Free blog design by Louise Franks {Blog} Designs. Digiscrapping elements by Louise Franks{Digiscrapping} Designs.»

luni, 2 mai 2016

marți, 26 martie 2013

Azi... nu!

   Doar... nu azi. Nu mai am chef de nimeni, de nimic. Totul mă lasă rece şi e mai bine să fiu eu... cu mine, cu muzica mea, cu gândurile mele, cu liniştea mea.
   Până mai devreme aveam mulţi, dar foarte mulţi nervi şi voiam îngrozitor de tare să înceapă o ploaie şi o furtună cum nu am mai văzut de mult... să văd şi eu cum natura rezonează cu starea mea. Simţeam nevoia să mă descarc pentru că am fost calmă mult prea mult timp, pentru că acum mi-a ajuns. În sfârşit am ajuns la limit, nu am mai avut puterea de a spune "Lasă, trec peste...".
   ...Şi totuşi acum m-am calmat. Pe drumul spre casă aveam multe, multe idei pe care nu mi le mai amintesc acum cum trebuie. Mâine e o zi, poimâine încă una şi tot aşa... Nu cred că se va schimba ceva, nu aş avea aşteptări prea mari pentru că sunt uşor "dezamăgibilă". 


   Printre altele... sâmbătă mi-am serbat onomastica acasă la prietenul meu alături de câţiva prieteni apropiaţi. Am avut pizza, nişte cartofi prăjiţi, ceva chipsuri, alune... A ieşit mult mai bine decât mă aşteptam, dar spre final am sfârşit-o într-un mare fel... Despre care nu aş vrea să mai vorbesc -pentru că iar îmi amintesc că mi-a păsat ca idioata de cine poate că nu merita- . Duminică am mers în vizită la nişte prieteni de familie, iar eu eram într-o super formă de obosită ce eram -am dormit vreo 5 ore maxim sâmbătă-. La teatru am recitat poezii cam toată ora. Am avut nişte probleme micuţe la Scrisoare de Veronica Micle, dar fetele au ştiut să mă încurajeze.
   La chimie am primit testele şi am fost plăcut surprinsă când am văzut nota perfectă de 10 -heheheee!-. Joi la atelier am avut încă o zi cu bunătăţi -obicei mai nou de-al nostru- în care o parte din noi a adus câte ceva -eu suc, alte colege apă, biscuiţei, dulciuri- iar domn' profesor ne-a adus un borcan de zacuscă! Aşa că a mai trimis-o o colegă pe mama ei să aducă încă un borcan şi o pâine şi ne-am pus pe mâncat. A fost neobişnuit, haios şi gustos în acelaşi timp. Vineri m-a scos la tablă să fac o problemă profu' de fizică, iar la geografie ne-a ascultat la harta lumii -am luat 9!-. Am scăpat pe la 12 mi se pare după ce ne-au dat profesorii drumul de la ultimele 3 ore şi am mers prin Friends, apoi în Kaufland să mă uit de ce am de cumpărat pentru sâmbătă. Ieri am scăpat ca prin urechile acului de ascultatul la română; la mate ne-a dat profu' o problemă ciudăţică de rezovat la care eu cu Oana şi Ioana am luat 10 -Oana... de fapt era rezolvarea mea, dar ce mai contează :))-. Azi am dat lucrare de control la fizică pentru că Ţapu este supărat pe noi, dar se reia vineri din cauză că nu au fost mai mult de un sfert de lucrări peste nota 3. Urmează Săptămâna Altfel care sper să fie mai însorită decât ce văd eu pe afară în ultimele zile.
   Aseară m-am uitat la Scott Pilgrim vs The World, un film genial nu neapărat pentru poveste, cât pentru realizarea tip bandă desenată/joc video. Personajele sunt foarte simpatice -în special Ramona! ♥- iar eroul este jucat de tipul din Juno :3
   Acum o să mă duc să mă uit la Greta. Un film despre o adolescentă sinucigaşă care vrea să facă toate lucrurile de pe TO DO list-ul ei până moare -pănuieşte să se sinucidă la 18 ani-. Voiam să îl urmăresc de prin iarnă, dar nu am mai apucat şi cum nu am nimic de făcut până mâine, mă duc să mă aşez bine în pat... aaasta după ce fac nişte ordine prin bucătărie -după ce îmi fac de mâncare las mereu dezastru-.

marți, 19 martie 2013

Trezire.

   Este timpul să mă trezesc din starea asta de lenevie pentru că a devenit o rutină şi îmi vine tot mai greu să o combat. Vreau să mai fac nişte schimbări pe bloguleţ, incluzând aspectul. Timpul trece tot mai repede şi mi-e tare teamă că nu apuc să mă mai bucur de chestiuţele mici care ne fac zilele mai frumoase. Sunt mult prea ocupată cu planuri şi vise, în timpul care îmi rămâni între teme, referate, şcoală şi ieşiri. Stau şi mă gândesc că aproape am ajuns la jumătatea liceului... clasa a 12-a şi aşa o să fie încărcată şi o să treacă zburând. Am intrat în perioada în care profesorii se grăbesc să ne pună note, apoi vine Săptămâna Altfel, vreo alte două săptămâni de liceu şi minivacanţa 1 Mai-Paşte ♥.
   Azi am predat referatul la fizică -pe care l-am tot amânat şi pentru care am stat ieri până la 10 să îl scriu-, mi-e teamă că iar începe profa să asculte la română -mă consolez cu Bacovia, subiect destul de interesant, comparativ cu Rondelul cupei de Murano-, pentru mâine am de făcut alt referat la religie pe o temă arhitecturală despre care nici profesorul de istoria artelor nu a ştiut să îmi spună ceva, iar vineri am test la istorie din primul război mondial. Vremea mă derutează continuu cu zile însorite şi mult mult vânt, urmate apoi de furtuni şi ploi. Primăvară, unde eşti??
   M-am apucat de văzut serialul Six feet under -în traducere, Sub pământ SRL- care este foarte interesant... Personajele sunt variate, intrigi interesante... Bineînţeles că personajul meu favorit este şi va rămâne Claire care mi se pare şi foaaarte foarte frumoasă ^^
   Cu vreo săptămână înainte de 1 Martie am stat în holul mare din liceu la standul de mărţişoare unde am expus şi eu câte ceva chestiuţe, doar că nu am avut inspiraţia de a le fotografia. De Valentine's am fost în Nord la party, la fel ca de 8 Martie. De ziua femeii, însă, fetele au scos mămicile în oraş aşa că eu cu Adina şi Cătă le-am scos pe mame din casă la o ieşire tipică nouă pornind din Bebe şi terminând cu o cină nocturnă la 4 dimineaţa. Le-am dus prin Bebe, Nord -free bar timp de două ore ♥-, Club 13 şi The Stones :)
   Aştept cu nerăbdare nişte timp liber şi căldurică să ajung odată la un picnic cu prietenii în parc, aştept 1 Maiul în Vamă, aştept soarele să îmi pot lăsa geaca acasă, aştept inspiraţia să mai fac ceva desene... Vreau o lume colorată şi veselă! :)



   Şi pentru că am rămas în urmă rău de tot, am să fac o leapşă primită acum ceva vreme de la copilul meu Eva care sigur nu se va supăra dacă daţi şi pe la bloguleţul ei :D

Sunt mult prea visătoare pentru realitatea în care mă aflu.
Aş vrea să îmi îndeplinesc fiecare vis, cât de mic ar fi el; să călătoresc; să nu mă mai îngrijorez atât de tare în legătură cu liceul; să îmi fac fiecare vară memorabilă.
Păstrez bilete de film; bonuri şi chitanţe de orice fel; ambalaje; bilete; agende cu amintiri din liceu; poze bine puse în albumul foto; multe povestiri pe blog.
Mi-aş dori să nu mai fiu aşa pofticioasă; să nu mai fiu dezamăgită; să fiu ascultată; un urs maaare de pluş, pufos dacă se poate; cât mai multe perechi de ciorapi coloraţi şi rochiţe.
Nu îmi place să mă cert cu ai mei... de fapt cearta în general; injecţiile; stafide; ascultatul surpriză -mai ales la română-.
Mă tem de singurătate; să îmi pierd iar prietenii şi persoanele la care ţin.
Nu pot să înţeleg de ce se minte atât de mult; fizica predată de Ţapu.
Aud muzică majoritatea timpului cât stau acasă; "bla bla" când mă plictiseşte cineva; glume bune majoritatea timpului când stau cu prietenii.
Îmi pare rău că sunt atât de dependentă se cineva în jurul meu; că iubesc dulciurile şi junk food-ul aşa mult; că nu reuşesc să apreciez ce am suficient; că mă cufund în amintiri mult prea des.
Puţini oameni îmi sunt pe plac; îmi pot citi gândurile şi îşi pot da seama de ce se întâmplă cu mine dintr-o privire; sunt cu adevărat speciali; sunt suficienţi ca să fiu fericită.
Îmi place orice gătesc eu; să pictez/desenez/înşir mărgele pe brăţări şi altele; să urmăresc un serial; să merg cu trenul; budinca împreună cu frişcă; ciocolata caldă; Club 13, Vamă Bar, Friends; să ies seara în oraş, mai ales când nu am nimic plănuit.
Nu sunt niciodată odihnită suficient.
Cânt ca să mă calmez/descarc; oriunde am ocazia; orice îmi place; ce simt pe moment.
Joc teatru din clasa a 6-a şi iubesc să fac asta; ca să mă pun în situaţii şi posturi diferite.
Niciodată nu voi fi perfectă, dar nici nu voi dori asta; nu o să renunţ la artă; nu o să mă opresc din a visa.
Văd multe zâmbete în jurul meu care mă ajută la nevoie; desene animate zilnic.
Rar am momentele acelea de înţelegere perfectă cu tata; pot să îi spun ce am pe suflet.
Plâng destul de des -recunosc-; de obicei doar de faţă cu persoanele în care am încredere; din motive prosteşti; ca să mă descarc.
Am nevoie de acel ursuleţ mare de pluş; un inel de stare; un şevalet; puţin echilibru; mai multă cumpătare.
Ar trebui să pictez mai des; să las calculatorul deoparte; să ies să mă plimb mai mult.

Primăvara este abia la început şi vreau să o fac memorabilă, dar până atunci... merg să scriu la referat. See ya :)

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Drumurile făcute prin Constanţa la 11 noaptea...

Eu şi Carmen

În primul rând La mulţi ani! tuturor, am fost prea distrasă postarea trecută ca să vă mai urez asta. Sper ca fiecare să fi început anul ăsta numai cu bune şi ca toate visele noastre să se împlinească!
Aşa... nu am mai făcut o postare tipică mie de bloggeriţă dedicată ce sunt de multicică vreme, aşa că I'm back in business şi mă reapuc de postat pentru că am ratat atâtea ocazii de a scrie.
În primul rând, la începutul săptămânii m-am întors din mica mea escapadă cu mama şi soră-mea. Am mers în Ploieşti, ca de obicei, la mătuşa mea, dar ne-am mai plimbat prin Buşteni, Braşov, Bucureşti... Şi lucrul ăsta m-a ajutat foarte tare după Revelion, chiar dacă nu am avut şansa să îmi văd fetele (de care mi-a fost un dor imens). Am stat de pe 1 (am ajuns pe la 10 cu o întârziere de o oră şi jumătate) până pe 7, seara, când am avut tren spre casă la 7. În timpul ăsta am vizitat Castelul Cantacuzino (care e splendid!), ne-am plimbat prin Braşov (de unde mi-am luat amintire o pereche de cercei) şi am fost la IKEA şiii un mall din imediata apropiere al cărui nume l-am cam uitat. Per total totul a fost perfect, exceptând fazele făcute de văr-miu... pentru că el se credea MULT prea matur pentru noi, la 12 ani.
Am fost de vreo două ori la film: prima oară la Ralph Strică-tot (cu mătuşa şi sora-repet, pentru că văr-miu e prea matur pentru animaţii) şi apoi cu toată familia la Bunici contra părinţi. Am avut şi plăcerea de a mă reîntâlni cu Carmen -o prietenă foarte bună-, de a mă plimba aiurea de nebună prin Braşov, de a vedea Starbucks, de a mă arunca pe canapelele din IKEA şi a a-mi cumpăra un set de forme pentru cupcakes cu roşu şi alb, în dungi şi cu buline.
Înainte de asta, pe 27 m-am văzut cu fetele în Friends să ne dăm cadourile. Ba chiar le-am şi pozat aşa, de distracţie. Chestiuţele mele sunt în partea dreaptă, şi anume nişte decoraţiuni de brad, o pereche de cercei, un lanţ, nişte brăţări, miniforme de cupcakes din silicon şiii... TA-DAAAM! Cărţi de bucate ca să nu murim de foame la Cluj (fetele se pare că se bazează pe mine, dar îmi convine).

Deoarece Marţi eram abia venită în oraş, am aşteptat până Miercuri să mă revăd cu fetele (ohohoo şi ce nevoie aveam!). Am început să vorbesc cu Cătă la telefon cam de pe la 8. Pe la 12 am sunat-o şi pe Adinuţa şi am făcut conferinţă. Plănuiam să vorbim până în zori, să nu dormim, să râdem, una-alta, apoi să ne vedem feţele a doua zi. Bineînţeles că Adina s-a culcat şi eu cu Cătă am cedat pe la 2. Dimineaţa eu am fost cea responsabilă cu trezitul lor la 10, aşa că mi-am pus alarma pe la 9 şi 15. Ghinionul meu a fost că, nu ştiu de ce, nu a sunat, în schimb s-a gândit tata că ar cam fi timpul să mă trezesc la 10 fără un sfert. Fetele erau deja treze şi cum eu sunt o leneşă şi jumătate, au aşteptat destul după mine. Am pornit de la institut pe jos până la liceu să îi aşteptăm pe Mihai şi Cătălin de unde am luat direcţia Club 13.
Eu, fetele şi Cătălin

Acolo le-am arătat pozele din excursie, am râs, am glumit, am făcut nişte poze... Până ce a venit Fish şi am plecat să ne plimbăm, nu înainte de a face o poză de gangsteri, cu feţele acoperite, chiar în staţie, poză pe care eu încă nu am primit-o.
Am pornit frumuşel spre bibliotecă unde avea Fish treabă, apoi unde să mergem? HAI PE PLAJĂ, NU?
A venit şi George şi am mers pe malul mării unde nisipul era îngheţat deja. Nu pot spune cât de frig era, noroc că aveam căştile la mine :)) Când am reuşit, în sfârşit, să urcăm, gaşca s-a despărţit, eu, Cătă, Adina, George şi Cătăin mergând spre City şi prin zona Delfinariului, în loc să mergem pe drumul normal am căutat o scurtătură ajungând să ocolim enorm de mult (ca nişte gâşte dezorientate ce suntem eu cu Cătă). Odată ajunşi la City, după ce l-am lăsat pe Cătălin pe drum am mers să mâncăm!!! Cătă a luat câteva pungi cu chipsuri şi sosuri, George nişte napolitane, eu aveam nişte covrigei şi toate ne luasem ceai la noi. Cam asta a fost cea mai consistentă masă a mea pe ziua aceea.
Plănuisem să ieşim cândva zilele astea să dansăm pentru că nu mai ieşisem de mult şi, cel puţin eu, am avut un revelion ratat. O sun joi pe la 8 fără pe Cătă şi mă cheamă în oraş... că hai, că să trăim clipa, să fim spontane... De ce nu?? Într-o oră eram în microbuz în drum spre Constanţa şi m-am întâlnit cu fetele în Vamă Bar de unde am pornit pe jos spre Goblin cu popas la un fast food de unde nu mi-a plăcut ce am mâncat şi încă unu în parc la Operă unde ne-am dat în leagăne la 9 seara. Am mers apoi în parcul de la Primărie unde ne-am întâlnit cu George. Goblinul era aproape gol, dar am mai rămas cu Cătă în speranţa că poate-poate mai vine lumea după 10. Adina şi cu George s-au plictisit aşa că au plecat, iar noi două, în nebunia noastră, am zis "De ce să nu facem o mică plimbare până în Nord să vedem dacă e careva??", pentru că mă asigurase un amic că este Student party şi trebuie să fie lume!! Nu ştiu dacă ne-a luat o oră sau mai puţin... să traversăm constanţa din Centru până la intrare în Mamaia. Dar drum lung şi obositor, nene... Ce durere au simţit picioarele mele ştiu numai eu, toate astea ca să găsim Nordul gol-goluţ. Nici măcar muzică nu era, dar uşa măcar era descuiată, nu ca în Bebe, mai apoi, încuiat tot. Mă apuca groaza când mă gândeam că trebuie să ne întoarcem că de'... ce e de făcut acolo? măcar Goblinul avea ceva oameni. Am zis să ne încercăm norocul cu un taximetrist să vedem cât de aproape de poate duce de 10 lei. Am găsit un domn foarte simpatic care a zis că ne ia 11 lei şi ne duce pe undeva prin zonă, apoi ne întrebase de fapt unde mergem, începusem să discutăm despre aşa-zisul sfârşit al lumii, mayaşi, catrenele lui Nostradamus şi multe multe altele. Ne-a dus până în faţa Goblinului cu 11 lei, iar aparatul arăta aproape 13, dar nu i-a păsat, el a fost amabil. Nu am stat prea mult nici acolo că eram epuizate deja şi am plecat spre George cu oprire la market să luăm o pungă de Chio Chips.
Acolo i-am găsit pe cei doi făcând curăţenie (am fost foaaarte surprinsă), de unde eu şi Cătă ne-am ales cu nişte iepuraşi simpatici de pluş. Am stat puţin pe net, a stat şi Cătă, ne-am uitat la nişte clipuri pe youtube, apoi ne-am pus să ne uităm la 4 dimineaţa la 21 Jump Street. La 6 trebuia să plec spre casă şi nu îmi permiteam să adorm, dar la 5 nu am mai putut să îmi ţin ochii deschişi şi într-o oră m-am trezit singură (înainte să mă trezească Adina). Am plecat cu picioarele mele de raţă care dureau în ultimul hal şi la 7 am ajuns în pătuţul meu scump şi drag.
Acum următoarea mea misiune este să termin de citit Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război pe care o am pentru ora scorpiei de română şi să mă învăţ cu trezitul la 6 dimineaţa... Of of of...
Cam atât din ultima vreme... Am revăzut acum câteva zile LOL, dar varianta originală, franţuzească, nu remake-ul din 2012 cu Miley Cyrus. Pot spune că e în topul filmelor mele favorite pentru că surprinde mai multe poveşti şi aspecte ale adolescenţei, e genul de film care mă încântă. Sper să termin, totuşi, de citit cartea aia şi să mă mai ocup de ce înseamnă artă şi creaţie pentru că am cam neglijat aspectul ăsta. Bine că începe un nou semestru care lasă loc de schimbări...
P.S.: Caut să urmăresc Greta. ^^

marți, 8 ianuarie 2013

It's over.


Am crezut. Am crezut în tot. Am crezut că mă pot îndrăgosti şi că tu poţi face la fel. Am crezut în tot ce mi-ai putut spune, până la ultimul cuvânt. Am crezut că voi fi fericită cu tine. Am crezut. ...Şi m-am îndrăgostit. M-am îndrăgostit de ochii tăi, de gumele tale, de îmbrăţişările tale, de vorbele tale dulci, am ajuns să iubesc tot ce însumai tu, cu bune şi cu rele. Am vrut să îţi fiu aproape, indiferent de ce făceai sau ce stări aveai, voiam să te ajut atunci când te simţeai mai neputincios, voiam să fiu eu salvarea ta, persoana la care apelai când pur şi simplu îţi era de ajuns, persoana care ştiai că e acolo. Am crezut ce îmi spuneai, atunci când mă priveai cu ochii tăi verzi -minunaţi-, am crezut fiecare gest al tău, fiecare sărut, fiecare atingere, am crezut chiar şi atunci când ai adus în discuţie viitorul şi ai îndrăznit să îl asociezi cu "al meu", "al tău", "al nostru"...
Şi din speranţă şi iubire am decăzut tragic...Şi cum să fi început totul? Un telefon cu o seară înaintea Revelionului în care îmi spui că "te-ai înşelat...". Drăguţ. Eu am crezut. Am crezut şi asta. Pentru că încă ţineam enorm la tine. Pentru că tu habar nu aveai, şi nici eu, cum urma să aflu totul şi să refac acest mare puzzle piesă cu piesă. M-am consumat aiurea, am plâns enorm, mă usturau şi ochii, dar simţeam nevoia să mă descarc. Am avut norocul unor oameni incredibili în viaţa mea. Oameni pe care mă puteam baza, oameni care nu aveau de ce să mă mintă, oameni care îşi câştigă pe drept locul în inima mea şi care mă cunosc: cunosc cine sunt, ce aşteptări am, cât de naivă pot fi... dar mă lasă să încerc, pentru că nimeni nu putea prevesti ce avea să se întâmple sau ce simţeai tu de fapt. Nu puteau decât să mă ajute sfaturi, afecţiune şi mai multă atenţie decât aş putea cere.
Ce să fi păţit în noaptea de Revelion, dragule? Păi în primul rând, am aflat că una din persoanele cu care mă împrietenisem era actuala ta. Super, hmm... dar tu apoi insistai că "Nu te-ai despărţit de mine pentru ea...". A fost în top 5 cele mai oribile nopţi din viaţa mea. Plângeam în continuu, însă ţie nu de mine îţi păsa. Îmi aminteam toate momentele frumoase cu tine... acum sunt doar amintiri amare. Ascultam melodiile care mi te aminteau, eram praf. Era totul împotriva mea şi eu nu aveam cu ce să lupt, nu aveam cu cine. Eram eu, sentimentele mele şi atât... Am încercat să uit, dar asta nu m-a ajutat mai mult de câteva minute. Sunt datoare lui Aky, Paulei şi celorlalţi pentru că le-am făcut atâtea probleme. Se putea evita dacă făceai o singură chestie: Erai sincer.
Din seara în care ai vorbit cu mine şi mi-ai spus că tu vrei sinceritate în relaţie, ai crescut enorm în ochii mei... Pentru că exact de asta aveam şi eu nevoie. Şi dacă am văzut că totul e ok, că ne înţelegeam aşa bine, că îmi spuneai lucruri şi lucruri, am lăsat deoparte orice dubiu.
Tu te-ai grăbit. Am înţeles că mă plăceai, dar nu se putea să mai aştepţi, să îţi clarifici sentimentele? Sau odată ce vedeai că magia începutului se spulberă, nu puteai spune stop? Am fost acolo, am auzit tot ce a spus Aky şi contrazicea ce se întâmpla între noi doi. Acum bănuiesc că tu eşti ok, dar eu încă am ceva regrete de care sunt sigură că nu te interesează. Şi asta doare cel mai tare cred: să vezi cum se schimbă radical o persoană în care tu ai investit sentimente, grijă... Să văd cum de la "Vreau să te ştiu bine", "Te plac exact aşa cum eşti" şi "Te iubesc" ai ajuns la "Nu a fost nimic între noi", "Eşti imatură", "Când vorbeam cu ea mă simţeam perfect". Şi cu toate astea tu îmi spuneai că speri să rămânem prieteni. Dar te-ai gândit vreodată la mine, egoistule? Nu cred. Stau şi mă gândesc câte am fost în stare să fac pentru tine într-o lună şi mi-e teamă să nu mai fac greşeala asta încă odată, să nu mai pic în capcana altcuiva. Nu mai vreau lacrimi, nu mai vreau suferinţă, nu vreau să mi se mai întoarcă spatele, nu mai vreau minciuni.
Mă dezguşti... Nu îmi dau seama cum de nu te-am plesnit când am avut ocazia. Sincer, o meritai. Şi nu mi-ar fi păsat de urmări... dacă dădeai şi tu în mine, ce? Măcar atunci aveam o durere fizică pentru care să-mi irosesc lacrimile. Dar încă sentimentele erau puternice şi eu te voiam în siguranţă. Dar nu meriţi să mă consum. O să stau aici şi tu acolo şi ne vom vedea fiecare de drumul său, aşa cum şi l-a croit.
Şi doar pentru o chestie ţi-aş mulţumi: cele câteva momente în care ai avut grijă de mine la Revelion. Mulţumesc. ...Păcat că s-a ajuns acolo.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

GATA SEMESTRUUUL!

Şiii e iarnă.
Nu am mai scris de pe 1, right? Păi aş avea o mie de scuze, una mai bună ca alta, însă realitatea e cam aşa: Am avut de înfruntat un sfârşit de semestru neîndurător cu o neatenţie demnă de o îndrăgostită ca mine. Am avut minunata plăcere să îmi prelungesc nevoit răceala (transformată mai apoi în gripă) cu încă vreo 3 zile. La liceu toţi profesorii ne-au ascultat, pus note, dat proiecte de făcut, încheiat medii, iar eu, după vreo 2 săptămâni de stat acasă, a trebuit să mă reobişnuiesc cu trezitul la 6 şi mersul la liceu.
Am scris o groază, am avut nişte emoţii incredibile la materii precum româna sau franceza (la română încă nu îmi vine să cred că scorpia mi-a dat 4), am făcut referate în ultima noapte, desene pentru diferite materii, grăbit la verificările de la atelier, a fost o harababură totală. Într-un final, am încheiat anul destul de bine, cu medii de 9 şi 10.... şi un 7 la română de care nu sunt deloc mândră şi pe care sper să îl îndrept demestrul viitor.
Despre mine ce pot spune... Sunt foarte fericită în momentul ăsta din mai multe motive: am terminat primul semestru, a venit vacanţa, afară a nins, am făcut un Girls Night Out, vine Crăciunul, abia aştept să dau cadouri şiii... ce e mai important, sunt îndrăgostită, iar de data asta chiar se întâmplă ceva, adică nu stau şi visez aiurea. Mi-am luat o cănuţă cu ceai fierbinte şi am început să scriu... am atâtea stări de bine adunate din ultimele trei săptămâni că nici nu îmi vine să cred.
Mai sunt câteva zile şi vine Crăciunul! Abia aştept să mă trezesc şi să fiu fericită pentru că pe mine chiar mă face să mă simt bine atmosfera care este în casă de sărbători. O să fac brioşele, foarte probabil cu nucă, şi am luat nişte hârtii pentru cupcakes foarte simpatice cu model cu inimioare. Am de gând să o bat pe mama la cap să facă multe multe multe dulciuri anul ăsta şi o să beau mult ceai şi ciocolată caldă (o să regret eu după kilogramele puse :)) ). O să stau cu prietenii, o să le dau fetelor cadouri pe care sunt foarte nerăbdătoare să le vadă ( mai ales Adinuţa :D ). Din câte am înţeles e posibil şi să merg cu mama şi soră-mea iarna asta în Ploieşti unde acum chiar vreau să mă distrez pentru că sunt destul de sigură că nu o să mai am grijile de data trecută. Îmi doresc să merg la patinoar, însă nu ştiu sigur dacă mai rămâne colindatul. De revelion e totul pus la punct şi o să ne distrăm pe cinste.
M-am apucat de sezonul 2 din New Girl din care am văzut până acum 8 episoade şi o să ajung cu el la zi cel mai probabil mâine. V-am spus probabil că mi-am pierdut telefonul, dar acum sunt ok pentru că a avut tata grijă să am altul ^^ Tot ce îmi mai trebuie sunt o pereche de căşti şi e totul ok :D
La liceu am făcut schimb de cadouri şi eu a trebuit să îi dau lui PARAAAMM Păun... I-am luat o cănuţă cu nişte dulciuri din lipsă de inspiraţie, iar eu am primit de la Silvana o cutiuţă foarte drăguţă în formă de inimioară cu fundiţă, neagră cu bulinuţe roz, un maimuţoi în formă de ren şi două lumânărele geniale în formă de căpşuni.
Joi seara am ieşit cu fetele (şi George pe lângă ca să aibă grijă de noi). Iniţial trebuia să ne întâlnim pe la 8 la Bale (unde urma să dormim), iar eu voiam să iau de pe drum ceva de mâncare. M-am oprit la Kaufland unde am mai pierdut timpu pentru că ele nici nu erau gata la ora respectivă şi am hotărât să iau nişte cartofi congelaţi şi vreo 5 plicuri cu ciocolată caldă. Pentru că mă încălzisem în magazin, era o vreme genială afară şi voiam să mai păstrez din bani, am luat-o pe jos spre Casa de cultura unde e apartamentul. M-am întâlnit cu Adinuţa în staţia de 44 şi am luat-o cu grijă spre bloc (era foaaarte alunecos pe jos). Ştiam că la Bale trebuia să stea un tip şi că e probabil să răspundă el la interfon, dar cum a răspuns o tipă ne-am panicat şi nu am mai zis nimic. Cât o sunasem pe Cătă George se furişase în spatele meu şi m-a speriat (că de', doar e George!). Am urcat, într-un final, şi ne apucasem noi să prăjim cartofii în puţinul ulei adus de Adina într-un borcănel. A venit şi Cătă după vreo 15 minute, îngheţată toată, şi am făcut inventarul la mâncare (nu îmi vine să cred cât am putut mânca....): Eu aveam o pungă de un kilogram de cartofi congelaţi, ciocolata caldă, un 7 Days, Adina a adus nişte Tortellinni făcuţi genial de mama ei, Cătălina un borcan cu nişte carne de pui şi cartofi la cuptor, două bucăţi de prăjitură genială de-a maică-sii, Skittles şi vreo două Poiana aerate. Am început noi să prăjim, am făcut ordine pe acolo, am râs, am glumit, într-un final ne-am pus pe mâncat, tipii care erau pe acolo (Iuli şi încă o tipă al cărei nume nu l-am reţinut) se uimeau de câtă mâncare facem. Ei au plecat în Friends şi noi tot amânam plecarea pe motiv că am ajuns la 9 şi mai stăm puţin. Am plecat pe la 12 fără ceva şi, pentru că nu mai era niciun autobuz la ora aia, am luat-o pe jos până în Goblin (care se află pe lângă primărie). A fost un drum foarte amuzant, nu era nimeni pe stradă, iar noi am început să cântăm :)). Goblinul, la fel, gol. Am stat cât am stat şi apoi am decis să plecăm. Chiar lângă era un local numit "Relax", nu neapărat genul nostru, dar era concurs de karaoke şi Cătă voia să intrăm. Am stat, a cântat, am luat ceva de băut şi apoi am realizat că e chiar mişto. Muzica a fost super şi nu ne mai păsa decât de distracţia noastră. Pe la 3 ne-am îndreptat spre casă şi ne-am oprit la un market să mai cumpărăm mâncare (CĂ NU NE ERA DE AJUNS CE AVEAM DEJA) şi am mai luat o pungă cu chipsuri şi o supă la plic care se făcea cu un litru de apă (mult prea puţină supă...). Am ajuns pe la 4 acasă cu aceeaşi voie bună cu care plecasem. Acolo era un alt Iuli care se juca pe laptop şi aceeaşi tipă care dormea în camera lu' Bale. Am stat noi în sufragerie, eu îngheţam de frig şi vorbeam la telefon, restul pe net sau la TV. Nu mai ştiu cum am adormit după ce am închis şi m-am trezit în jurul orei 6 că trebuia să ne mutăm în patul din camera lu Bale. Grupul nostru s-a organizat altfel: Adina la perete, George, eu şi Cătă. M-am trezit de vreo 2 ori pentru că nu stăteam chiar deloc bine, ori Cătă îmi lua perna, iar a 9 m-am trezit de-a binelea. Am făcut ciocolata caldă care a fost super concentrată (ne rămăsese un plic în plus şi am mai pus la fiecare), micul meu dejun constând în prăjitura de la mama Cătălinei. După ce s-a trezit şi Cătă am pus şi apa pentru supă la fiert şi i-am dat ei cornul meu. Din fericire Adina nu a vrut supă, aşa că am împărţit-o eu, Cătă şi George. Am avut foaarte mare grijă să fie totul distribuit în mod egal, a fost haios. Am mai băgat apoi o ciocolată albă şi ceilalţi nişte Skittles. Pe la 12 şi ceva ne-am apucat de făcut ordine pentru că rămăsesem singuri în apartament, iar la 1 şi 20 am plecat... Picioarele încă mă dureau, dar ăsta a fost un semn că m-am distrat pe cinste!
Cam atât momentan, acum sunt entuziasmată de Revelionul de urmează şi la schimbul de cadouri!

vineri, 30 noiembrie 2012

Halloween, ieşiri şi brioşele -partea a II-a-

Îmi pare rău rău rău că am fost o leneşă şi jumătate şi nu am mai scris de mai bine de o lună. Am trăit într-un ritm ameţitor ultima perioadă şi aş avea câte ceva de povestit.
Că tot eram la capitolul Halloween, am fost la party în Nord costumată în gheişă. Nu m-am machiat aşa cum îmi doream, dar am fost recunoscută uşor. Am fost la Adinuţa de câteva ori: am mers în Nord, am stat şi am râs cu George, am mâncat pizza cu ea şi Cătă, am făcut supă la plic şi am mâncat Tortellini. Am mers prin Bebe, 13, Nord, ne-am distrat... Am cunoscut persoane noi, am dat tezele, am făcut brioşe, multe multe multe.
Vineri am fost în Bebe -după o plimbare prin oraş-. Am plecat de la Adina, am ajuns pe lângă Tomis, apoi în staţie în faţă la 13 unde ne-am întâlnit cu Rareş şi alţi doi tipi. A venit şi George şi am plecat spre Bebe. Am stat prin zonă, am dansat în Bebe până dimineaţa... şi nişte tipi făceau poze. Am avut mai târziu plăcerea să vorbesc cu unul din ei -vorbind a doua zi pe mess- şi să aflu că stau destul de aproape de mine, aşa că am petrecut duminică, luni şi miercuri seara cu ei. Am mâncat clătite, spaghete şi brioşele făcute de mine. Ieri am ieşit cu Adina în oraş. Fiind ziua şcolii am avut liber şi am mers prin parc... mare greşeală. Imensă, chiar, pentru că mi-am pierdut telefonul pe undeva de ameţită ce sunt. Şi am stat să mă smiorcăi puţin, dar ce sens mai avea?! Am sunat să îmi bochez cartela şi apoi am mers să îmi iau pozele pe care le lăsasem mai înainte la scos. Ne-am aşezat pe o bancă să le pun în album şi în faţa noastră erau două femei care încercau să deschidă uşa unui magazin... şi s-au chinuit şi s-au chinuit ca apoi să îşi dea seama că era încuiat pe interior cu cheia în broască (habar nu am cum a ajuns acolo). Au lovit cu cheia, au dat cu ciocanul, cert e că în final au descuiat. Am plecat şi pe drum ne-am întâlnit cu un tip Ionuţ cu care am mers să pierdem vremea în 13, apoi am pornit spre Vodafone să îmi iau cartelă cu numărul meu. Am ieşit şi ne-am grăbit spre liceu unde avea să înceapă spectacolul de la 4 (urma să cânte şi Cătă). Am stat ce am stat, am râs, ne-am gâdilat, când s-a terminat am pornit împreună cu Adina, Ionuţ, Cătă, Bale şi Prigo spre Kaufland de unde mi-am luat o Cola împărţită cu cine a dorit şi un Ciupa Ciups cu cireşe, iar când am plecat am mers la mama împreună cu o gogoaşă cu gem primită de la Bale.
Alte noutăăăţi... hmm, toată săptămâna am fost scutită pentru că luni m-am trezit cu o imensă durere în gât şi nici nu dormisem ca lumea. Am scăpat temporar de vreo două ascultări de care îmi e acum frică pentru săptămâna viitoare. Luni am mers numai să dau teza la psihologie ca apoi să plec la doctor. Am primit rol în sceneta de Crăciun de la Palatul Copiilor care va fi destul de haioasă.
Cam atât momentan, revin! -promit-

duminică, 28 octombrie 2012

Teatru, şcoală şi Halloween -partea 1-

Azi de dimineaţă m-am trezit foarte bine dispusă şi nu ştiu motivul, dar nu văd de ce m-ar interesa, căci contează numai că sunt într-o stare perfectă!!
Îmi amintesc că trebuia să vă povestesc despre prima mea lecţie de teatru, aşa că să trecem la treabă :))
Sâmbăta trecută am mers cu Cătă la cursul de Artă Dramatică de la Palatul Copiilor. Ne-a adus mama ei care mai vorbise cu profesoara. Pe noi două ne-a invitat să intrăm şi să o aşteptăm că mai are ceva de făcut, aşa că ne-am împrietenit cu persoanele de pe acolo: Teodora, Iulia şi Gabi. Ne-am acomodat extrem de repede pentru că erau prietenoşi şi mai eram şi noi două, deci a fost super. A venit profesoara şi ne-a adus o bucată material sub care trebuia să intrăm şi să realizăm anumite obiecte: Dinozaur, cub, piatră... Apoi ne-a pus să ne plimbăm prin cameră şi să fim înfriguraţi, nervoşi, să mergem în slow motion...
La un moment profesoara dat ne-a dat ca exerciţiu să ieşim pe rând în faţă şi să spunem o poezie în starea pe care ne-o spunea. Eu cu Gabi am spus Căţeluş cu părul creţ, Teodora cu Cătă au spus Somnoroase păsărele (2 câte 2, ca să fie echilibru!) şi Iulia nu ştiu ce, dar o poezie drăguţă, nu de grădiniţă, ca ale noastre.
Pe mine m-a citit foaarte bine... m-a pus să spun poezia ca o persoană foarte foarte îndrăgostită şi ca un copil de 5 ani! Pe Cătă a pus-o să recite răcită şi băută. A fost foarte comic.
Ne-a dat să facem şi nişte scenete pe temă dată şi toată ora în sine a fost amuzantă şi creativă. Chiar îmi place aici şi profa spunea că o să facem şi spectacole dacă ne ţinem de treabă.
Aşaaa după curs am plecat cu Cătălina şi noul nostru prieten Gabi şi am stat pe trepte în curtea Palatului şi am vorbit. Gabi spunea într-una că suntem foarte de treabă şi Cătălina începu să îi arate de pe tabletă tot felul de poze cu noi, filmări, alea alea. Apoi am plecat spre Gravity unde era pustiu, aşa că am urcat pe cauciucuri şi bucăţi de lemn, carton, ce era pe acolo... Am mers în City să luăm ceva să mâncăm şi am aterizat în Cora de unde ne-am luat chips-uri cu sos (tipic nouă) şi am mers să le mâncăm pe marginea lacului (din nou, tipic nouă). Pe la 4, cred, am plecat spre casă.
De la liceu nu ştiu ce să povestesc.. Am vorbit foarte mult cu Oana prin mesaje despre multe subiecte. Este o persoană foarte încăpăţânată, dar nu o condamn, ştiu şi eu cum este. Este, de asemenea, o fire nesigură pe ea (ca mine), căreia i se schimbă 180 de grade starea de spirit într-un timp record (ca mine) şi multe alte lucruri specifice nouă, Balanţelor. Dar a fost ok. Mă bucur că am mai găsit pe cineva care mă înţelege din mai multe puncte de vedere şi deşi îmi spune că ar trebui să îmi înfrunt timiditatea, ştie şi ea cât de greu este pentru că are aceeaşi problemă.
Vineri a fost una din cele mai minunate zile de şcoală: NU A VENIT PROFA DE ROMÂNĂ LA ŞCOALĂĂĂĂ!!! Aşa că în timpul orei ei, când cei de la A aveau antreprenorială şi, de asemenea, profesorul lor nu venise, am stat cu Vero în faţa clasei ei şi vorbeam despre diverse chestii. La un moment dat ne dăm în dreptul uşii clasei ei pentru că ieşise directorul pe hol şi întrebase: Da' ce? Este pauză? (eram în mijocul orei), aşa că închidem uşa. Intră el, eu mă dau repede înspre primul loc gol pe care îl văd, în prima bancă, lângă o tipă pe care nu o cunoşteam. I-am zis că stau pe locul ăla până pleacă din clasă Gevat. Întreabă el ce oră au, una-alta, la un moment dat le spune că ar putea în timpul ăsta liber să îşi continue lecţie începută la ora lor (face cu ei fizica, nu şi cu noi). Văzându-mă închisă în clasă, ridic eu mâna, poate-poate mă vede, nimic... Mă duc frumos lângă el: Mă scuzaţi... Eu nu sunt din această clasă...
Gevat: Dar de la ce clasă?
Eu: De la clasa de lângă...
Gevat: Păi şi ce cauţi aici?
Eu: Păi vorbeam cu o prietenă şi am intrat în clasă ca să nu deranjăm pe hol...
Gevat: Voi ce oră aveţi acum?
Eu: Română, dar am înţeles că doamna Acatrinei nu e în liceu...
*şiii aici a venit şi m-a luat de faţă.... m-a speriat puţin la început, dar apoi îmi strângea obrajii şi părea foarte amuzant*
Gevat: Aveţi înlocuitor!
 Eu: Am înţeles, pot pleca?
Gevat: Fugi!
Şiii bineînţeles că nu a venit nimeni la oră şi eu am râs de una singură pentru că mi s-a părut foarte comică faza :)) Avem un director super.
Când aveam ora de spor se anunţa a fi simulare de incendiu (am aflat de la alţii şi am spus mai departe). Pe noi nu a venit să ne instruiască nimeni la subsol. Speram să se dea alarma în aşa fel încât să ne ia din oră pentru că oricum nu venise proful şi ne plictiseam îngrozitor. La fără 20 mă anunţă Adinuţa că se evacuează şcoala. La fără 15 vine ipsosarul (un om foarte amuzant, dar care spune atât de puţine vorbe...) şi zice: Hai afară...
Eu: De ce?
Ipsosarul: Simulare...
Eu: Ok...
Şi merg eu liniştită, vorbind la telefon cu Adina, în jurul meu toată lumea se îmbulzea să iasă din şcoală CA SĂ NU ÎI PRINDĂ FOCUL! Ne-am regăsit noi grupul undeva la marginea curţii şcolii, pe băncuţe unde era linişte şi pace. La şi 5 am intrat ca să începem orele. Noi aveam ora de teatru de la 2, dar eu cum aveam ore până la 3 nu aveam cum să ajung, aşa că s-a rugat Cătălina de mine (fiind ora 1 când s-a terminat simularea) să mă învoiesc şi eu odată să mergem la curs. M-am lăsat rugată vreo 5 minute apoi, văzând-o pe profa de muzică, i-am spus că mi s-a făcut rău şi că dacă mă învoieşte, a spus că da, apoi m-am dus să îi spun Oanei să îi zică şi profesoarei de engleză.
Pe drum am avut remuşcări deoarece diriga face urât la absenţe şi ne spusese că e posibil ca Gevat să vină să controleze prezenţii între 12 şi 3. Când m-a sunat mama la 3 intrasem oarecum în panică şi Gabi spunea să o mint că sunt la liceu sau pe drum sau ceva, dar am hotărât să îi zic adevărul pentru că am o senzaţie de vinovăţie dacă o mint. A spus că e treaba mea şi că mie îmi fac rău, dar chiar credeam că o să pierd ceva important din curs (pe care aproape că nu l-am făcut) şi i-am promis că nu mai plec. Am vorbit după aceea cu Oana care mi-a spus că nu mi s-a trecut absenţă (avantajul de a fi un copil bun) şi nu a venit nimeni la clasă să verifice absenţii.
După Teatru am mers la petrecerea organizată de clubul de Canto cu tematică de Haloween unde am dansat cu copiii, am făcut concursuri, am avut grijă de ei... Şi încep să mă descurc din ce în ce mai bine :)) La final am luat o sabie din balon să i-o ducem lui Victor de ziua lui la care am mers pe la 6 în Vamă. Tipa care făcea baloane era costumată în Albă ca Zăpada şi era (pe lângă cursantă) angajată la Caravana Personajelor, unde erau angajaţi şi clownii de astă-vară de la 100% Bărbat, aşa că am rugat-o să îi salute pe Eli şi Marius. Tipei îi părea foarte cunoscută figura Cătălinei, dar nu ştie de unde. Mai târziu am auzit-o povestindu-i lui Gabi de sâmbătă seara Halloween party în Phoenix cu Karaoke şi concurs de costume şi ne-a picat fisa. Tipa fusese şi anu trecut când a cântat Cătă cu trupa şi a văzut-o pe scenă :))
Am plecat apoi spre Vamă cu săbiuţa după noi şi toată lumea se uita ciudat pe stradă :))
Cam atât... Aştept ziua de miercuri când o să ies să mă plimb prin oraş şi, poate, să sperii oamenii sau ceva :)) Şi mă tot gândesc ce aş putea să folosesc să mă fac albă pe faţă pentru costumaţia de gheişă (varul şi ipsosul se exclud :)) ).
See ya!

joi, 18 octombrie 2012

Stare MAXIMĂ!

Am o stare incredibil de bună, ceea ce mă uimeşte, dar şi bucură în acelaşi timp. De ieri am început şi împărţeam fericire şi iubire persoanelor din jurul meu în cantităţi industriale, dar ce mai contează?
Aşa, să revenim :-? În Bucureşti nu am mai ajuns din cauza unor probleme, aşa că am "mers" la Şuie Paparude (mmm nu dezvolt, cert e că am stat vineri noapte prin oraş).
Am decis să mă înscriu împreună cu Cătălina la cursul de artă teatrală de la Palatul copiilor, dar cum sâmbăta trecută de dimineaţă eram praf, mergem săptămâna asta. Marţi am fost cu profa de engleză la târgul facultăţilor (în speranţa că găsim ceva interesant, dar eu oricum sunt axată pe Cluj, deci mai mult am fost în plimbare). Deşi aveam bani de bilet, am hotărât să mergem în gaşcă, pe jos, până la Colonadelor: eu, Cătă, Adina, Vero, Ioana şi Raluca (nu ştiu dacă nu şi Andrei). După ce am căscat ochii puţin pe acolo şi am văzut un super card de reduceri la care mă gândesc serios să îl cumpăr, am zis să plecăm să bem ceva. Iniţial zăceam de Vamă, dar am renunţat la idee în favoarea Ioanei: Am mers în Friend's, cu Raluca şi Andrei. Am prins Happy Hour-ul, aşa că m-am aruncat să îmi iau vreo două căni cu ciocoată caldă şi multă multă multă frişcă! *yumm!* -ce urmează de aici s-a pus pe baza consumului excesiv de ciocolată-.
Tot drumul spre staţie am început cu glume, care mai de care mai aiurite... :)) Pe Raluca era să o calce maşina de Polaris, Cătă fluiera după băieţii de la Mircea care dădeau proba la sport şi multe multe altele. Acasă am început o megaconversaţie pe Facebook, "în grup", despre toate porcăriile petrecute în ziua aia. Mai intervenea şi Andrei care era pe post de DJ cu melodii din anii 2000 :)) Aşa mi-am petrecut eu seara ascultând "Suzana, mi-ai furat banana", sau "Jimmy, Jimmy, iubeşti fetiţele-n bikini".
Săptămâna trecută a fost şi ziua Adinuţei. Cum am avut un program foarte aiurea, nu ştiam dacă ajung să îi iau cadou la timp şi rămăsese că i-l iau de ziua ei după ore şi i-l dau a doua zi. M-am întâlnit cu Cătă şi am mers să cotrobăim prin magazinaşe. Am luat eu ce trebuia, ne întâlnim întâmplător cu George pe drum, mergem puţin să stăm jos. Ne uităm la ceas: 6 şi 20. Adina termina a 7 fără 10, aşa că am decis în ultimul moment să mergem să o întâmpinăm la ieşirea din liceu. Am oprit rapid să cumpăr cu ultimul mărunţiş o punguţă de cadou şi am văzut o felicitare Twilight foarte epică: "Se simte un miros în aer şi nu e de la prăjitură... La mulţi ani, muritorule!" :))
Am fugit de la Tomis până la liceu şi în 10 minute am fost acolo. Nu ne mai trebuia nici hanorace, nici nimic, nu mai simţeam frig. Am mers în parc timp de vreo oră, timp în care i-am cântat La mulţi ani, am dansat, am făcut pe rapperii, destule! :))
Oh, şi acum două duminici am fost pe plajă să îi facem Cătălinei nişte poze pe care şi le dorea de mult. După ce am terminat am mers în Vamă Bar unde l-am chemat pe Marian cu prietena lui şi George. Am jucat cu Adina, Cătă şi George macao pe pedepse. Prima tură am pierdut şi Cătă a câştigat. Pedeapsa? Să fac doi paşi mersul piticului, apoi o piruetă cu degetul în cap, o tură dus-întors în Vamă. Nu spun că toată lumea se holba la mine, dar mă rog :)) Apoi a pierdut Cătă în faţa mea şi am pus-o să stea pe masa din spatele nostru şi să spună Căţeluş cu părul creţ. :)) Am mai câştigat odată, dar deja devenea plictisitor.
Hmm... Avem director nou. A venit la o oră să se prezinte şi a spus că cere două lucruri de la noi: Respect şi prezenţă la ore. Nimic de ţigări, nimic de uniformă, primul care nu a vrut să pară dur şi asta îmi place. În ziua aia, după vreo două ore, profesoara întârzia şi noi făceam gălăgie, iar el a venit să ne calmeze. Credeam că o să ţipe, dar a spus pe un ton foarte calm: "Şşşş faceţi linişte. Staţi jos, mâinile la spate. Eu am ore, voi jucaţi-vă, faceţi ce vreţi, dar în clasă şi în linişte. Ok? Gata, pedeapsa s-a dus, lăsaţi mâinile." :))
Anyway, pare amuzant :D De luni ne bagă Zip Escortul şi cică intrăm doar pe bază de ecuson. Azi mi-am uitat telefonul acasă şi nu pot spune cât de seacă a fost ziua mea :)) Cam atât, see ya :)

joi, 4 octombrie 2012

Ziua mea, 50.000 şi Bucureşti!

