Free blog design by Louise Franks {Blog} Designs. Digiscrapping elements by Louise Franks{Digiscrapping} Designs.»

vineri, 21 octombrie 2011

Ce aş putea să zic?

...E ciudat. Cum crezi că toate s-au schimbat, dar totuşi au rămas la fel. Minciună. Bine, poate nu chiar minciună... eschivare. Da, cam ăsta ar fi cuvântul potrivit. Cum pot câteva sunete să-ţi dea trăirile şi emoţiile peste cap este greu de înţeles.
Ştiu, prin definiţie persoana mea este plictisiroare, neoriginală, de neînţeles, încăpăţânată şi toate cele. Mi s-a spus şi realizez. Ce aştept? De ce nu trec peste şi continui cu ce am? De unde să ştiu? Poate mi-au ajuns prea bine la inimă cuvintele dulci de demult şi încă sper că se va ţine de cuvânt. Încredere prea mare? În cine? Nu ştiu... În mine sau în inima lui? Numai Dumnezeu ar şti să zică exact. Stau linilştită.
"I'll become the most dazzling precious treasure..."
...Cândva. Momentan îmi trebuiesc lucruşoarele mele şi persoanele în care să mă regăsesc, să mă confesez ori doar să mă simt mai bine. Stau acum şi mă gândesc: Sunt anumite chestii pe care le ţin prin telefon. Mă doare să le văd, dar totuşi nu le şterg... Plăcerea amintirilor? Da. Erau dulci cândva. Acum or mai însemna ceva pentru altcineva în afară de mine? Nu am de unde să ştiu. Unele lucruri nici noi nu le ştim despre noi înşine, cum ar fi sentimentele pe care le credeam -speram- pierdute.
Aberez prea mult prin postarea asta? Poate... nu ştiu... Dar am şi eu nevoie să mă descarc altfel decât prin plâns. Am început să nu mai plâng aşa uşor, ceea ce mă bucură. Bine, am momentele mele când cedez, mai ales din cauza nervilor. Partea cu nervii e tot mai deasă în ultima vreme, dar mă obşnuiesc eu şi cu asta... Sunt fată puternică. Sper...
Hai totuşi să trec peste şi să zâmbesc cu capul sus ca să ne fie tuturor bine, nu?

Zilele astea pe la şcoală...
Deci săptămâna asta am fost vizată de profa de română. În primul rând pentru că nu aveam notă şi am luat un 8, iar apoi azi pentru că sunt a 21-a la catalog. Luni m-a ascultat la temă şi nici nu m-a lăsat să o termin de citit, azi la fel. Şi am mai şi stat să scriu două pagini şi ceva despre Romeo şi Julieta anime-ul... Eram aşa entuziasmată încât trebuia să-mi strice ea cheful. She sucks.
La atelier a fost chiar mişto, dar mi-am amintit acum că am ceva picturi de făcut şi desene. Prima ar fi o pictură pentru luni pe tema "Comoara din adâncuri". Apoi tot felul de teme cu Marea Neagră pentru că va fi expoziţie şi totodată şi spectacol. M-am apucat de revăzut Romeo şi Julieta. Am plâns. E frumos de mor anime-ul şi acum mă emoţionează la fel de tare, numai că nu mai plâng aşa repede. Zi de zi pe afară, teme, şcoală, telefon, net.
Cam atât. Melodie.



Dacă nu te simţi eşti un mare nesimţit!

Cam atât. See ya!

2 comentarii pana acum :):

Alee spunea...

Pff , stiu cum e . Si mie mi-a luat foarte mult sa sterg unele chestii din telefon care`mi aduceau aminte de multe... Dar sti cum e, toate trec. Fi tare :*

Saiko Chan spunea...

Sunt, sunt... Mersi mult >:d< Cred că toţi avem odată şi-odată momente de genul ăsta, dar ne ajută ele cumva <3

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget