Nu ştiu ce doare mai tare.

Gripa pe care o am acum sau amintirile şi restul lucrurilor.
Azi-noapte a fost iar una din acelea blestemate- am dormit cu pachetul de şerveţele lângă mine şi mă trezeam din 20 în 20 de mnute timp de 4 ore. Nici somn nu am avut cu trebuie, abia m-am dezlipit de pat căci sunt varză! Var-ză.
Acum stau şi ascult Stay cântată de Iri care mă emoţionează şi mai tare ca varianta originală.
Zilele trecute am început să caut prin CD-uri, ceva mai vechi de ascultat. Am găsit unul cu un nume foarte... Pff, nu ştiu cum să îl descriu. Am pe el cam toate melodiile mele preferate din "timpurile bune": Groove Coverage, Basshunter, Hey Monday şi alte chestii. Da, am plâns. Recunosc. A fost cam ciudat să cânt şi plâng în acelaşi timp, la telefon cu Cătă.
Când fac astfel de chestii gen să-mi amintesc de trecut totul îmi pare o minciună. Mi se pare că tot ce am auzit a fost o minciună. Toate declaraţiile, melodiile dedicate, tot.
Dar ştiu că nu e aşa... Lanţul îmi aminteşte că am trăit totul, a fost real, a fost frumos şi mi-a plăcut. I guess it had to stop dar totuşi, fruntea sus... Tot răul înspre bine.
Nu am poftă de mâncare. E din cauza răcelii, ştiu, şi mă rog să mă fac bine. Uneori aş vrea să se termine totul, răceala să pună capăt tuturor. Dar stau şi îmi amintesc versurile pe care le auzisem acum câteva zile de dimineaţă:
"When I said good morning
I was lying
I was truly thinking of
How I might quit waking up
He pointed out how selfish
It would be to kill myself
So I keep waking up

It feels so much like falling
Dying while I wait to die
The fear of something or nothing
Lonely empty lie"
Flyleaf - Much like falling
În legătură cu răceala, Flee zicea că e vorba de Karma la mijloc. Eu cred că a fost Răzvan sau faptul că oamenii "deştepţi" răcesc vara. Am pus între ghilimele căci nu ştiu cât de deşteaptă sunt eu.
Vineri am ieşit cu Cătă, Iri şi Răzvan. Ne-am plimbat puţin (era un târg de cărţi acolo unde erau biscuiţi pentru cine cumpără. Noi am cam furat gustări dar asta nu mai contează) apoi am mers în Cărtureşti să bem un ceai. Am ales unul minunat cu mango, ananas şi piersici. Avea gust de iaurt cu fructe. Cu ceva timp înainte ne întâlnisem cu Roxana, o colegă care a intrat la 9 A şi care ţinea locul unei prietene în mall, căutând persoane care să îşi facă nişte carduri de cumpărături. A spus că la pauză vine şi ea cu noi aşa că am făcut schimb de numere ca să ne găsim. Mai vorbisem şi cu Alex care spusese că vine la 5 jumate dar mai târziu sunase să amâne. Noi, între timp, cerusem 5 cănuţe de ceai, una în plus pentru Alex. Când ne-a sunat Alex să amâne ne-am ofticat dar apoi sunase Roxana să întrebe unde suntem.
R.: Deci, unde aţi ajuns?
Me: La cărtureşti.
R.: Unde e aia?
Me: Chiar la intrare.
R.: Nu mai face mişto, spune odată unde.
Me: Păi chiar la intrare, pe colţ, lângă farmacie.
R.: Bine.
A închis şi nu a mai venit. Noi am băut acolo ceaiul, ne-am luat cărţi, chestii, să citim. Luasem şi fursecuri, făcusem poze, totul bine şi frumos până când deschidem ceainicul şi găsim acolo fructele. Le punem în castronelul pentru linguriţe de unde şi-a luat toată lumea -de aici mă gândesc că am luat gripă de la Răzvan: Linguriţa lui trebuie să fi fost infectată!-. Terminăm, râdem, plecăm. Şi-a luat Irina o carte iar noi am primit biscuiţi!! De aici ne-am dus în Cora unde am râs o groază mai ales la jucării -are cam aceeaşi marfă ca şi Carrefour-ul-. Ne-am uitat la role, topoare, cărţi de colorat. :)) Peste câteva zile mă apuc să pun cap la cap filmările şi le pun aici.
Am plecat în parc unde am filmat iar şi am făcut poze. Am mai mers şi ne-am întâlnit cu mama Irinei şi fraţii ei, ne-am plimbat iar, apoi am mers înapoi spre City. Pe drum am început să cânt. :)) La City am furat iar nişte biscuiţi, ne-am plimbat şi apoi am plecat acasă, asta întâmplându-se pe la ora 9 fără ceva, motiv pentru care am cam fost speriată de ţigani şi restul.
Atât, revin când mai am ce scrie...
Ah, şi pozele:

Peretele

De vineri: