Astăzi am împlinit 2 ani de când am început să postez pe Little Saiko. Când am făcut prima postare nu mi-am imaginat că o să apuc să fac doi ani şi peste 40 şi ceva de mii de vizualizări, iar în primul rând ar trebui să vă mulţumesc vouă, cititorilor, pentru că intraţi şi îmi citiţi fiecare gând pe care îl împărtăşesc cu voi, fie că este ceva profund, care mă macină, sau pure copilărisme despre viaţa mea de zi cu zi.
Am făcut colajul de mai sus cu câteva dintre imaginile care captează o părticică din mine, eu care am fost şi care sunt, care m-am mai schimbat de-a lungul timpului din cauza experienţelor prin care am trecut şi a persoanelor cu care am luat contact. Sper să rămâneţi aici şi eu să postez şi peste 10 ani, pentru că este o activitate în care mă regăsesc, a devenit o obişnuinţă să scriu pe blog, să vă ţin la curent cu toate porcăriile şi lucrurile neinteresante pe care le-am făcut, ori doar să mă plâng de cât de rău îmi merge, aşa cum am făcut-o de multe ori... Dar am mai crescut! Nu mult, dar în mine s-a produs o mică schimbare faţă de acum doi ani, o schimbare care mă face să fiu mai puternică, să înfrunt totul cu mai multe gânduri pozitive şi să îmi găsesc liniştea şi fericirea în cine e lângă mine şi mă iubeşte aşa cum sunt. Am învăţat să fiu mai calmă, să am mai multă încredere şi totodată să fiu mai precaută cu persoanele din jurul meu. În esenţă, totuşi, tot un copil am rămas, un copil care ieri voia să joace Portocalele la ora de logică! (imediat apoi am auzit-o pe Andrada: Monicaa... nu suntem clasa întâi.; iar apoi am sfârşit prin a cânta Un elefant se legăna în cor)
Revenind la viaţa cotidiană, am avut o săptămână destul de încărcată: Luni m-am angajat la profesoara de biologie să fac afişul pentru spectacolele din Săptămâna altfel, astfel că miercuri trebuia să îi trimit pe mail să vadă cum a ieşit, joi le imprimam pe A3 şi A4, iar vineri i le duceam. Miercuri m-a şi pus să îl modific, dar nu mai contează, cert e că a ieşit cum trebuie şi se bazează pe mine şi "data viitoare".
Pentru miercuri am avut de prezentat la istorie proiect despre Unirea Basarabiei cu România şi mi-a venit ideea să fac un blog informativ, idee care i-a plăcut mult profei.
Mâine merg la reuniunea cu colegii (o parte din ei, unii au amânat). Am emoţii, o să îi revăăd! Deşi e posibil să plouă, vreau să ies să mă plimb prin parc, fie şi singură. O să facem poze, TREBUIE! Poate mergem şi la McD, nu ştiu... să văd ce spun şi ceilalţi.
În Săptămâna altfel ne-a organizat diriga programul astfel:
Luni avem curăţenie în clasă, apoi program cu profesorii de atelier
Marţi SOS Natura în pericol (unde particip cu Iri, Tania şi Ana), o activitate cu diriga şi profa de info, apoi atelier
Miercuri vorbim cu domnul doctor despre consumul raţional de medicamente, apoi mergem cu diriga la muzeul de artă şi cel de istorie
Joi avem Ştiinţă şi viaţă... nu prea am înţeles ce e aia, vorbim apoi o oră cu doamna psiholog la Cunoaşte-te pe tine însuţi şi după mergem în sala mare la concert
Vineri o să vedem timp de două ore toate pozele/filmuleţele/schiţele făcute în acea săptămână şi după mergem cu diriga la film
Îmi place că nu avem multe activităţi, deşi ne ţin în şcoală cât am sta de obicei. Presupun că o să fie distractiv, deşi nu e aşa cum planuiam acum câteva luni, dar asta e... planurile se mai schimbă.
Cam atât, revin cât de curând.
CLIPA CEA REPEDE CE NI S-A DAT (si ni s-a și luat)
-
Mai toate manualele moderne de gandire pozitiva promoveaza ideea de a nu
avea regrete, de a le sterge total și ireversibil din mintea ta, pentru a
face ...
Acum 5 luni
0 comentarii pana acum :):
Trimiteți un comentariu