Blog nou al Cătălinei.

...Sau mai bine zis redenumit. http://nemo-daybyday.blogspot.com/ este noua adresă a Cătălinei :3
Ieri. M-a trezit mama care era acasă. De obicei nu e, de-asta a fost mai ciudat. O aud "Monica, trebuie să dau nişte telefoane de Sf. Alexandru!". Am rămas mirată... acum două zile primise Cătălina (Alexandra) urări care se pare că au fost cu o zi mai devreme. Mă uit eu pe calendar: Aşa e. Marea ofitcă fusese că i-am spus şi eu Cătălinei "La mulţi ani!" cu o zi mai devreme când de fapt -mă uitasem pe calendar- fusese Cuv. Teodora... (Da, mă cheamă şi aşa).
O sun eu pe Cătă (am o plăcere bolnavă să o trezesc!!!) "Neaţa şi la mulţi ani!". S-a cam mirat ea da' s-a prins repede. Pe facebook nu spun câte urări primise... Pe la 2 şi ceva ne-am întâlnit eu cu Cătă şi Iri la City. Am mers să caute fetele caiete de muzică. Cora!!! Stai aşa, nu aveam voie fără un adult (regulă foarte foarte stupidă!). Plecăm noi spre diverta...
Iri: Măăă.... Ăla nu e Erdal?!
C.: Ba da.
I.: Sau nu...
Eu: El esteee! ERDALEEEE!
-Erdal nimic. Merg eu, mă pun în faţa lui-
Erdal: Monica! Ce cauţi aici? Vai ce dor mi-a fost de voi, de când nu v-am mai văzut!
Îmbrăţişări, pupici, alte alea, depănări de amintiri, povestiri. Ne-a spus că vine din semestrul al doi-lea la arte :x O să fim iar colegi de clasăă! Într-un filan a trebuit să plece. A zis el ceva ce nu trebuie menţionat, fetele nu mai puteau de râs iar eu l-am fugărit pe acolo XD.
Am mers în Diverta să-şi ia Cătă caiete de muzică. Eu cu Iri am mirosit lumânările cât pitica aştepta la coadă. După asta, mâncareee! La KFC :3 -nu prea mănânc acolo, e naşpa că nu au Cola!-. Irina şi-a păstrat vegetarianism-ul, bând doar un suc. Ce să facem după? Mergem la Tomis! Începem noi să mergem prin soarele ăla, Cătă ne povestea despre Cassie. Melodia celor de la Flyleaf este scrisă pe baza unei poveşti reale, masacrul de la liceul Columbine unde erau ucişi mai ales creştinii printre care şi Cassie. Tulburătoare, oricum, povestea.

Am făcut un popas în parcul de la Spital unde făcusem şi niştea poze, am râs, văzut filmări... Apoi pornim spre Tomis, la magazine. Am văzut ciorapi coloraţi!!! :)) Cătă avea la ea banii pentru studio -se amânase repetiţia- şi văzuse nişte teneşi foarte drăguţi, a sunat-o pe maică-sa: "Mama, sunt la Daian... Diana Shopping..."... efectiv mă tăvăleam pe jos de râs, nu ştiu de ce :)) Daianna Shopping! De acolo mi-am luat un pullover-rochiţă foarte drăguţ şi hanoracul cu ursuleţ anul trecut de care, rămâne vorba între noi, are şi Cătă numai că eu am pe mov iar ea pe negru :D.
Ne-am mai plimbat, întors, Iri a luat o doză de Fanta pe care o împărţeam frăţeşte XD -nici nu-mi dau seama când s-a băut-. Am început să ne facem planuri de viitor! Cât o să rămână şi cât o să se schimbe, nu ştiu.... Sper numai să fim împreună, asta e important! Oricum, facultatea la Braşov, cu fetele în apartament sună foarte bine. :D A trebuit să plec şi atunci s-a spart gaşca. Acasă am ieşit afară cu Alexandra şi Cosmina. Nu s-a stat prea mult dar pe la 9 m-a chemat Cami la plimbare până pe la 10 fără ceva. M-am dus în casă şi am vorbit cu Cătă până pe la 12 şi ceva -m-am reobişnuit să vorbesc până târziu-. Am făcut o mie de planuri, care mai de care mai interesante. :D
Oricum, am vorbit cu mama şi dacă au fetele azi repetiţie, voi fi acolo! Cam atât, să vedem Chalenge-ul:
-Tot rămân în urmă-
Day #8: A song that is a guilty pleasure.
Ştiu că nu e frumos, nu o să pun oricum filmuleţ... Borgore-NYMPHO. Înjuraţi-mă, făceţi-mi ce vreţi, eu mor când o aud. Încă mai am înregistrarea cu Cătă :)) You'll be the two girls... She'll be... OMAGAA xD
Day #9: A song that makes you want to kick some ass.
Avril Lavigne-Sk8er Boy :-? Dunno why, it just does XD

Cam atât. See ya! :D

Nu am crezut că e posibil...

...dar am febră musculară datorată faptului că am râs până m-a durut burtă căci altă cauză nu văd! :))
Ieri a fost grătarul. Iniţial trebuia să mă întâlnesc cu toţi pe la 1 jumate la Podul de la Butelii, să le iau bagajele şi să merg acasă, ei venind cu microbuzul. Nu a fost aşa. Alex înţelesese greşit locaţia şi ora aşa că tata a luat bagajele şi eu am stat şi mers acasă cu ei. A fost o totală nebunie e microbuz plus că era înghesuială mare. Toată lumea se uita la noi, eram hilari. Mă sunase mama şi şoferul pusese nişte frâne de căzusem pe Alex (Gomen!).
Am ajuns într-un sfârşit acasă şi am făcut prezentările tatei, apoi i-a pus pe băieţi să îl ajute să care masa afară XD. Eu cu Iri şi Cătă am mers să... facem schimb plus că le luasem câte o brăţară de la Techirghiol :D. Am ieşit şi noi afară, am luat sucul şi am început să vorbim. Cătă adusese un album foto de când era ea mică aşa că ne-am uitat pe el... ŞI RÂS! (Elena fantoma! =)) )
Am adus şi eu albumul foto, m-am admirat... :)) Apoi am mers în casă. Am mers în camera mea unde am început să citim din cartea unei fetiţe de 11 ani a cărei lansări de carte a fost sâmbătă, la Techirghiol. Am citit AVENTURA TOPAZULUI PREŢIOS. Epic! Prinţesa Eliza, Doamna Scorbură, Veveriţa Nana, Mâncarea din scorbură, vară-toamnă-iarnă-primăvară, "s-a poticnit în faţa unui lac" şi probele au fost GENIALE!
Tata ne chemase să ne apucăm de frigătuile pentru vegetarieni -Iri şi Alex-. Tăiem noi roşii, alea alea... Eu m-am tăiat... de-a binelea! Nu-i nimic, sunt puternică!
Cătălina a adus şi DVD-ul ei de la banchet plus ce se filmase în ultima oră de dirigenţie. Aia da filmare, nu ca la noi. După aceea am început să ne uităm la Miss şi Mister banchet 2011. Nu am văzut prea mult pentru că tata terminase de făcut frigăruile şi Alex de făcut sosul Salsa. (Apropo de sos: venise cu un borbănel care avea nişte mirodenii pe fund, foarte puţine. Ne-a pus să gustăm dar cu vârful limbii că era PICANT. Iri, Cătă şi Răzvan cereau apă, nu mai puteau şi cică: "Să pui tot ce e în borcan!". I was like: WHAT?! Iar acum sosul este foarte picant şi mi-a rămas cam o crăticioară!)
Ieşim noi, ducem pâinea, farfuriile şi ce mai aveam şi începem să mâncăm. A fost delicios! :X Am mâncat şi prăjiturile surpriză aduse de Iriiar apoi, din nou, în camera mea. Am început să jucăm Europolis... cam vreo două ore. Între timp mai ascultam muzică, le arătam fetelor nişte bluze -Cătă ţinea morţiş să le vadă- şi POSTERELE MELE GENIALE CU JUSTIN BEIBER, JONAS BROTHERS, HANNAR MONTANA ŞI RIHANNA! Cătă şi Iri s-au ales şi ele cu câte un poster aşa că au fost mulţumite :)). După ce am strâns ce era de strâns, am plecat spre staţie unde am aşteptat cu ei să vină microbuzul. Când m-am întors acasă... curăţenie în cameră! Iar apoi m-am uitat cu ai mei la The Social Network. Cam atât. Chalenge'u care trebuie recuperat :D.
Day #6: A song that it's a cover:

Flyleaf-Stay, cover from U2. :D

Day #7: A song you hate:
Allexino & Starchild-Senorita
E atât de naşpa încât nici nu pun video! Nici nu îi înţeleg restu' plus că "Starchild" seamănă cu un englezesc pentru Adrian "Copilu' Minune"...

Eh, cam atât. Revin mâinee. See ya :P

La pictat.

Motto:
"I believe
What if I believe you, now?
Forgive me, relieve me
Please come back to life
Come back to my life..."
Flyleaf-Circle

Astăzi a fost o zi total altfel decât cum m-aş fi aşteptat, iar asta într-un sens foarte bun al cuvântului. Cred că o să povestesc amănunţit mâine. Oricum, chestia e că am fost cea mai mică, între cursanţi şi absolvenţi de faceultate de artă. Mi-am făcut şi o prietenă, anul doi :D. Am pictat Lacul Techirghiol. Eu am stat cu ea -am avut aproximativ locaţii şi orientări diferite-. A fost prima mea pictură pe pânză care acum atârnă în camera mea de perete. A fost super plus că profesoara m-a lăudat în continuu. Ofc, nu mă compar eu cu ceilalţi dar zicea că am surprins-o, într-un mod foarte plăcut.
Chalenge'u:
Day #5: A song that makes your turn up the volume on your radio.
Acela ar fi, cu siguranţă, Play and Win-Ya BB XD. Îmi aminteşte de banchet şi îmi place... :D


Acum nu prea am starea necesară plus că sunt cam... Mhh... Nu contează. Mâine se anunţă o zi... buuună. xD Sper să iasă totul ok :-s
See ya...

Din anumite motive...

...Nu am apucat să postez ieri. Am fost la cumpărat de rechizite.
Ca să recuperez de la Chalenge:
Day #3: A song you would like people to listen and think of you.

Iniţial voiam să pun Groove Coverage - She, dar m-am răzgândit şi aleg Little June.


Day #4: A song that explains your first kiss.

Chiar dacă e nedrept şi pun acelaşi cântec de două ori, nu am ce face. Cine ştie cunoaşte.



"And my Daddy said stay away from Juliet
But you were everything to me
I was begging you please don't go"

Damn, tears again!
Aşa... ieri am fost cu Iri la Carrefour. Ne-a dus mama ei şi au venit şi fraţii ei. Mi-am luat cam ce era necesar, ultimele chestii: Caiete, creioane colorate, bloc de desen, stilou XD. De acolo ne-a luat mama Irinei nişte şniţele pentru prânz (am fost invitată). Cum Iri e vegetariană, şi-a făcut provizia de peşte. Când am ajuns la ea acasă, am vrut să o ajut să deschidă conserva de peşte. Mama ei a spus să aşteptăm dar eu nu, căpoasă... Am vărsat tot uleiul din conservă pe mine XD Mama Irinei tot pe ea a certat-o (Scuze Iri :o3) şi pe mine m-a pus să-mi dau pantalonii jos să-i bage cu detergent. Mi-a dat Iri nişte pantaloni... Ne-am aşezat la masă!
Mâncăm noi ce mâncăm, toată lumea încerca să-mi ofere cât mai multe chestii, eu refuzam politicos. Desertul: ÎNGHEŢATĂĂ! Iar eu pe cale de a termina răceala asta XD. După ceva timp a plecat toată lumea şi am rămas singură cu Iri. Am intrat pe facebook, Youtube, SIMS! xD apoi a trebuit să plec daar... PANTALONII MEI ERAU PE SÂRMĂ! I-am luat într-o pungă şi am împrumutat nişte pantaloni scurţi de la Iri.
Aseară am ieşit la plimbare cu Cami -de câteva seri tot ieşim :D-. Am dat câteva telefoane să stabilesc ce şi cum în legătură cu duminică -grătar cu bandu', mai puţin Liviu care pleacă-. Am vorbit cu Cătă până pe la 1 fără ceva şi apoi m-am culcat. Azi m-am apucat de nişte curăţenie plus de bijuterii din FIMO şi mâine am un fel de curs sau nu am înţeles ce... Despre şi cu pictură, la Zilele Techirghiolului. O să merg cu o prietenă de-a mamei şi soţul ei. Sunt... curioasă. Nu ştiu cum o să fie.
Astăzi am murit de plictiseală dimineaţa şi la prânz: Nu a fost curent. Am vorbit la telefon cât am putut dar dup-aia toată lumea era ocupată. Geez...
Am să închei aici. Probabil revin mâine seară. Lov' ya! :D

No chef.

Pe aici nu ca să scriu o postare, pentru că nu am timp deşi am ce să scriu. Cântecul de azi, cel pe care îl consider frumos este (nu o să creadă nimeni că e adevărat), Taylor Swift - Lovestory. Da, nu-mi place Taylor. Încerc să schimb asta pentru că nu îmi aduce niciun beneficiu. Scriu mâine, acum nu mă simt în stare.

30 Days Music Chalenge

Mi se pare foarte interesant. Timp de 30 de zile o să aleg câte o melodie după lista care urmează:

Sper că se vede. Cum azi e ziua #1, A song you like your loved ones to play at your funeral...

Groove Coverage - November Night.

Continui şi zilele următoare so, see ya :P

Nu ştiu ce doare mai tare.

Gripa pe care o am acum sau amintirile şi restul lucrurilor.
Azi-noapte a fost iar una din acelea blestemate- am dormit cu pachetul de şerveţele lângă mine şi mă trezeam din 20 în 20 de mnute timp de 4 ore. Nici somn nu am avut cu trebuie, abia m-am dezlipit de pat căci sunt varză! Var-ză.
Acum stau şi ascult Stay cântată de Iri care mă emoţionează şi mai tare ca varianta originală.
Zilele trecute am început să caut prin CD-uri, ceva mai vechi de ascultat. Am găsit unul cu un nume foarte... Pff, nu ştiu cum să îl descriu. Am pe el cam toate melodiile mele preferate din "timpurile bune": Groove Coverage, Basshunter, Hey Monday şi alte chestii. Da, am plâns. Recunosc. A fost cam ciudat să cânt şi plâng în acelaşi timp, la telefon cu Cătă.
Când fac astfel de chestii gen să-mi amintesc de trecut totul îmi pare o minciună. Mi se pare că tot ce am auzit a fost o minciună. Toate declaraţiile, melodiile dedicate, tot.
Dar ştiu că nu e aşa... Lanţul îmi aminteşte că am trăit totul, a fost real, a fost frumos şi mi-a plăcut. I guess it had to stop dar totuşi, fruntea sus... Tot răul înspre bine.
Nu am poftă de mâncare. E din cauza răcelii, ştiu, şi mă rog să mă fac bine. Uneori aş vrea să se termine totul, răceala să pună capăt tuturor. Dar stau şi îmi amintesc versurile pe care le auzisem acum câteva zile de dimineaţă:
"When I said good morning
I was lying
I was truly thinking of
How I might quit waking up
He pointed out how selfish
It would be to kill myself
So I keep waking up

It feels so much like falling
Dying while I wait to die
The fear of something or nothing
Lonely empty lie"
Flyleaf - Much like falling
În legătură cu răceala, Flee zicea că e vorba de Karma la mijloc. Eu cred că a fost Răzvan sau faptul că oamenii "deştepţi" răcesc vara. Am pus între ghilimele căci nu ştiu cât de deşteaptă sunt eu.
Vineri am ieşit cu Cătă, Iri şi Răzvan. Ne-am plimbat puţin (era un târg de cărţi acolo unde erau biscuiţi pentru cine cumpără. Noi am cam furat gustări dar asta nu mai contează) apoi am mers în Cărtureşti să bem un ceai. Am ales unul minunat cu mango, ananas şi piersici. Avea gust de iaurt cu fructe. Cu ceva timp înainte ne întâlnisem cu Roxana, o colegă care a intrat la 9 A şi care ţinea locul unei prietene în mall, căutând persoane care să îşi facă nişte carduri de cumpărături. A spus că la pauză vine şi ea cu noi aşa că am făcut schimb de numere ca să ne găsim. Mai vorbisem şi cu Alex care spusese că vine la 5 jumate dar mai târziu sunase să amâne. Noi, între timp, cerusem 5 cănuţe de ceai, una în plus pentru Alex. Când ne-a sunat Alex să amâne ne-am ofticat dar apoi sunase Roxana să întrebe unde suntem.
R.: Deci, unde aţi ajuns?
Me: La cărtureşti.
R.: Unde e aia?
Me: Chiar la intrare.
R.: Nu mai face mişto, spune odată unde.
Me: Păi chiar la intrare, pe colţ, lângă farmacie.
R.: Bine.
A închis şi nu a mai venit. Noi am băut acolo ceaiul, ne-am luat cărţi, chestii, să citim. Luasem şi fursecuri, făcusem poze, totul bine şi frumos până când deschidem ceainicul şi găsim acolo fructele. Le punem în castronelul pentru linguriţe de unde şi-a luat toată lumea -de aici mă gândesc că am luat gripă de la Răzvan: Linguriţa lui trebuie să fi fost infectată!-. Terminăm, râdem, plecăm. Şi-a luat Irina o carte iar noi am primit biscuiţi!! De aici ne-am dus în Cora unde am râs o groază mai ales la jucării -are cam aceeaşi marfă ca şi Carrefour-ul-. Ne-am uitat la role, topoare, cărţi de colorat. :)) Peste câteva zile mă apuc să pun cap la cap filmările şi le pun aici.
Am plecat în parc unde am filmat iar şi am făcut poze. Am mai mers şi ne-am întâlnit cu mama Irinei şi fraţii ei, ne-am plimbat iar, apoi am mers înapoi spre City. Pe drum am început să cânt. :)) La City am furat iar nişte biscuiţi, ne-am plimbat şi apoi am plecat acasă, asta întâmplându-se pe la ora 9 fără ceva, motiv pentru care am cam fost speriată de ţigani şi restul.
Atât, revin când mai am ce scrie...
Ah, şi pozele:

Peretele

De vineri:

New!

Melodie nouă de la Groove Coverage! Chiar dacă sunt obsedată de Flyleaf, mi-am amintit să mai verific şi canalul lor şii...

Angeline!

Here comes the motto too:
"Angeline life is not what it seems
open up your eyes runaway from your dreams
Angeline life is more than you see
Paradise is not what you want it to be

Angeline there is more than you know
listen to your heart when there`s nowhere to go
Angeline dry your tears in the rain
life is just a trip and it`s calling your name"

Aş fi pus şi video dar nu mă lasă de pe canalul lor oficial. Oricum, love it :x.

Despre ziua de ieri.
A fost o zi cu mult mai bună decât se prognozase. Cum spusem şi ieri, s-a amânat plaja şi am mers la Carrefour. Ce e de făcut în Carrefour? În primul rând, Carrefour este în Tom, care este tot un fel de mall sau ceva pentru că are foarte multe magazine şi fastfood-uri, etc. Nu asta ne-a interesat pe noi prea mult pentru că intrasem în Bamboo, mersesem la sk8-eri şi la animale. Go to Carrefour now!
Nu vă imaginaţi că am făcut cine ştie ce cumpărături. Prima oprire: Cărţi şi cd-uri. Cătă căuta o carte de anatomie pentru David -urmează ziua lui- iar eu găsisem un Kinect!! Numai că nu ştiu ce problemă avea de nu mergea.
Go to toys. Jucării! COPCHII CE SUNTEM! Aranjamentul de ieri era: Eu "Moni", Irina "Iri" şi Cătă "Irinuca" :)). Fericita familie Columbeanu! Am găsit nişte maimuţoi GENIALI care cântau! Concert, ce mai! Nu se poate povesti sau dacă se poate, ne-aţi crede nebune şi CHIAR SUNTEM dar poate nu ar avea haz. A fost super :)) Gummy Bear rullează- Dădea pinguinul ăla din cap ca zăpăcitu'. Mai erau nişte dragoni care cântau serenade, căţei care dădeau din cozi -şi nu ştiţi ce minunat cântau pinguinul cu căţelul împreună! =))- şi nişte chestii care cântau LINKIN PARK!
Acum, să ne mutăm la rechizite. Urmează să ne facem cumpărăturile pentru şcoală aşa că am venit să ne uităm la genţi/preţuri/ce mai are pe acolo. Am scris multe preţuri şi chestii. Ni se şi spusese că nu avem voie să filmăm -Iri filmează TOT!-.
Mi-am găsit şi geantă -sper să mai găsesc când mă întorc-. Găsisem şi nişte teneşi atât de drăguţi! Roşiiii! :x
De sete şi foame am pus toţi banii la un loc să ne luăm de băut/mâncare. Din Carrefour luasem o apă cu gust de căpşuni şi un pliculeţ de Nestea. Combinaţia de căpşuni cu piersici e genială! A fost al doilea cel mai bun Nestea pe care l-am băut, pe primul loc rămâne clasicul Nestea de piersici.
Am fost să ne uităm la fastfood-uri apoi mi-a picat fisa: Iri e vegetariană! -de câteva zile încoa-.
Ne-am învârtit pe la 5 restaurante apoi ne-am hotărât ca eu cu Cătă să împărţim o pizza iar Iri să ia o salată. Zis şi făcut.
Din păcate salata ei nu a fost cine ştie ce iar de la noi nu a vrut. Am plecat şi ne-am întors în Carrefour! =)) LA JUCĂRII! La raionul din faţă era o tipă de la Carrefour aşa că noi începusem:
C.:Hmm... Ce să-i luăm lu' Victor?
Me: Nu ştiu. Să vedem asta. -dau drumul la un maimuţoi-
C.: Nu, e prea mare. Împlineşte 10 ani!
I.: What? O_O
Me: Fratele lu' Cătă!
I.: Ah :)
Me: Victor! :D
I.: WHAT?! o_o
Me: Iri, nu iei şi tu surorilor tale ceva?
C.: Da, că vine ziua lu' Diana acuş :(
I.: Ce aveţi?!
Me: Păi urmează ziua surorilor tale. Dacă nu vrei să îi iei Dianei înţeleg dar credeam că te înţelegi cu Andrada, doar e cea mai mică :(
C.: Aşa e, de obicei cu cei mai mici te înţelegi mai bine!
I.: Aţi înnebunit...

Între timp noi tot "testam" jucăriile pe acolo :))

Am plecat şi am mers spre o papetărie să comparăm preţurile văzute. În 312:
C.: Da, şi cum îţi ziceam de Ursus... Să fi văzut ce bine îi stătea mimozei ăsteia în negru! Cu tricoul ăla arăta super.
I.: Păi şi la Jamiroquai era aproape la fel numai că avea maieu!
Me: Ah, mersi Căt... PE CINE FACI TU MIMOZĂ?!
C.: Şşş...

Apoi am mers la papetărie şi să ne uităm după ciorapi coloraţi :D Cam atât. Şi da, Cătă a avut o idee excelentă şi ziua a fost minunată, mersi Cătă că ne-ai dus în Carrefour.
See ya!

Fara plaja.

Baietii ne-au tras clapa! Eh, so what? Mergem la Carrefour. A devenit plictisitor: mall, parc, mall, parc. Acum am mai diversificat traseul.
Acestea fiind spuse, va scriu maine, acum sunt in microbuz plus ca nu prea am ce sa scriu. Daca imi vine inspiratia intre timp, va scriu.
Inchei aici, bateria e pe moarte. See ya!
Saiko@mail

Nu "mă" sau "te" iubesc, "vă"...

Titlul postării poate fi puţin derutant. Este vorba despre faptul că am ajuns nu să mă iubesc pe mine, nu să îl iubesc pe el, ci să îi iubesc pe ei: el şi ele.
Am început din nou să simt cum este să te preocupe celălat mai mult decât tu însuţi, dar e diferit acum. Cum spunea şi ea: Simt că vreau să fac ceva şi nu pot...
Din ciclul "Pentru Ele", o postare mai mult pentru Cătă.
Nu ştiu ce m-a apucat, poate doar postul de pe blogul tău şi melodia m-au înmuiat mult prea tare dar nu-mi pasă, vreau să îţi spun tot ce am pe suflet. Vreau să te ajut, dacă aş putea, să te fac să uiţi de tot, să fiu lângă tine când te simţi singură şi să te iau în braţe, să fiu acolo când ai nevoie de mine, vreau să fii bine. Şi tu, şi Iri, pentru că şi pe ea o iubesc şi vreau să aibă parte de toată fericirea din lume.
Voi m-aţi făcut să nu mai fiu aşa orgolioasă, egoistă... Să mă gândesc şi la celălalt şi la sentimentele sale. Poate mi se pare mie că sufăr mai mult sau nu ştiu ce. Nu este aşa. Sau dacă este, nu contează pentru că acesta nu este un concurs. Dacă pot opri sau micşora durerea atunci asta trebuie să fac.
Mi-aş dori să avem o viaţă de film, unul cu happy-ending. Să ştim că orice ar fi, se va termina frumos şi vom fi fericite la sfârşit. Dar suntem oameni, într-o lume normală, unde nimic nu e sigur şi nu putem trăi decât cu speranţa că va fi bine... Şi tot vorbind de film, cine nu ar vrea un Edward? Cum ar suna: Am un iubit vampir!? Visăm noi, visăm, glumim, facem mişto dar nu facem decât să ascundem ce ne doare cu adevărat.
Poate sunt şi influenţată acum şi de aceea scriu postarea. Este o perioadă dificilă pentru unii dintre noi -fetelor, ştiţi despre cine vorbesc-. Aş vrea să pot să spun tot ce am în cap, dar nu iese chiar totul cum vreau. Ce era important am spus.

Trecând de toate astea, auzisem zilele trecute o melodie care mi-a trezit amintiri şi pe care voiam să o postez.


Îmi plăcea melodia, îmi place încă. Dar, ca de obicei, preiau melodiile altora şi devin obsedată de ele. Nu ştiu dacă e bine sau rău, aşa sunt eu.
Închei aici, byez.

Planuri de plajă.

Şi anume pentru mâine cu Cătă, Iri, Alex şi Răzvan. Abia aştept... poate şi pentru faptul că nu am mai fost de mult şi nici de foarte multe ori vara asta la plajă. Cert este că le-am convins pe fete să vină şi mă întâlnesc cu ele pe la 3 ca pe la 4 să ajungem .
Ieri Cătă mi-a dedicat "mult iubita" melodie a "extrem de mult iubitei" Taylor Swift, Lovestory. Nici nu vă imaginaţi cât de mult m-am bucurat, aham aham, ce o mai iubesc eu pe Taylor.
A văzut şi ea Valentine's Day şi a început că "Vaaai, ce drăguţă e Taylor!". Am o singură chestie de spus: Nu îmi place, nu o suport!
Ah, uitasem: Mi-am pictat peretele (jumătate din el). O să pun poze cât de curând reuşesc (camera foto nu e de partea mea). Nu e cine ştie ce, a fost ceva pe moment. A început de la o floare şi a ajuns la o fetiţă (în mărime naturală-e cât mine, am măsurat-o după). În tot acest timp:
Cătă: Mă, sigur te lasă ai tăi? Să nu te certe după.
Me: Şşşş, lasă că nu zic nimic.
C.: Vezi după ce le zici să mă suni să ştiu că eşti în viaţă.
Me: Hai că nu e chiar aşa de grav!
C.: Totuşi, ai grijă!
Me: Nu mai cobi!!

După ce le spun şi arăt alor mei.

C.: Alo?
Me: Gata.
C.: Mai eşti în viaţă?
Me: Nu! Tu ce crezi?
C.: Ziceam şi eu...

Asta este povestea peretelui. Recunosc, în acest moment nu am chair inspiraţia necesară şi povestirile lungi pentru o postare "de calitate" aşa că o să vă cam dezamăgesc terminând aici XD.
Vă las cu o melodie. Da, Flyleaf. The Kind.

See ya!

Sunt ruptă.

Motto:
"But it's just the kind, the kind you talked about
And it's just the kind that clothes your mind with Christ
He is feeding you, and you know the truth
And I pray this is the last song I sing to you"
Flyleaf - The Kind
Aseară a fost Ursus. Am ajuns mai târziu datorită alor mei adică pe la 7 şi puţin. Cătă, Alex şi Răzvan plus restul prietenilor lui Alex erau deja acolo. Am ajuns când terminau de cântat cei de la E.M.I.L. aşa că nu am avut ce impresie să-mi fac despre ei. Începutul serii a fost cam ciudat -Alex se tot uita la mine şi îmi spunea să zâmbesc/dansez dar aveam ceva, nu ştiu XD. Au urmat cei de la Şuie Paparude care au fost chiar mişto. Acum începuseră roboţeii să danseze XD Alex o şi luase pe Cătă în cârcă iar pe mine m-a enervat toată seara geanta din cauza căreia mi-a fost cam greu să sar and stuff . După Şuie au venit cei de la Zdob şi Zdub unde am început să dau mai ca lumea din "pleată" şi să dansez cu Cătă. Mi-a părut rău că nu a putut şi Iri să vină, rămăsese acasă din cauza maică-sii. Primisem şi un mesaj de la Ruxy cum că cică ne pleacă directorii şi vine un profesor nou şi profa de geografie. Dacă e ea am dat de belea.
Aşa, să continuăm povestea. Nu spun că am văzut -iar- nu ştiu câte persoane inclusiv o piţipoancă ce îmi va fi colegă de clasă şi am avut onoarea să văd cum e stropită cu bere de cei ce erau la POGO. Mi-era sete, am mers cu Alex să-mi iau o apă. COADĂ! Era un sistem foarte ciudat: Ca să cumperi ceva îţi trebuia jeton care se lua de la o casă şi era 4 lei. Caută o casă cu coadă mai mică. Alex zice: O să trebuiască să trecem prin toată mulţimea asta... o să fie un drum lung!
Eu îl trag de tricou şi îi arăt o casă chiar la un metru de noi, în spate, cu o coadă de patru oameni.
A.: Ah, sau aşa
Luăm jeton, mergem să luăm o apă, între timp termină Zdubii şi intră Paraziţiipe care eu una nu-i prea înghit plus că unul din ei era şi beat. Alex rămăsese ceva gen: WTF?! Ceva mai comercial se putea? Când ne-am întors îl văd pe Victor, îl bat pe umăr şi îl salut -ne grăbeam să îi găsim pe Cătă şi Răzvan unde am împărţit apa frăţeşte- iar el m-a salutat înapoi. Când i-am găsit în sfârşit mi-a ţinut Cătă o predică şi mă ameninţa -ştie ea de ce-. Cât au cântat Paraziţii am preferat să stăm jos, pe nisip. Eu cu Cătă aproape adormisem una pe alta când a venit un tip cu berile, vreo cinci, la pahar. Eu o strig pe Cătă că mi-era că le varsă peste noi -nu se uita în jos-. Băieţii plecaseră, nu erau de găsit. Ne ridicăm într-un final, termină Paraziţii şi până să înceapă Iris, ce observăm? S-a eliberat foarte mult spaţiu în faţa nostră, cam 5-6 metri. Noi am stat pe loc, să ne găsească băieţii. Vin ei cu o doză de Cola, dă-i şi împarte-o şi p-aia :)) VINE IRIS! TOŢI ERAU ÎN DELIR! Cântă ei ce cântă, eu cu Cătă dăm din cap mai tare ca până atunci! Ameţite rău apoi. Era un puşti pe acolo, săracul, 14 ani. 5 BERI, UN PACHET DE ŢIGĂRI ŞI ERA ÎN PICIOARE, DÂND DIN CAP! A dat-o apoi cu apă şi Cola la greu -otravă, cum îi zice Alex; Eu tot iubesc Cola-.
După ce termină Iris, trebuia să plec cu Cătă spre ieşire să ne ia tata să plecăm. STAI! Urcă înapoi pe scenă! Mare surpriză mare! AMERICĂN DRIM a lu' Puya variantă rock. Am zis că mor Cum să faci asemenea porcărie? Ne-am pus iar pe jos, în semn de protest. Bine, şi câteva de "Huoo!" pe acolo, chestii. După asta am plecat spre tata cu Răzvan şi puştiul "5". Am dus-o pe Cătă acasă, am ajuns şi eu acasă şi, SOMN DE VOIE! Până azi la 11.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am început să plănuim excursia în Bucureşti la "Niji-Griji" din octombrie. Sper doar să vină toţi. Opririle ar fi la Starbucks, Hard Rock Cafe, Niji şi parcul Tineretului. Ar fi epic! Plus că ar fi câteva opriri pentru cântat. Drumul ar fi mişto :)) Să fim singuri în Bucureşti mai ales că ne-a avertizat Cătă despre cât de repede se pierde.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

V-am promis nişte poze de când au venit fetele la mine, să vedem ce avem:

Eu, Iri şi spaghetele

Concentrată? XD

Made by Cătă

Spaghete :))

Văcuţaa!-fetele ştiu!-

Cam atât, revin cât de curând. See ya!

Acum doi ani şi două zile...

...a avut telefonul grijă să-mi amintească de 08.08.2009. A fost una din zilele în care am fost foarte fericită şi nu au fost puţine, recunosc.
Aveam de gând să fac o postare pentru a comemora acea zi dar nu o să-mi fac decât rău, aşa că mai bine schimb subiectul. De data aceea ştie numai cine trebuie să ştie, chiar dacă nu e ceva important, pentru mine a fost şi poate că acolo undeva încă mai este.

Astăzi.
A fost su-per. Au venit nebunele de Cătă şi Iri pe la mine. Între noi fie vorba, prima oară când vine cineva pe la mine vara asta -obişnuim să ne vedem prin oraş-. Preconizasem că or să ajungă pe la 11 fără un sfert aşa că mă spălasem pe cap şi surpriză! La 10:08 m-a sunat Cătă că să plec de acasă, să merg în staţie să le iau.
Plec eu cu părul ud, cu o rochiţă pe mine -prilej să se ia de mine-, spre staţie, traversez chiar când coboară ele şi Cătă: Mă uitam să văd dacă ai pantaloni! -aveam-. Ne-am oprit la magazinul de la colţ să ia Cătă două pungi mari de chips-uri cu barbeque -obsedată- şi ne-am continuat drumul spre casă. Am ajuns. Le-am arătat curtea, casa, camera mea, iar apoi m-am apucat să-mi fac patul :)) Ne-am uitat pe poze, am mâncat chips-uri, CĂTĂ A VĂZUT UN CLOWN -are fobie de ei-. Ne-am deschis messenger-ul şi am început să comentăm ce am mai găsit pe Facebook. Pe la 12 şi puţin ne-am apucat deee... SPAGHETEE! A fost epic! Eu cu Cătă am mâncat vreo jumătate de conservă de ciuperci goale. Au ieşit absolut delicioase, am făcut şi poze iar cel mai bun lucru este că NU S-A ARS NIMIC! După ce am mâncat ne-am aşezat să ne uităm la Nigahiga -idolul meu: Erdal ştie-. Cum să nu-i placă cuiva de Nigahiga? Cătă spune că e "shit" aşa că i-am făcut pe plac: Am ascultat minunatele cover-uri ale Elenei :)). Am primit şi o pană de chitară foarte drăguţă de la Iri :x Am început să bem Cola, mâncăm chips-uri, napolitane, biscuiţi, alune. Bineînţeles că au plecat şi am rămas cu toate astea pentru că niciuna dintre noi nu a mai putut mânca nimic.
Ne-am uitat la DVD-ul de la banchet unde îl aveam pe dirigu (Ce frumos ne-a mai vorbit el clasa!), ne-a povestit Cătă despre copilăria ei cu Elena şi despre cum o obliga mama Elenei să se joace cu ea, ne-am uitat la pozele mele de prin PC, am ascultat-o pe Daianna, le-am ascultat DEMO-urile, le-am arătat... hmph... ştiu ele ce iar Cătă a rămas: "Mama ta ştie de... asta?" :| XD -nu e cine ştie ce :D-. Ah, Cătă mi-a cumpărat şi nişte bijuterii XD Totuşi, cred că ar cam trebui să merg să fac curat. See ya XD
P.S.: Revin cu poze.

Pentru ele...

Pentru că şi ele merită măcar o postare. Am dedicat atâtea alte postări gândurilor şi sentimentelor pentru altcineva iar ele nu au făcut decât să mă asculte şi să mă înţeleagă. Acum le-a venit rândul.

Pentru voi.

Ştiţi câtă nevoie am de voi. Nu o spun, sper doar să o arăt. Sunteţi printre singurele persoane care ştiu cu adevărat cine sunt eu şi mă cunoaşteţi aproape în totalitate. Ştiţi cât mă bazez pe voi, câtă încredere am avut în voi din primele zile în care v-am cunoscut. Am sperat mereu să nu mai fiu atât de "nesimţită" (voi ştiţi că totul e în glumă şi sper ca toate acestea să nu vă fi deranjat prea tare) cu voi dar văd că s-a şi luat. Nu mi-e ruşine să recunosc: M-aţi influenţat, v-am influenţat. În stilurile noastre unice. Am luat de la voi şi bune şi rele... acum depinde de părerile fiecăruia. Am sperat mereu să iau din puterea voastră dar asta mai greu...

Iri...

Pe tine te-am cunoscut prima, în clasa a 7-a. Pe atunci eram la începutul a ceea ce e acum. Mi-era şi teamă să te bag în seamă dar am descoperit că-ţi plac anime-urile aşa că m-am băgat şi eu în discuţia ta cu Cristina. Cred, totuşi, că anime-urile sunt cam singurele lucruri pe care le aveam în comun pe atunci: Eram cu totul diferite! Tu muzică, eu desen. Tu singură, eu "in love". Tu ascultai muzică rock, eu nici atât. Tu erai mai "singuratică", eu foarte vorbăreaţă şi toate cele. Dar m-ai atras. Aşa, misterioasă, mi-ai părut foarte interesantă şi mi-am dorit să fi prietena mea. Uite că mi s-a îndeplinit dorinţa. Îţi mulţumesc pentru dăţile în care m-ai ascultat, m-ai iertat când eram nervoasă, râdeai cu mine în ore, m-ai ignorat când eram răutăcioasă, pentru că ai râs chiar şi la cele mai nesărate glume ale mele, mi-ai dat din minutele tale :3, m-ai încurajat în tot ceea ce am vrut să fac, mi-ai amintit mereu pentru ce şi cine merită să trăiesc, nu m-ai judecat deşi tu ştii cam multe lucruri "compromiţătoare" în legătuă cu mine, m-ai îmbrăţişat de fiecare dată când am avut nevoie chiar şi când ştiai că mintea mi-e la altcineva şi braţele tale doar mă consolau, pentru toate cadourile: de ziua mea, de Paşte, de Crăciun, de 1 Martie, fără să fi aşteptat ceva înapoi, pentru că m-ai încurajat să te zgârii când voiam să plâng, pentru că ai fost mereu calmă...
Îmi pare rău... pentru că nu am putut să te înţeleg când ai suferit de pe urma nesimţitului (ştii tu despre cine e vorba) deoarece eu eram bine-mersi pe atunci. În ultima ta relaţie am încercat să-ţi fiu mai aproape dar nu am fost nici eu într-o pasă prea bună şi cred că gelozia şi-a cam arătat colţii. Îmi pare rău că nu suportam să aud "Ce frumos e!", "Cât de drăguţ e!" şi toate lucrurile pe care eu ţi le-am spus şi tu mi le-ai ascultat dar nu am putut returna favorul. Iartă-mă... Îmi pare rău că nu am putut să te sprijin mai mult, să fiu de partea ta orice ai face, fie că era bine sau rău. Recunosc, şi eu aş fi făcut atâtea pentru cineva, ca şi tine, dacă aş fi putut. Aş fi plecat de la şcoală, m-aş fi ferit de mama, plecam de acasă... orice. Nu s-a putut, iar eu pe tine nu te-am încurajat. Mersi, totuşi, că ai făcut lucrurile de capul tău. Sper să ai o viaţă frumoasă, aşa cum mi-o faceţi voi mie.

Cătă...

Totul a început... pe Facebook. Pe noi tot pasiunea pentru anime-uri ne-a făcut primele "legături" (bine, ăsta a fost motivul să mă bag şi eu în vorbă cu tine...). Ne-am dat în vorbă la o poză cu Lovely Complex pe care... nici nu l-am văzut. Nu mai contează, eu voiam numai să te cunosc. Prima mini-conversaţie face-to-face a fost la repetiţia de la spectacolul pentru civică. De aici ne-ai cunoscut pe mine şi pe Erdal, Irina şi restul. Prima ieşire cu tine o ţin minte că a fost fix pee... 13 Mai... cred. Sunt destul de sigură că a fost imediat după banchet. Nu am crezut că o să ai atâta încredere în mine dar mulţumesc. Tu ai fost mereu cea care mi s-a părut mai... rece, retrasă. Glumeşti, însă, foarte mult atunci când eşti în toane bune. Cred că eşti cea mai realistă dintre noi şi poate că e bine să fie cineva care să mă ţină pe mine şi pe Iri cu picioarele pe pământ. Ai ieşit mereu când te-am "convocat", ai mers mereu unde am vrut eu şi numai noi ştim cât am mers pe jos -Parcul Tăbăcăriei ne cunoaşte deja-. Îţi mulţumesc pentru că vorbeşti cu mine cu orele la telefon ca să mai uit de restul, nu te enervezi când te trezesc, mă asculţi tăcută şi nu mă întrerupi, mă faci să cred că sunt mai puternică decât văd, ai cele mai trăznite idei, ai o voce care mă calmează (da! îmi place să te aud cântând), nu încerci să mă schimbi chiar dacă o faci involuntar, mă ierţi chiar dacă ştiu că nu îţi prea place să mă auzi cum îţi povestesc cum m-a necăjit şi altele şi spui mereu "Eh... e nesimţit..." şi atât pentru că ştiu că ai vrea să continui lista, pentru că ai salvat prietenia noastră cumpărându-ţi cartelă de Vodafone. Îmi pare rău că nu mă pot schimba astfel încât să nu mă mai rănească nimic şi de aceea tu te chinui cu mine ca să înţeleg... înţeleg dar nu pot. Scuze. Îmi pare rău că nu pot vorbi toată noaptea apoi dormi toată dimineaţa ca să fim ok amândouă, îmi pare rău că mă iau de înălţimea ta deşi (trebuie să) ştii că-mi place. Da, îmi plac oamenii mici de înălţime pentru că mi-aş fi dorit şi eu să fiu ceva mai mică. Asta e... mă mulţumesc şi cu 1,60. Îmi pare rău pentru glumele nesimţite de tot felul (Cine ştie cunoaşte, îţi imaginezi că nu le pot spune aici). Îţi doresc o carieră strălucită, aşa cum o visezi: o meriţi şi ai toate şansele să ajungi la ea.


Cam atât am avut să vă spun, acum. Voi ştiţi cât de importante şi cât de speciale îmi sunteţi. Vă iubesc!

Please...

Motto: "...don't tell me anymore,
There's a weight in your eyes, and it weighs on my heart,
Where have the children gone?
We were innocent once... that was so long ago."
Flyleaf - Have we lost

Aseară avea atâtea idei de postări inclusiv de una pe care o pregătesc pentru ele, cele care mi-au fost întotdeauna alături. Menţionez că imaginea am luat-o de pe Facebook-ul unei tipe, nu ştiu dacă e făcută de ea sau ceva, doar că îmi place.
Astăzi a fost ziua soră-mii şi se presupune că ar fi trebuit să mă distrez. Nu au fost probleme sau ceva... prea mari... Doar că nu m-a încântat prea tare prezenţa celor mici, mai ales a prinţeselor care ba se certau ba se iubeau. De asemenea, a fost mult mai bine ca anul trecut. Încă mai am memoriile anului trecut.
Ah, m-am apucat de japoneză! Dacă tot am văzut-o pe Flee că învaţă spaniola şi rusa, am vrut şi eu să mă apuc de japoneză (că tot tânjeam la ea de mult). Acum şi Cătă s-a apucat de germană XD. I-am povestit mamei şi a zis: De ce nu te apuci şi tu de germană?
Me: E greu!
M.: Am mai auzit oameni să înveţe germană dar japoneză...
Me: Tot e mai uşoară pentru mine!

Apropo se învăţat, abia aştept liceul! Ştiu că poate o să fiu greuţ sau ceva dar nu-mi mai pasă. Am vorbit deja cu Oana -viitoarea mea colegă de bancă- şi am decis să stăm la mijloc -nici în primul rând, nici în ultimul-, la fereastră. O să fie amuzant mai ales că am auzit că Dudu (Extra Freacă) şi-a luat nasul la purtare şi nu mai am (avem) chef să îi tolerăm prea multe... Pe bune... Are prea multe fiţe, la fel ca soră-sa, Princess Daianna.
Trecând peste, am să închei postul ăsta datorită împrejurărilor care nu-mi permit să îl continui. Revin, sper, mâine cu "Pentru ele". Byez!