Day off.

După binecunoscuta mea răceală mi s-a tras şi ziua asta liberă. După ce că abia am dormit noaptea asta, mai am şi gâtul umflat plus nasul înfundat. Chestia nasoală e că sunt cam forever alone având în vedere că toată lumea e la şcoală/liceu şi eu sunt singurică pe acasă. Am văzut tot ce era nou pe 9Gag şi acum nu ştiu ce să fac (pe lângă faptul că postez). Cred că mă apuc de tema la română ca să ştiu că o am făcută şi după.. nu ştiu, aştept să intre Iri de la ora de info, dacă apucă, să mai vorbim... Ceva mai târziu or să intre şi colegii mei scumpi şi o să îi salut iar apoi... revin la faza de nefăcut nimic xD.
Acum ştiu şi ce să le iau Oanei şi lui Liviu de Crăciun, cadoul pentru Iri este gata, al lu' Cătă este în stadiul de aşteptare şi de restul nu m-am apucat.
Acum stau înfofolită bine şi ascult "Copiliţă fără minte" xD

Am cântat-o la Phoenix când au avut fetele concert cu trupa :D După ce a plecat o parte din lume m-am rugat cu Cătă de Liviu să cânte la chitară şi într-un final a acceptat. Cătă: "Hai, Monica... vino şi tu". Cum eu sunt foarte speriată de bombe, mi-a luat ceva până să urc. Mai venise un tip care cântase la concursul de karaoke şi a cântat cu Cătă, eu fiind, evident, vocea feminină xD
Când am coborât eu tremuram cel mai tare, dar nu mai spun de reacţia publicului când s-a anunţat melodia: "NUUU POT SĂ CREEED! SUNTEŢI NEBUUNI!" Şi toţi cei care mai rămăseseră au cântat cu noi :)).
Recent mi-am amintit de ea şi am început să o cânt vineri la ora de Istoria artei când profa plecase.
Cam atât. Tocmai mă gândeam să caut un anime, sau ceva la care să mă uit. Revin mai târziu dacă găsesc ceva interesant :)

All we need now it's love.

A venit iarna. Anotimpul amintirilor şi al melancoliei... şi poate şi a voii bune din pricina sărbătorilor.
Am intrat în criză de timp cu proiectele, note şi ascultat, ieşiri şi cadouri... Plus că mi se tot fac comenzi şi mai trebuie să îmi rămână şi mie timp de odihnă.
Am plănuit ce le fac fetelor cadou, la fel şi lui Răzvan (o presupunere doar), Alex şi Georgică. Mai trebuie să-mi sune clopoţelul şi pentru Liviu şi Oana :)). Trebuie să mă apuc de făcut câteva felicitări pentru profesori (la ordinul dirigăi, dar nu mă deranjează), să termin proiectul la istorie, să fac desenul pentru la religie şi să termin pictura pentru atelier.

Am răcit.
Daaa... iar. După cum bine ştiu o parte din cititorii de anul trecut, iarna o tot ţin într-o răceală şi gripă. De data asta, însă, am fost prevăzătoare şi m-am îndopat cu Parasinus (bine, cumpătat) astfel încât am avut un somn liniştit.
Am, devenit addicted to 9gag, să nu spun obsessed. Am fost acum două seri la Oana să facem proiectul la istorie şi din cinci ore a ieşit numai un titlu neterminat, două subtitluri şi vreo două fraze. Restul a fost 9gag, muzică şi PISICĂĂ! Ah, şi puţin Facebook.

În rest sunt... okey. Sunt singură şi mi-e bine... mai puţin momentele alea stresante când te caută anumite "domniţe" dornice de binele tău şi îşi împărtăşesc părerile de rău. Da, sigur. Vezi să nu :) Dacă era doar atât ziceam okey, îţi pare rău şi bine că sunt singură, nu ştii să te comporţi şi exprimi şi poate că te-a luat şi pe tine puţin prin surprindere (sau ORICE altceva, nu ştiu, nu mă intereseaza). Însă când din întâmplare găsesc un mesaj (pe care eu nu l-am citit şi e curios...) în care îmi spui la câteva zile după ce m-am apropiat de el, ca să spun aşa, un mesaj cu "O să regreţi de ai făcut duminică" însoţit de un Evil face atunci... sincer devine personal. Şi nu că oi fi făcut tu ceva, dar este chiar urât şi nu te durea dacă te opreai din scris şi mă înjurai în jurnalul tău personal :)

Acum...
Stau la... 9:23 şi scriu şi ascult Flyleaf-Fully Alive apoi... nu ştiu, cred că mai rămân prin zonă pentru că am auzit că ai mei or să se întoarcă târzior pe acasă :x Imaginea mea este una uşor tipica a persoanelor bolnave: Pijamale, păr aiurea, machiaj întins, halat mare şi pufos plus papucei călduroşi :D Şi cââânt xD

Cam atât. See ya :P

Hold on to the world we all remember fighting for...

E vineri. Din fericire am terminat cu şcoala pe săptămâna asta şi am un weekend întreg la dispoziţie să mă relaxez (saaau nu având în vedere muntele de comenzi pe care l-am primit).
Ieri a fost minunata zi de 1 Decembrie, zi în care se presupune că m-am odihnit când eu mai mult m-am consumat. În principal a început okey: Am plănuit să ies cu Iri, Cătă, Vali şi Iustin în Orăşelul Copiilor. Când am plecat de acasă am primit sms de la Iri în care mă anunţa că nu mai ajunge. Okey, avem restul persoanelor. Mă întâlnesc frumos cu Cătă pe la 12 şi puţin să mergem pe jos până la Tomis. Am făcut o mică oprire la mama să bem câte un ceai. Se face 1. Se face 1 jumate. Studenţii deja întârziau. Am plecat spre Orăşel. O tot sun pe Vali şi nu răspunde. După multe rugăminţi îi dau în sfârşit lu' Cătă să îl sune pe Iustin (mie fiindu-mi cam jenă). Închisese. Am sunat-o pe Vali: A închis şi ea. Îi dau mesaj şi îmi spune că are musafiri şi că nu prea poate să plece.
Mă ia Cătă şi mergem în Tomis. Ce să mâncăm? KFC s-a închis şi laa McD era full. Am mers la un fel de restaurant tot la 3 în Tomis......
....şi am jurat că nu mai calc pe acolo.
Mâncarea era de carton. Nu avea niciun gust şi era şi seacă. Am mâncat ce am mâncat şi apoi am plecat prin Mega Image să luăm ceva de restul banilor. Aveam fix 3.90 lei şi umblam noi la braţ comparând preţurile şi marfa. Într-un final am ajuns la casă cu o pungă de chipsuri şi o ciocolăţică ZOO.
Mergem noi spre ieşire... trecem de o uşă glisantă... Hei, aici sunt scări şi e mult zgomot. Era ieşirea de urgenţă. Cătă reuşeşte să iasă înainte să se închidă (era pe senzor şi doar dacă voiai să ieşi se deschidea, eu nu aş mai fi avut cum să intru înapoi). Ieşim noi, râdem pe acolo... Urcăm iar la 3 şi căutăm o masă mai retrasă.
Ne aşezăm noi- la câţiva metri se ţinea petrecerea unei puştoaice din colegiu unde am văzut majoritatea piticelor de a 6-a. Interzis fiind să mănânci alimente "din afară", am băgat punga în geanta Cătălinei şi luam de acolo câte un chips... două... cinci. La un moment dat stăm noi nemişcate şi Cătă zice: La trei ne ridicăm şi plecăm. Unu... *Eu stăteam înlemnită, aşteptând semnalul*... doi.... TREI!
Automat ne ridicăm, luăm hainele, genţile şi o luăm la fugă prin mall. În goana noastră le-am şi speriat pe babele care stăteau la masa din spatele nostru.
Am plecat şi am mers la baie la McD, la parter. Nu am mai stat apoi prea mult că a trebuie să merg spre tata. În drumul nostru am dat numai de cete de ţigănuşi: Hai să îi ocolim pe aici, hai pe strada cealaltă, hai să ne întoarcem aici...
Cert este că ne-am oprit în faţa unui salon cosmetic ce are pe banner o imagine gigantică înfăţişând-o pe nimeni alta decât Taylor Swift. Cătă era entuziasmată, nu-şi credea ochilor... Eu eram ceva în genul: CUM SĂ FACI ASTA?!
Am ajuns noi la Casa de Cultură şi apoi am plecat pe drumurile noastre.

Ei bine, seara nu a fost prea plăcută, motiv pentru care nu insist asupra ei.

