pe acolo.
Singura ora facuta ieri a fost engleza, iar acolo numai citit. De la sport ne-a dat drumul si am mers sa stam in curtea scolii. Urmatoarea ora avea loc spectacolul celor de a 12-a, pe care nu voiam sa il ratez. Am scapat de orele de desen de care nu aveam chef (eram prea putini si ne-a dat drumul). Am pornit spre Oana, care era cu Axa, adica inspre Vama. Cum nu am mai ajuns pe acolo, am sunat-o sa vina sa ma ia de la Phoenix Capitol. Mi-a raspuns o voce de baiat si l-am rugat sa mi-o dea pe Oana, apoi au venit sa ma ia. Era Luci, l-am recunoscut, dar el mai greu pe mine. Am mers ceva ma tarziu cu ei doi si Axa pe plaja unde a fost demential, am facut baie in mare!
Cam atat, scriu mai mult acasa. Saiko@mail

sâmbătă, 2 iunie 2012

Ziua noastră!

Îmi doream tare mult să fac ieri postarea asta, dar nu am avut nici măcar un moment liber. A fost 1 iunie, prilej pentru toată lumea să ia o gură de aer şi să îşi reamintească de perioada însoritei copilării. Tocmai pentru că a fost ziua noastră, diriga a hotărât să mergem la film. Am votat şi majoritatea a ales filmul de groază, şi anume Jurnalul terorii (Tania a fost singura care a mers la Răzbunătorii).  A fost, cred, pentru prima oară în viaţa mea când am mers la un horror şi mai era şi la cinema (ecran uriaş, sunet impecabil). A fost super că toată sala era a noastră, numai noi am vrut să mergem vinerea, la 12, la horror.
Am încercat să îmi menţin calmul şi să intuiesc ce urma după momentele de suspans maxim (în mintea mea era: Nu te uita în spatele lui, nu te uita la ecran, concentrează-te pe altceva, staaai că dup-aia sunt prea concentrată şi mă sperie ţipetele!) şi chiar m-am comportat mult mai bine decât aş fi crezut. Păun avea chef de glume şi se tot plimba să ne sperie şi, într-un moment în care eram mult prea concentrată, nu ştiu... cred că mi-a şoptit ceva în ureche (?), iar eu am tras un ţipăt mic. Tot rândul râdea de mine, Păun avea o faţă satisfăcută de criminal şi eu încercam să îmi fac inima să nu o mai ia razna.
După asta, a venit Oana la mine acasă, a dormit la mine. Am ascultat muzică, am lucrat cu FIMO, mi-am tăiat nişte pantaloni... diverse chestii. A fost foarte drăguţ, este o altă Oana departe de ochii lumii, a colegilor... şi mă bucur de faptul că are încredere să îmi arate cine este ea. Ah! Şi am făcut nişte cupcakes super drăguţe, dar pozele sunt la ea... Ne-am culcat pe la 12 jumate, dar eu m-am trezit la 5 şi ceva cu gâtul umflat şi nasul înfundat şi am coborât să îmi dea mama o pastilă. La 7 dimineaţa am stat să coacem FIMO, eu având o comandă specială de set Hello Kitty (Mă calcă pe nervi acum mâţele astea, după câte capete m-am chinuit să fac).
Mâine merg cu familia în Bulgaria şi vizităm locul în care a trăit regina Maria (este ziua mamei luni şi îşi dorea de mult să meargă). Am ceva emoţii, e prima oară când ies din ţară! :D
Starea mea de spirit este de la foarte bine în sus! Încerc să fiu mai calmă şi să mă bucur de toate nimicurile vieţii. Îmi pare rău pentru postarea scurtă, dar mă grăbesc şi voiam musai să vă scriu.
Nu în ultimul rând, vă doresc la mulţi ani! Şi nu, după cum probabil ar fi normal, copiilor, ci tuturor celor care încă se simt tineri şi au puterea de a vedea lumea prin ochii copilăriei. See ya!