Ooookaaaay! Am făcut oficial 16 (într-o zi frumoasă de luni, 24 Septembrie). Mulţumesc mult mult mult celor care mi-au urat "La mulţi ani!" şi multe multe altele, chiar mă bucură fiecare dintre ele ^^
Mi-am petrecut ziua la şcoală şi după terminarea orelor cu Vero prin Friend's şi în City :D Ziua oficială mi-am făcut-o pe 22, cu câţiva apropiaţi, în Tomis. Ne-am strâns în Parcul de la Spital şi, pentru că era urât afară, am mers în Tomis să mâncăm brioşele făcute de mine. Au venit Adina, Cătălina, Victor, Poma şi George. M-am dus în Mega Image, la subsol în Tomis, să iau sucuri, şi când să ies am văzut că erau nişte măsuţe foarte simpatice, un loc perfect de serbat.
I-am chemat pe ceilalţi (care urcaseră la 3) şi ne-am instalat acolo. Am primit de la Victor un trandafir roşu care, din păcate, nu ştiu cum s-a rupt pe stradă :)) De la Poma un fular foarte foarte drăguţ care se cam asorta cu oja de pe unghiile mele şi mănuşile cu ursueţ de la Niji, iar de la Cătă un tricou ROŞU cu o poză drăguţă şi "Keep calm and read my blog"! :x La un moment dat ni s-a făcut foame şi am pus bani de luat mâncare. 21 de lei şi am pornit în Mega Image... Eu eram fixată pe puiul la rotisor şi, bineînţeles că s-a făcut cum am spus eu! :)) Am luat un sos pe lângă asta, un borcan de murături pentru că nu scăpam de gura Cătălinei şi o pungă de Loto. La casă am observat că mai aveam nevoie de un leu pe care mi -a dat Victor.
Am mâncat noi ca... să nu mai spun cine... Rupeam fără milă din săracu pui, mâncam murături, nu am mai văzut aşa ceva!:)) Suntem unici, ce pot spune...
Am plecat de la Tomis să mergem să ne plimbăm. Am venit cu ideea de a merge în diverse magazine să cerem "glupe", după cum am fost inspiraţi de Alex:

A fost foarte interesant la un moment dat, pentru că noi inventam tot mai multe chestii:
-Ne scuzaţi, aveţi glupe?
-Nu, da' ce-s alea?
-Păi sunt mici, în pacheţele. Noi voiam mari că cineva a luat mici şi nu au fost bune. Dar pe roz, că nouă ne place rozul.
-Dar nu ştiu ce-s alea. De mâncat, de desenat?
-DA!
-Da... de mâncat sau de desenat?
-Băi... hai să plecăm, nu au aici...
:))
Şi am plecat. Apoi am dezvoltat. Noi eram îmbrăcaţi destul de gros, cu 2-3 genţi după noi, cu fesuri, fulare, şepci... Eram "turişti veniţi din Cluj". Glupele se vindeau la pacheţele şi erau gelatinoase, de diferite mărimi. Se foloseau la spălarea şosetelor, dar numai a celor de lână, şi cum noi eram turişti veniţi de la munte, cu bocanci, aveam vreo 2-3 perechi de şosete pe noi care miroseau îngrozitor în camera de hotel şi nu ne puteam întoarce aşa înapoi la mămica acasă! :)) I-am spus aproape toate astea unei vânzătoare şi mi-a spus: Nu, îmi pare rău, iubita, nu avem.
După ce ne-am distrat am plecat spre Universitatea Ovidius unde am stat în parc şi am făcut poze (pe care încă nu le-am primit de la Cătălina).
Vinerea trecută am mers la redeschiderea Bebe-lui. M-am întâlnit cu Cătă, Bale şi Irina pe a 10 şi ceva în staţie la 100. Am mers în Bebe, atmosferă mai şi nu prea. Am plecat după nu foarte mult timp în Goblin, cu taxiul. Un prieten de-al lui Bale a stat în faţă, eu cu Bale şi Irina în spate şi Cătălina întinsă pe noi, cu capul aproape afară pe geam, pentru că nu avea loc :)) În Goblin a fost super atmosferă şi muzică. Mi-am luat un Red Cherry (mereu încurc numele cocktail-ului, sper să fie corect) şi un Pepsi. Am mai ieşit pe afară, ne-am mai plimbat. Am ajuns pe la 6 înapoi la bunică-miu, pentru ca la 11 să plec cu soră-mea de la karate acasă.
Luni a fost ziua Oanei (Care este cu o săptămână mai mică decât mine!!! ...deşi nu pare.... şi lumea o confundă cu o studentă la facultate, DAAAR ASTEA SUNT DETALII). După ore am mers în Vamă bar şi ne-am distrat cu nişte colegi şi prieteni, după care am mers cu ea, Rareş (un tip) şi Vlad (un alt tip) pe plajă. Voiam să intru în mare şi m-am descălţat frumos... ziceam să intru până la genunchi maxim. Am făcut un pas în plus, alături de un val măricel mi-am udat telefonul din buzunar, pe care uitasem să-l scot. Am fugit cu el spre Vlad ţipând: SALVEAZĂ-L!, dar nu avea nimic, nici nu a apucat să se ude că l-am scos şi a fost totul ok.
Am plecat destul de târziu acasă, dar mi-am permis, pentru că MI-AM FĂCUT ABONAMENT.
Marţi am fost de serviciu pe şcoală cu Tania, Silvana şi Cristina. A venit asistenta şcolii şi s-a luat de noi că suntem ultima clasă care nu a adus fişele cu "Suntem sau nu de acord cu vaccinarea". Eu m-am dus ieri să mi-l fac, aşa că acum sunt în regulă. :D Şi asta chiar este ceva! Eu mă înmoi când văd ac de seringă :))
Acum vreo două seri am început să fac planuri cu Cătălina. Vrea să meargă a concert la DJ Premier în Bucureşti vinerea viitoare. Am stat să mă gândesc şi m-am hotărât să merg şi eu cu ea, pentru că nu mai merge în Bucureşti până de Revelion, când eu cred că voi rămâne acasă, iar la Niji nu vreau singură.
Planul este, în mare, făcut. Luăm vineri după-amiaza autocar spre Bucureşti (60 lei dus-întors, îmi las deoparte iubirea... trenul...), ajungem prin Bucureşti, ne mai plimbăm, un KFC, un Starbucks, un părculeţ, apoi pe la 10 mergem la Atelierul de Producţie unde are loc evenimentul cu pricina. Nu am menţionat că vine cu noi şi Mihai, deci nu vom fi singurele, plus că în Bucureşti va fi şi Bale, unde vom sta peste noapte. Ne vom contacta şi cunoştinţele de pe acolo, să vedem dacă vin la concert, dacă e să îi vedem înainte... O să fie super! :D
Şi... am uitat să scriu despre cele 50.000 de vizualizări pentru care vă sunt recunoscătoare tuturor! ^^ Sunt foarte fericită să ştiu că cineva chiar îmi citeşte blogul! :)
Cam atât pe azi, see ya!
P.S.: M-am apucat de Ouran High Schoo Host Club care e super, am văzut The Runaways şi plănuiesc să vizionez Sid şi Nancy, ascult Sex Pistols mai nou şi am început să citesc manga, şi anume Nana! ^^