Astăzi am primit tezele la istoria artei unde am luat 10 :x La logică a trebuit să dăm teză. M-am pregătit eu bine... vine profu' la şi 15 spunând că nu are chef şi că mai bine lăsăm pe săptămâna viitoare. A spus mai în glumă, mai în serios, să dăm un mini-test pregătitor şi mai şi repetăm, avem şi note.
Eu ba măzgăleam, desenam, pe testul ăla am scris mic, prescurtat, alandala... La fără un sfert primesc de la Cerasela (colega din spatele meu) două teste spunându-mi: Mersi Monica!
Rămăsesem blocată: Adică astea erau teste pe bune?
Le rezolvasem "la comun", la tablă... Eu: Dom' profesor, vă rog... lăsaţi-mă să transcriu că nu se înţelege nimic, nu ştiam că vi le dăm...
P.: Las' că înţeleg eu.
Eu: Ba nu, uitaţi, e prescurtat, scris mic, vă implor.
P.: Tu vrei să îţi dau zecele de acum ca să te liniştesc?
Eu: Nu dom' profesor, măcar să transcriu două-trei chestii.
P.: A câta eşti la catalog?
Eu: A 21-a, dar vă rog...
P.: Uite, ai 10. Mulţumită?
Me: Ăăăă .....

Vede Cezara: De ce i-aţi pus 10? Nu e corect!
P.: Ea e mai specială.
C.: Nu este corect!
P.: Dacă vrei şi tu notă, spune-mi.
C.: Vreau şi eu notă.
P.: A câta eşti la catalog?
C.: Sunt chiar pe prima pagină.
Şi îi pune şi Cezarei un 10 :))

Profu' este epic. Îmi place când spune glume, nu se prinde lumea şi apoi spune:
"Sunt nişte încercări patetice de glume, vreţi să le mai spun odată? De obicei în 25% din cazuri se râde la ele."
Seamănă cu mine xD

Cam atât. See ya.

Arise and be all that you dreamed.

E una din postările alea în care nu ştiu ce să spun şi poate că nici ce vreau să transmit. Mă simt aiurea, vreau doar ca totul să fie okey, la fel şi eu. Ştiu că cineva acolo sus mă iubeşte şi are grijă de mine... vrea să trec cu fruntea sus peste toate obstacolele, dar... mă pot eu, oare, ridica la nivelul aşteptărilor?
Nu ştiu... Trebuie să învăţ să am încredere în mine din nou, să ştiu că voi fi bine orice aş face, că voi fi fericită orice aş alege pentru că aleg cu inima. E o problemă că fac prea multe lucruri pentru că simt, deşi ar părea inutile, stupide, de neînţeles...? E o prostie să am încredere oarbă doar pentru că sper că ştiu că cei dragi nu mă vor dezamăgi? Şi dacă mă dezamăgesc... asta înseamnă că nu trebuie să le mai încredinţez încrederea mea, o părticică din sufletul meu de care să sper că o să aibă grijă?
Sunt opinii şi viziuni diferite în astfel de cazuri, ştiu... Sunt persoane care m-ar îndruma să nu accept niciun fel de rănire, dar şi altele care ştiu că e mai bine să nu regreţi că nu ai făcut ce te-a îndemnat inima.

Până la regrete sunt fapte şi trebuie să am grijă să nu fac ceva prea devreme sau prea târziu...
După toate acestea vine şi Motto-ul de mai jos cu melodia care urmează:

Tell the swine
We will make it out alive
There's a note in the pages of the book
So Sleep tonight,
We'll sleep dreamlessly this time
When we awake we'll know that everything's alright

And sing to me about the end of the world
End of these hammers and needles for you

Hold on to the world we all remember fighting for,
There's still strength left in us yet

Arise by Flyleaf

Acum ar fi timpul să o dau în diverse şi să mai povestesc şi din viaţa de zi cu zi.
Teze... am dat trei teze până acum şi mai am una la logică săptămâna viitoare. A fost o săptămână destul de obositoare (cam toate sunt), dar ce e cel mai bine e că au trecut repede şi iată că vine şi iarna cu tot cu vacanţă. Săptămâna viitoare are Iri spectacol luni, miercuri e ziua şcolii, joi e liber iar vineri.... teza la logică xD şi cred că şi spectacol de caritate unde or să cânte fetele cu Răzvan şi Georgică (chitară şi clape). Duminică iar au Iri cu Cătă, Răzvan şi Georgică o cântare la Oleg Danovski (colinde).
E destul de probabil să se organizeze şi o excursie la Bucureşti pe 10 Decembrie, dar mai avem nevoie de persoane care să vină. De la noi din clasă nu sunt foarte mulţi şi au mai chemat şi de la 9 A... Deja suntem 18 pe listă cu tot cu 3-4 de la A şi mai vine diriga, profa de bio şi încă cineva, dar ne trebuie până pe la 30. :( Vor să ne ducă la Antipa, muzeul de artă apoi prin mall. Eh, vedem...
Am început să am iar comenzi de cercei şi brăţări (ohoo şi încă destule). Abia reuşesc să le fac pe toate plus că am şi una mai specială: Oana vrea pandante cu Nirvana şi Metallica... Cam greu. Încerc, dar nu ştiu ce va ieşi.
Cam atât. Voiam să mai scriu, dar nu ştiu ce. See ya!

Crazy. Stupid. Love.

Din seria recomandărilor vine şi acest film. De ce? Pentru că îmi place. Ce anume? Urmează să citiţi...
Crazy Stupid Love este o comedie... romanică şi niţel dramatică ici-colo... (citez din părinţii mei) Este unul din filmele alea în care sunt mai multe poveşti aparent cu mici legături între ele, sau deloc, iar la sfârşit totul se clarifică şi capătă sens. Ador filmele alea... spre exemplu Valentine's Day, dar nu e acum timpul pentru aşa ceva.
L-am văzut relativ de curând şi chiar de aproape două ori, numai că prima oară nu l-am terminat, iar a doua oară l-am văzut full cu ai mei :D Îl recomand tuturor (bine, doar dacă sunteţi adepţii genului şi nu aveţi probleme când vedeţi cupluri drăguţe) şi poate fi văzut cu oricine -mai puţin cu părinţii mai mult cu prietenii-. Este genul de film pe care l-aş vedea într-o seară cu zăpadă, în păturică, bând o ciocolată caldă cu prietenii cei mai buni aproape.

These Days...
...nu au fost cine ştie ce complicate. Am primit notele de la testele de săprămâna trecută (9 română şi 9 istorie), iar azi avem şedinţă cu părinţii unde se va propune o excursie la Bucureşti pe la începutul lunii Decembrie şi sper să se aprobe şi să mă lase :D Să stau o zi întreagă cu ai mei scumpi colegi ar fi ok :))
Săptămâna viitoare e FULL. aproximativ 3 verificări -specialităţi-, teza la română, engleză, istoria artei şi probabil şi logică (ultimele două fiind în aceeaşi zi, ar fi un calvar..)
Cam atât, scriu când o să am şi ce :)) See ya :D

You waiting for it?

SAIKO IS COMING BACK.

Yap. După o mică absenţă am realizat că tot mai bine este pe blog. Chiar dacă am un program deeestul de încărcat, îmi fac eu timp să scriu.
Cum acum sunt puţin agitată şi supărată, o să încerc să scriu despre ceva ce trebuia publicat acum ceva vreme.
NIJIKON 2011
6:00 Trezirea
Cam asta era ora după cum îmi amintesc... Ora perfectă pentru o zi perfectă la Bucureşti. Mă îmbrac, pap, tot ce e necesar că de! Trebuia să mă pregătesc cum se cuvine! Fac gentuţa, tot... Plec de acasă şi merg spre gară.
7:15 Gară
Daa... am ajuns la gară să luăm trenul de 8:05. Mă duc să mă întâlnesc cu Cătă care stătea cu mama ei în sala de aşteptare, iar pe drum o găsesc şi pe Valentina -studenta cu care urma să mergem-. Stăm acolo, vine Floris, Iusitn... Într-un final şi Iri cu Răzvan. Mergem noi, cumpărăm bilete, ascultăm sfaturile şi rugăminţile părinţilor... Într-un final suntem urcaţi în tren: Prima experienţă pe cont propriu pentru unii dintre noi xD
8:15 Pleacăă!
A plecat trenul! :x Ei bine, acum chiar simţim libertatea! Râdem, facem poze, ne distrăm, mâncăm pizza făcută de mama Cătălinei... Vin controlorii. Noi-bilete dus-întors spre Bucureşti cu reducere de elev (respectiv cupoane de student). Surpriză! Răzvan şi Floris nu aveau carnetele vizate. Ce facem acum? Amenda mai scumpă decât biletul dus-întors, şi acume 100 şi ceva de lei de căciulă... Ne-om descurca noi cum o fi, dar nici bilet de întors nu mai aveau! Se ută şiret controlorul, îi ia pe studenţi într-o parte şi discută cu ei. Vine Valentina, se aşează cuminte şi spune: Puneţi bani şi da-ţi 100 de lei. Noi: Ce? Cum? De ce? Vali discretă: Nu vă explic, daţi banii.
Cum a fost povestea? În trenul care avea să ne ducă pe noi acasă erau aceiaşi controlori şi contra-cost, ei aveau să închidă ochii la biletele nevalide.
11:00 Bucureşti
Am ajuns! Un an de când am fost ultima oară şi nu s-a schimbat nimic. Luăm drumul ghişeului de bilete pentru a ne asigura transportul şi realizez că am pierdut harta pe care am făcut-o timp de câteva seri cu tot cu durecţii, informaţii şi ce mai trebuia, şi de care au râs cu toţii pe tren că vaaai că sunt o maniacă! Mergem noi în staţie de unde trebuia să luăm un autobuz ce ne ducea aproape de Hard Rock Cafe, dar aveam dubii... Auziserăm că ne trebuie rezervare, ceea ce noi nu aveam. Văd eu un autobuz: "Heey! Ăsta duce la Tineretului!" -La Niji-.
Vali: Păi hai să-l luăm!
Urcăm noi... Înghesuialăă! Eu: Entuziasmată. FOARTE entuziasmată. M-a luat pe nepregătite decizia Valentinei :))
12:15 Nijikon
Am ajuns la Niji. Mă duc, intru... şi mă întorc! Da, cineva avea nevoie de gel de păr. Hai la Mega Image... şi nu mai spun că am făcut fărădelegi că mi-e că mă dau de gol că am asistat la un furt! [-( Am fost prin parc, apoi pe la Niji puţin de unde mi-am luat nişte mănuşi foooaaarte cute cu ursuleţi *foto*, un poster şi stickere.
14:30 Cafenea
Plecăm de la Niji şi lumea se decide să meargă la un magazin de muzică. Cât aşteptăm să primească Iri indicaţii despre cum să ajungem, căutăm o cafenea să bem ceva cald. Era mai mult un restaurant, dar nu contează. Eu cu Cătă ne-am luat ciocolată, care e THE BEST... şi Răzvan la fel. Iri un frappe parcă şi Floris un Green Apple. Am şi filmat, dar din cauza unei erori am pierdut absolut totul :'(
15:00 Parc
Am plecat puţin prin parc până aveam să aflăm destinaţia. Eu cu Cătă a trebuit NEAPĂRAT să testăm toate jocurile alea de copii! :)) Ne-am dat în leagăne, una-alta...
Am aflat destinaţia şi cum să ajungem acolo. I-am anunţat şi pe studenţi, care ne lăsaseră singuri de la Niji, urma să ne întâlnim la destinaţie. Ei ajunseră înainte şi ne-am descurcat şi noi... mai greu, ce-i drept, cu o groază de indicaţii. Nu am ajuns. Am stabilit cât de cât unde suntem şi aşteptam pe studenţi să vină să ne ia. După ceva vreme, însă... VALI NU MAI AVEA BATERIE! ...şi nu aveam numărul lui Iustin... Stăm, nervoşi, aşteptăm... BANG! Un motociclist cu cineva în spate pe jos! Ce-o fi păţit? Se ridică repede şi fuge. În spate-un poliţist în maşină care îl depăşeşte, se dă jos şi se pune în faţa lui. Motociclistul îl dărâmă -Am crezut că o să-l calce- şi poliţistul raportează totul apoi opreşte alţi doi motociclişti. Să vezi şi să nu crezi! A fost foarte ciudat, dar mişto în acelaşi timp. xD
17:15 Metrou
Vin studenţii. Motivul întârzierii? Vali -fiind claustrofobă- a fost foarte greu convinsă să meargă cu metroul. Bineînţeles, acum trebuia să ajungem la gară pe aceeaşi cale şi o mai aveam şi pe Cătă-a doua claustrofobă. Trecem noi cu brio şi peste asta.
Ajungem la Gara de Nord. Studenţii se asigură FOARTE BINE că ştim care este peronul, trenul, ora, vagonul şi locurile, deoarece ei veneau cu trenul de 10 şi ne lăsau singurei.
18:05 KFC
Trebuia să ne facem plinul înainte de plecare, nu? Am mers la KFC. Am mâncat acolo ce am mâncat, Irina voia revista FOTO-VIDEO aşa că ne-a trimis pe mine şi pe Cătă după ea. Pe drum Cătă şi-a luat o gumă şi nu spun cum făceam pe acolo-Alergam şi ţipam ca disperatele :)).
A venit şi trenul. A fost distractiv-în spatele nostru două babe şi noi cu discuţii gen:
L-ai rezolvat?
Daa, ţi-am zis.
Şi unde e cadavrul?
În sacul ăla negru, l-am împachetat bine.
Aşa îi trebuie. Să se mai pună el cu noi.
Şi tot felul de chestii d-astea :)). Babele îşi făceau cruci :))
Pe la 22 şi ceva am ajuns acasă. Nu aveam chef să dorm, a fost prea frumoasă ziua aceea. Eram acasă, deci nu mai puteam face nimic. Acum aştept o nouă ocazie...
Uff... a luat ceva să scriu având în vedere că am început postarea ieri -10/11/11-.

Am mai trecut peste o apocalipsă!
I'm a survivor! Astăzi am ieşit pe hol cu Iri şi Cătă şi ne-am luat "Rămas bun!". Am salutat pe toată lumea şi le-am spus că mi-a părut bine să îi cunosc :)) Mi-am dat şi mesaje cu Cătă în minutul de glorie: 11:11. Ciudaat :))

Cam atât, revin curând. See ya! :D

Ce aş putea să zic?

...E ciudat. Cum crezi că toate s-au schimbat, dar totuşi au rămas la fel. Minciună. Bine, poate nu chiar minciună... eschivare. Da, cam ăsta ar fi cuvântul potrivit. Cum pot câteva sunete să-ţi dea trăirile şi emoţiile peste cap este greu de înţeles.
Ştiu, prin definiţie persoana mea este plictisiroare, neoriginală, de neînţeles, încăpăţânată şi toate cele. Mi s-a spus şi realizez. Ce aştept? De ce nu trec peste şi continui cu ce am? De unde să ştiu? Poate mi-au ajuns prea bine la inimă cuvintele dulci de demult şi încă sper că se va ţine de cuvânt. Încredere prea mare? În cine? Nu ştiu... În mine sau în inima lui? Numai Dumnezeu ar şti să zică exact. Stau linilştită.

"I'll become the most dazzling precious treasure..."

...Cândva. Momentan îmi trebuiesc lucruşoarele mele şi persoanele în care să mă regăsesc, să mă confesez ori doar să mă simt mai bine. Stau acum şi mă gândesc: Sunt anumite chestii pe care le ţin prin telefon. Mă doare să le văd, dar totuşi nu le şterg... Plăcerea amintirilor? Da. Erau dulci cândva. Acum or mai însemna ceva pentru altcineva în afară de mine? Nu am de unde să ştiu. Unele lucruri nici noi nu le ştim despre noi înşine, cum ar fi sentimentele pe care le credeam -speram- pierdute.
Aberez prea mult prin postarea asta? Poate... nu ştiu... Dar am şi eu nevoie să mă descarc altfel decât prin plâns. Am început să nu mai plâng aşa uşor, ceea ce mă bucură. Bine, am momentele mele când cedez, mai ales din cauza nervilor. Partea cu nervii e tot mai deasă în ultima vreme, dar mă obşnuiesc eu şi cu asta... Sunt fată puternică. Sper...
Hai totuşi să trec peste şi să zâmbesc cu capul sus ca să ne fie tuturor bine, nu?

Zilele astea pe la şcoală...
Deci săptămâna asta am fost vizată de profa de română. În primul rând pentru că nu aveam notă şi am luat un 8, iar apoi azi pentru că sunt a 21-a la catalog. Luni m-a ascultat la temă şi nici nu m-a lăsat să o termin de citit, azi la fel. Şi am mai şi stat să scriu două pagini şi ceva despre Romeo şi Julieta anime-ul... Eram aşa entuziasmată încât trebuia să-mi strice ea cheful. She sucks.
La atelier a fost chiar mişto, dar mi-am amintit acum că am ceva picturi de făcut şi desene. Prima ar fi o pictură pentru luni pe tema "Comoara din adâncuri". Apoi tot felul de teme cu Marea Neagră pentru că va fi expoziţie şi totodată şi spectacol. M-am apucat de revăzut Romeo şi Julieta. Am plâns. E frumos de mor anime-ul şi acum mă emoţionează la fel de tare, numai că nu mai plâng aşa repede. Zi de zi pe afară, teme, şcoală, telefon, net.
Cam atât. Melodie.

Dacă nu te simţi eşti un mare nesimţit!

Cam atât. See ya!

Frig.

A venit iarna de prin Octombrie. Cam devreme, nu? Trebuie să îndur frigul de afară -şi e ceva- şi mă cam enervează diferenţele astea de temperatură de gen caniculă vara şi îngheţ iarna. Datorită temperaturilor neîndurătoare am început un nou obicei, şi anume băutul de ciocolată caldă :x, cu nimeni altul decât Ciprian :D
Pe blog uit tot mai frecvent să scriu -nici nu prea am ce- şi asta nu îmi prea place, aşa că să revin la ceva de actualitate: MAI SUNT ŞASE ZILE! :x
Sâmbătă este Nijikon 2011 şi excursia plănuită din vară se conturează şi nu prea, în sensul în care sunt anumite minusuri legate de anumite detalii minore-cum ar fi faptul că nu ştim dacă o lasă, sau nu pe Iri-. Trebuie să punem la punct traseul -ce autobuze luăm şi cum-, având în vedere faptul că nu putem lua metroul, să ne aprovizionăm cu snack-uri şi să vedem cu ce ne îmbrăcăm astfel încât: să se potrivească la Niji şi să nu fie foarte ciudat la Hard Rock Cafe, să nu murim de frig şi să ne putem adapta în caz că ne e cald. Vedem noi xD Oricum, încă nu ştim sigur cine cum vine dacă vine... Mama nu ştie sigur, dacă ea nu vine atunci nu ştim dacă o lasă pe Iri, băieţii la fel nu ştim...
Am primit vineri la şcoală cartele de Orange cu 1000 de minute şi 10 MB de net pe mobil. Păstrez totul pentru Niji, ca să updatez statusul pe Pagina de Facebook a blogului şi să stau pe mess :D
Cam atât... see ya! :D
-P.S.: Vin cu poze de la Niji-

In love...

După cum spune şi titlul, sunt îndrăgostită. Şi nu-mi displace deloc :D De cine? Ce rost ar avea să vă spun dacă nu îl cunoaşteţi? Să îi spunem simplu... C.
Me and C. Ştiu ce ar spune anumite persoane: "De ce să risc când am suferit atâta?". Nu rişti nu câştigi, nu? Am aşteptat destul şi nah... Îmi este cu mult peste foarte bine acum. Da, e prima mea relaţie aproape şi văd şi eu cum este. Sunt emoţii dozate zi de zi, fluturaşi în burtică şi minte care nu se poate concentra cum trebuie. Sunt iar Monica cea aeriană şi încerc să păstrez totul în echilibru. Îmi iese? Nu ştiu. Sunt la început şi m-a luat pe neaşteptate starea asta de bine.
Tata deja a început cu glumele lui nesărate şi încerc să le ignor pe cât posibil. Eu m-am mai cuminţit în sensul în care fac orice ca să ies afară xD Prietenii apropiaţi deja s-au cam obişnuit cu mine aşa şi reacţia lor, în mare parte, e: "Aha, aha".

So... să vedem ce am mai făcut. M-am reapucat de anime. Am încercat câteva din plictiseală şi nu am tras niciun bilet norocos, aşa că am încercat recomandarea Cătălinei: Chobits. Anime-ul mi se pare foarte drăguţ -am ajuns abia la episodul 7-. Obsesie nouă în materie de melodii: In the dark by Flyleaf.

I’m scared to death of light and silence
Jesus kill me inside this
Raise me up to live again
Like you did, like you did.

Zbyyyee!

Enemy...

...ăst titlu îmi vine în cap acum. De aici continui cu melodia de la Flyleaf cu acelaşi titlu: ENEMY.

"I have made you an enemy
I have been my own enemy
I am asking for you
to forgive me
For everything

If you don't
you're worthy of compassion
If you do
you're a better man than I am


If you don't know,
you're my family.... Enemy
I'm sorry
Oh, enemy, family
Forgive me"

Am câte ceva de recuperat. Oricum, am început să scriu o agendă -primită cadou de ziua mea de la Iri-. E ca un jurnal, ceea ce-mi place foarte mult. Să vedem...
Luni 26,09,2011
-Test la bio, română şi.... ISTORIA ARTEI. Minunat. Şi mai am şi atelier...
Da. Am dat teste. La istoria artei am fost destul de miraţi -e primul an când facem- şi deşi au fost întrebări uşoare, unltimul punct a fost să descriem opera unui artist. Cel mai tare mă ofticam când vedeam colegele din faţă -să nu le spun altfel- căutând pe Wiki. Mersi!
P.S. De mâine începem englez cu Georgescu *evil face* Şi mâine desen TT___TT
Profa care trebuia să fie la noi a ajuns directoare adjunctă în locul ţapului. Acum o avem pe Georgescu de care se spune că e cea mai bună profesoară din şcoală -la materia ei-. :D

Marţi 27,09,2011
*"Love" ... un cuvânt care îţi dă toată viaţa, gândirea şi persoana peste cap... Nu e vorba de asta, ci doar de un început ce sper să nu aibă loc numai dacă merită.
Mda... spune şi nu spune multe. Sunt în impas, încerc să stau calmă şi să gândesc limpede.
*Am avut un moment de pace cu Cătă azi, vreo două ore. Am luat nasturi, am mers la McD, prin magazine şi pe malul mării.

!De încercat noua ceainărie.

Mă văzusem cu Cătă puţin -terminasem mai devreme-. Am mers să căutăm aţă de goblen -pentru brăţările şi codiţele ei-, nasturi... Am mâncat, am mers pe malul mării, am filmat şi am şi găst o ceainărie unde, citez, "Este oameni deştepţi!" =)).
*A fost stupid să dăm testul iniţial la geografie la ora de engleză. Geografia e stupidă. Asta e...
Daa.... rămăsesem singura clasă de a 9-a din liceu care nu a dat testul până în ora 10. Stupid.

Miercuri 28,09,2011
Testul la istorie, gonna be okay :P
Daa... am dat testul dictat. Era naşpa să citească textul şi apoi să pună întrebări cu tot felul de date pe care NU le puteam reţine şi era altfel cu foaia în faţă. Mă rog...
*Iri cam sare calul cu Teebeeh :-L Kinda easy. Wanna see my girls *inimioară*
Pe faza cu Teebeeh o înţeleg, dar nu ştiu ce e cu Kinda easy... ???
-Teebeeh e tâmpit!(...) e BOU şi punct.
Ştie Cătă ce şi cum...
-Dirigenţie yaaay! :x
Am avut ieri prima oră de dirigenţie. Bineînţeles, jumătate a şi fost chimie pentru că, de! Avem un test iniţial de dat.

Joi 29,09,2011
-Fizică. Temele la control. I'm good! *evil face*
Am fost ptintre puţinii cu tema făcută la fizică. Am scăpat de un 2 xD
Ore până la 3 TT______TT That's it...
-testul la mate de două ori, oh da! Foarte uşor :D Geografieee... sper să fie aşa toată ora: VORBĂ! :3
La mate Mădă şi Oana au copiat de la mine xD Cum eram pe numere, Mădă era pe diagonală şi Oana după Silvana. Din 8 exerciţii pe primele 6 i le-am scris Oanei pe foaie şi la sfârşitul orei m-a rugat Mădă să i-l dau şi pe 8 deci... am cam scris testul de două ori :)). Btw, cred că iau cam 10... Şi geografia, DA! Aproape am adormit...
-Student la religie. Săracul abia se descurcă cu noi :(. Nu înţeleg ce e cu toată lumea împotriva religiei pentru că mie una îmi place. I mean, I do believe in God and so on. Nici mie nu-mi place româna şi toturşi am dat testul. Let them be.

!De scris pe blog.

Iniţial am crezut că e student, dar apoi am aflat că e soţul profei -care se uita după fundurile fetelor-. A zis în glumă că să dă, test şi toată clasa a sărit ca friptă... Şi da, trebuia să scriu pe blog xD
Am terminat repede la muzică. Vreau la Niji. :"3 Vleau acuuuuuuuuuuuuum :o3
Daa... Mi-am amintit şi de Niji.
Axa are PIETRE ÎNCĂRCATE ENERGETIC! =))))))
Faza fusese cam aşa:
Axa: Am nişte pietre pentr zodia mea. *le scoate*
Oana: Vreau să pun mâna.
Axa: Nuu.
Me: Sunt încărcate energetic?! *făcând mişto*
Axa: Păi cam da...
Am rămas proastă... =))) Am pus mâna şi i-am scris Cătălinei, doar ştie ea cât am de faza de la Alex de acasă :"3 :)).

Cam atât. Voiam iniţial să am o postare tristă dar încerc să nu. See ya! *hug*