La mulţi ani, Pitic pitic! ^^

Suntem deja în luna Iulie... urmează August şi apoi Septembrie! Nici două luni jumate şi începe iar liceul. Eu personal deja simt că am bateriile încărcate pentru şcoală, dar sub nici o formă nu o să refuz să profit de timpul rămas.
Stăteam să mă gândesc cât de repede a trecut timpul, cum deja am trecut a 10-a, cât de stresată eram anul trecut în legătură cu examenele, admiterea... Iar acum deja plănuiesc facultatea (care chiar vine cu paşi repezi). Încă nu e nimic sigur, planuri mi-am tot făcut în privinţa asta şi am cam două opţiuni: Bucureşti sau Cluj. Cel mai probabil ar fi Clujul dintre cele două, dar mai sunt încă multe de pus la punct. Şi da, daa... mai sunt 3 ani, dar hei!... deja am început liceul şi nu mi-am dat seama când a zburat timpul.
Trecând peste partea organizatorie, ajung la "Ce am mai făcut în ultima vreme..."
Well... Filme, muzică, ceva anime-uri.
Adăugăm pe listă Raise your voice, un film care mi-a plăcut din mai multe puncte de vedere: Povestea, actorii, prezenţa unei tabere de muzică şi, bineînţeles, momentul în care au apărut cei de la Three days grace, moment în care am simţit cum mor de invidie, dar în acelaşi timp am început să cânt cu ei. :))
De asemenea, am ascultat-o pe Tania şi am urmărit Angus, thongs and perfect snogging, film pe care mi-am dat seama că îl mai văzusem, dar nu îmi aminteam mai nimic din acţiune, motiv bun pentru a-l revedea. Şi ăsta, un film foarte bun. Unul din filmele alea în care protagonista nu e tipa perfectă, dar totuşi iese învingătoare în faţa scorpiei prefăcute. Accentul lor este încă un lucru adorabil, alături de actorul principal :D (nu m-am putut abţine să nu îl menţionez).
Că tot vorbeam de tipi drăguţi, nu pot să nu îl aduc în discuţie de Adam Gontier. Până de curând mi se părea relativ anormal să salivezi sau să fii atras/ă de o celebritate... asta până să văd pe stradă un tip care semăna cu Adam, avea părul ceva mai lung şi tatuaje pe braţe. Ei bine, asta m-a făcut să intru în categoria în care nu mă vedeam niciodată. Dar cum să nuu? Nu mai contează că e cu câţiva ani mai mic decât părinţii mei şi că are soţie, nu? :))) Cum spunea o prietenă: Johnny Depp e mai bătrân!
Referitor la animeuri: Am nevoie urgentă de nişte recomandări bune deoarece m-am lăsat pe mâna animestash-ului şi nu mi-a plăcut nimic din ce am văzut în ultima vreme, excepţie făcând Honey and Clover pe care plănuisem să îl văd de mult. Vreau doar ceva comedy, romance (sau nu neapărat), slice of life şi, eventual, school life. Ceva gen Nana, Honey and Clover, K-ON!. Am o adevărată problemă, căci SF-ul nu e pe genul meu, deşi am fost destul de entuziasmată de Full Metal Alchemist.
Azi e ziua Cătălinei ^^ Ştiu sigur că se distrează acum şi mă bucur. Abia aştept să se întoarcă în oraş ca să o văd şi să îi spun "La mulţi ani!" faţă în faţă :D.
Personal mă aflu în faza de rugat de ai mei să mă lase câteva zile în Vama Veche. În ceea ce priveşte tableta pe care o voiam, am cumpărat-o fifty-fifty cu soră-mea. De aia acum eu stau pe net, ascult muzică, văd filme, iar ea se joacă. Şi e destul de ok aşa, o foloseşte fiecare când are nevoie şi oricum, pe timpul vacanţei mai avem şi calculatorul la dispoziţie, deci nu sunt motive de ceartă.
Ohh oh şi încă o chestie!!! Am pisică... mai bine spus pisoi :) Am vrut să aibă un nume mai special, aşa că după 2 zile de gândit l-am numit Felix, însemnând şi "Fericit".
Curând vreau să încerc şi nişte chestii cărora le-am pus semne de carte, şi anume: The sisterhood of the traveling pants 1 şi 2 şi Charlie Barlett (filme) şi Sora no Manimani (aka At the mercy of the sky, anime).
Dacă tot sunt implicată în treaba asta cu dentistul şi o să am parte de atâtea injecţii cu anestezic sper să îmi mai diminueze frica de ace. De aia vreau poate chiar azi să îmi dau două găuri suplimentare în ureche. Am mai făcut asta acum 2 ani, dar s-au astupat şi teama mea stupida nu m-a lăsat. Plus că făcusem un pact cu mine că o să îmi dau găurile când... ei bine când avea să se întâmple ceva anume. Şi m-am hotărât să nu mai las pe altcineva să decidă când va fi asta, în consecinţă când o să îmi găuresc urechea, deci o să o rog pe mama cât de curând să aducă pistolul şi cerceii medicinali.
Uf... cred că am spus cam tot ce era de spus din ultima vreme. See ya ^^

Dentist.

Stiu ca trebuie sa mai trec si pe aici, dar in ultima vreme am fost foarte fara chef... Vacanta este.. okey, chiar daca au revenit ziele mult prea calduroase. La plaja am fost alaltaieri: la pranz cu Cata si mai pe dupa masa cu o gasca ceva mai mare. Am facut un pas mare pentru mine: am mers la dentist. Nu imi place sa merg la niciun fel de doctor pentru ca de fiecare data trebuie sa fi patit ceva grav... In prima zi mi-a facut un detartraj, ceea ce a fost okey. Ieri mi-a scos nervul de la o masea si mi-a curatat-o pe cea de langa. Una din fobiile mele este legata de ace, seringi, injectii, dar ieri am fost uimitor de calma. Totul a fost bine si frumos pana a trecut anestezia... Am luat pastile, asa cum mi s-a recomandat, dar nu s-a simtit nimic. Habar nu am cum am reusit sa adorm, cert e ca pe la 3 nu mai aveam nimic. Nu stiu ce sa mai spun. Revin, probabil, cand o sa am ceva mai mult chef de viata. P.S.: Am vazut ieri JUNO si am plans... destul.

În sfârşit VARĂ!

Hmm... Astăzi termin oficial primul an de liceu, ceea ce mă încântă destul de tare! Vacanţa de vară a venit cam de o săptămână şi am plănuit să fac câte ceva.
În primul rând, vă anunţ că am luat premiul 3, în ciuda "grupului vesel" (bine, recunosc, diriga a dat mai multe premii, pentru că avem medii apropiate). Este şi asta ceva având în vedere clasa din care am plecat şi standardele ridicate de anul acesta. Sunt 100% sigură că dacă eram puuţin mai atentă aveam medii mai mărişoare la anumite materii. Astăzi este premierea şi abia aştept!
Faza cu job-ul s-a cam răsuflat. E faza că nu prea angajează nimeni minori: la 15 ani ai nevoie de acordul părinţilor (ceea ce înseamnă mai multă bătaie de cap cu hârţogăraia), iar până la 18 ani ai voie să lucrezi legal cam 4 ore pe zi, ceea ce nu e prea convenabil pentru că amenzile sunt cam mari.
În legătură cu planurile de vacanţă... ei bine sunt câteva: Vreau să merg câteva zile în Vama Veche, vreau să fac bijuterii ca să le vând la tata şi la mama, mmm... să încerc vreo 10 reţete noi de mâncăruri şi cine mai ştie ce şi 5 sortimente diferite de cupcakes. Ah... plus să îmi iau nişte caiete şi să mă uit la seriale şi filme.
La treaba cu cupcakes-urile deja am lucrat ieri: Am făcut nişte brioşele cu zmeură (pun poza altă dată-tata a luat camera şi nu am descărcat) care au ieşit absolut delicioase. Le-am pus glazură cu zmeură (făcută de mine!) şi ciocolată (simplă sau cu nuci) deasupra. Iniţiat ar fi fost cu vişine, dar nu am mai găsit prin frigider, deci am trimis-o pe soră-mea să îmi aducă zmeură din spatele casei.
Acum 5 minute am terminat primul sezon din 2 Broke Girls care mi se pare absolut genial! Vi-l recomand :D Alături de ultimele filme văzute în ultima vreme, în special LOL (Laughing Out Loud)- varianta din 2009, căci este şi una 2012, dar "copia n-are valoare!"... The Clique, Wild Child şi nu mai ţin minte prea bine ce... :))
Spiritul de cinefilă s-a aprins în mine şi simt nevoia să mai văd seriale/filme, aşa că am apelat la Tania pentru ajutor.
Încă o chestie  nouă pentru mine- Am început să citesc! :)) Da, cred că este un şoc pentru cei care mă cunosc foarte bine... Am citit până acum doar Iubitul Virtual şi Clubul V, dar am planuri mari şi sponsorul principal este Cătălina :D.
Nu ştiu ce să mai zic... sper să am timp azi să trec pe la City cumva să cumpăr perechea aia de cercei la care tot visez :x.
Cam atât... See ya!

Caut Job.

AnteScriptum: Soră-mea insistă să o las la PC, aşa că mă rezum la câteva idei.

"Lasa, nu are rost sa plangi. Ai puterea necesara sa opresti lacrimile si sa speri in continuare, nu se opreste totul aici. Astazi este doar o zi care maine va trece drept o amintire, totul se poate schimba, infernul se sfarseste." Asta imi spun de fiecare data cand am starea asta de neliniste si agitatie, cand vad totul naruindu-se pret de cateva clipe. E adevarat, trece, trece si uit... dar in esenta noi, oamenii, suntem suma tuturor momentelor traite, fiecare defineste o latura a existentei noastre si oricat as incerca sa neg si sa ascund, sunt infricosata si in acelasi timp o lasa. "Nu plange pentru cineva care nu am plange pentru tine." spuse ea... si vreau sa pot. Cand vad indiferenta simt ca ma sufoc. Oameni buni, putina atentie, de atata am nevoie... Nu cer mult, doar putin mai multa grija in ceea ce imi spuneti si cum va comportati cu mine. Sunt inca un copil, nu mi-am dezvoltat nepasarea suficient cat sa am zidul acela protector de care sa treaca doar cine trebuie. Sunt vulnerabila si o simt, dar vulnerabilitatea asta aduce sinceritate si stiu ca nu ma voi fi prefacut sau mintit. Mi-e frica de schimbari, mi-e frica sa vad adevarata fata a realitatii. Posibil ca atunci cand eram mai mica sa trec mai multe cu vederea sau pur si simplu ochiul meu sa omita intentionat sa imi arate anumite aspecte care acum ma afecteaza. Cand eram la pamant toti au pasit inapoi, insa o singura persoana nu numai ca m-a ridicat, ci chiar m-a dus pe brate (este ceva sa fii facut sa razi intr-o depresie urata). Momentele mele sunt rare in comparatie cu starea mea de acum ceva vreme. Ofer, dar cand e vorba de primit te ascunzi. Ce vrei sa iti mai fac... oare nu este evident cata nevoie am de macar o farama din atentia ta... a celui pe care il stiam?

In sfarsit vara!

Am avut ieri parte de o foarte frumoasa zi de vara, in ciuda faptului ca se anuntau ploi.
Am inceput la 10, iar pana atunci am terminat de pictat un afis pentru un concurs la care ma trimite diriga. Nu spun ce fericita a fost dupa ce i l-am dus si i-am explicat semnifica chestiilor pictate pe acolo.
Singura ora facuta ieri a fost engleza, iar acolo numai citit. De la sport ne-a dat drumul si am mers sa stam in curtea scolii. Urmatoarea ora avea loc spectacolul celor de a 12-a, pe care nu voiam sa il ratez. Am scapat de orele de desen de care nu aveam chef (eram prea putini si ne-a dat drumul). Am pornit spre Oana, care era cu Axa, adica inspre Vama. Cum nu am mai ajuns pe acolo, am sunat-o sa vina sa ma ia de la Phoenix Capitol. Mi-a raspuns o voce de baiat si l-am rugat sa mi-o dea pe Oana, apoi au venit sa ma ia. Era Luci, l-am recunoscut, dar el mai greu pe mine. Am mers ceva ma tarziu cu ei doi si Axa pe plaja unde a fost demential, am facut baie in mare!
Cam atat, scriu mai mult acasa. Saiko@mail

Ziua noastră!

Îmi doream tare mult să fac ieri postarea asta, dar nu am avut nici măcar un moment liber. A fost 1 iunie, prilej pentru toată lumea să ia o gură de aer şi să îşi reamintească de perioada însoritei copilării. Tocmai pentru că a fost ziua noastră, diriga a hotărât să mergem la film. Am votat şi majoritatea a ales filmul de groază, şi anume Jurnalul terorii (Tania a fost singura care a mers la Răzbunătorii).  A fost, cred, pentru prima oară în viaţa mea când am mers la un horror şi mai era şi la cinema (ecran uriaş, sunet impecabil). A fost super că toată sala era a noastră, numai noi am vrut să mergem vinerea, la 12, la horror.
Am încercat să îmi menţin calmul şi să intuiesc ce urma după momentele de suspans maxim (în mintea mea era: Nu te uita în spatele lui, nu te uita la ecran, concentrează-te pe altceva, staaai că dup-aia sunt prea concentrată şi mă sperie ţipetele!) şi chiar m-am comportat mult mai bine decât aş fi crezut. Păun avea chef de glume şi se tot plimba să ne sperie şi, într-un moment în care eram mult prea concentrată, nu ştiu... cred că mi-a şoptit ceva în ureche (?), iar eu am tras un ţipăt mic. Tot rândul râdea de mine, Păun avea o faţă satisfăcută de criminal şi eu încercam să îmi fac inima să nu o mai ia razna.
După asta, a venit Oana la mine acasă, a dormit la mine. Am ascultat muzică, am lucrat cu FIMO, mi-am tăiat nişte pantaloni... diverse chestii. A fost foarte drăguţ, este o altă Oana departe de ochii lumii, a colegilor... şi mă bucur de faptul că are încredere să îmi arate cine este ea. Ah! Şi am făcut nişte cupcakes super drăguţe, dar pozele sunt la ea... Ne-am culcat pe la 12 jumate, dar eu m-am trezit la 5 şi ceva cu gâtul umflat şi nasul înfundat şi am coborât să îmi dea mama o pastilă. La 7 dimineaţa am stat să coacem FIMO, eu având o comandă specială de set Hello Kitty (Mă calcă pe nervi acum mâţele astea, după câte capete m-am chinuit să fac).
Mâine merg cu familia în Bulgaria şi vizităm locul în care a trăit regina Maria (este ziua mamei luni şi îşi dorea de mult să meargă). Am ceva emoţii, e prima oară când ies din ţară! :D
Starea mea de spirit este de la foarte bine în sus! Încerc să fiu mai calmă şi să mă bucur de toate nimicurile vieţii. Îmi pare rău pentru postarea scurtă, dar mă grăbesc şi voiam musai să vă scriu.
Nu în ultimul rând, vă doresc la mulţi ani! Şi nu, după cum probabil ar fi normal, copiilor, ci tuturor celor care încă se simt tineri şi au puterea de a vedea lumea prin ochii copilăriei. See ya!

Şi dacă ai înţelege...

Şi simt cum încep un nou capitol după ce am terminat forţat un altul...
Va fi destul de greu să vorbesc despre asta deschis şi obiectiv, când sunt încă atâtea regrete pe care le am. În primul rând... ce proastă am fost!
Da, viaţa nu o ia întotdeauna în direcţia pe care am dori-o, sau cea care credem că ar fi cea mai bună. Uneori suntem puşi în faţa unor decizii greu de luat, adesea dând-o în bară, iar greşelile fiind greu de reparat, sau iremediabile. Încă nu am învăţat să gândesc la rece, mereu sunt mânată de impuls şi de dorinţa de a fi bine tuturor, chiar dacă fac exact opusul a ceea ce-mi doresc şi sfârşesc cu găuri adânci, pe care deşi vreau, nu le mai pot acoperi.
Ştiţi... se spune că nu trebuie să dai vrabia din mână pentru cioara de pe gard. Şi dacă încerci să le împaci? Nu. Nu a mers. Într-un moment -ceva mai lung- de neatenţie şi negândire, am alungat vrabia de lângă mine. Şi ce urma să fac? Să sper că "cioara" va avea cândva să redevină vrabia pe care o cunoşteam. Şi dacă cioara avea două feţe?! Nu ştii niciodată la ce să te aştepţi.
Îmi pare sincer foarte rău pentru toate metaforele şi înlocuirile, dar cred că e mai bine aşa decât să dau nume, să nu se supere nimeni şi alte alea... Esenţial e că am pierdut o persoană importantă în speranţa că măcar cealaltă să îmi fie alături, dar am rămas cu dezamăgirea de a mă fi înşelat.
Şi acum e ironic... E chiar foarte... Pentru că am avut încredere în cineva de care am fost avertizată şi acum ştiu sigur că o persoană ar vrea să îmi spună "Ţi-am spus eu...". Şi are dreptul, şi chiar aş vrea, măcar aşa aş mai auzi-o o dată, chiar de ar fi un reproş enorm, mi-aş asuma tot. Am lăsat-o baltă, chiar dacă fără voia mea. Ea are cel mai mare drept din lumea asta să mă blameze... Să mă ignore, aşa cum o face acum. Nu mai am dreptul să îi spun nimic, nu mai pot decât să trag speranţa că este bine... că nu suferă, pentru că vinovata sunt numai eu şi sincer că dacă nu aveam slăbiciunea asta uriaşă de a fi dependentă de oameni, aş fi procedat la fel dacă eram în locul ei. O merit... dar ce pot face? Nu ştiu cum aş putea vreodată să îmi răscumpăr greşeala, dar... rămâne doar speranţa. Nu moare niciodată, nu? Măcar cu asta ştiu că rămân.
Şi oftez, trag aer în piept şi mă ruşinez de mine când îmi amintesc câţi paşi greşiţi am făcut, câte şanse am ratat. Toate greşelile au, totuşi, rostul lor: Poate-poate o să învăţ şi eu câte ceva. Încerc să zâmbesc -obligat-forţată- şi să sper că o să le fie bine şi fără mine. Tania şi Oana m-au ascultat când am avut nevoie... Ştiţi... e trist cum toată lumea are aşa mare încredere în mine în legătură cu relaţia -ruptă- cu cele două persoane în cauză... De la părinţi până la colegi mi se spune că o să trecem şi peste asta, că fac din ţânţar armăsar degeaba şi că o să zâmbesc mai târziu, când mă voi fi împăcat cu ele. Eu, însă, mă învinovăţesc, pe bună dreptate, cel puţin pentru jumătate din toate problemele, deoarece ştiu că nu sunt singura responsabilă pentru starea mea de acum, dar nu vreau să dezvolt tema asta, nu cred că mai merită.
Nu am vrut să încetez să sper că voi fi bine, nu o fac. Doar că acum conştientizez pe deplin că decizia pe care am luat-o, de a "schimba" persoanele, a fost una dintre cele mai rele decizii pe care le-am luat în viaţa mea. Încrederea se câştigă foarte greu a doua oară, sau deloc.
Şi nu, nu fac postarea pentru milă, nu ăsta e ţelul meu. Nu o fac pentru a înmuia pe cineva, pentru că, din contră, nu merit. Doar că... nu ştiu. M-am ataşat atât de tare de blogul ăsta încât îl umplu şi cu bune şi cu rele, şi nu pot să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic, pentru că e foarte posibil ca postarea asta să marcheze sfârşitul unei perioade... minunate. Perioadă care mi-a făcut ultimul an, chiar puţin mai mult, minunat, dar cred că va trebui să realizez odată că greşelile trebuie plătite, planurile uitate şi visele trebuie să rămână neîmplinite.
Nu ştiu dacă mai citeşte blogul, nu ştiu dacă nu mi-a dat deja ignore... Am avut câteva incercări patetice de a vorbi cu ea, dar dacă nu am făcut ce trebuia la timp, acum îndur. Şi poate o să treacă, dar amintirile frumoase, cel puţin, rămân acolo. Rămân cu gândul la ce ar fi putut fi, la câte planuri am făcut împreună şi cât de bine legată era prietenia noastră... şi veriga slabă am rămas eu cu acţiunile mele prosteşti. Un singur lucru vreau măcar să înţeleagă, nu mai are rost să aştept să mă ierte, dar doar de un lucru să fie sigură: Că regret. Mult. Şi nu neapărat acum, când sunt în starea asta (ar fi chiar jenant), din prima zi în care am simţit că nu mai e lângă mine.
Totuşi, în inima mea şi-a câştigat locul, alături de puţinele persoane "privilegiate".
Îmi pare rău.

Plouă plouă plouă!

Am ceva de scris şi pot spune că sunt într-o stare de spirit... okey.
Cred că o să o iau în ordine cronologică (ultima postare a fost vineri parcă...) şi am şi ceva poze aşa că să-i dăm drumul!
Sâmbătă.
Am venit în oraş pentru că trebuia să o iau pe soră-mea de la karate şi m-am întâlnit cu Irina. A fost o zi ploioasă la început, dar abia după aceea a început potopul în adevăratul sens al cuvântului. Eram 3 persoane sub o umbrelă: Deşi aveam cizme de cauciuc, tot mi-a intrat apă îl ele... Am ajuns ude leoarcă la mama unde ne-am luat halate pe noi, ne-am uscat părul, am băut ceai, am mâncat pateuri, cozonac şi ne-am uscat hainele (a fust super!).
Când s-a mai liniştit vremea ne-a luat tata şi am mers la eMag să vedem dacă găsim jocul Rango pentru Wii, dar a trebuit să aşteptăm câteva zile până vine comanda.
Duminică.
Am stat acasă... nu ştiu dacă s-a întâmplat ceva anume, dar am făcut nişte bijuterii...
Luni.
Am început cu ora de biologie (mi-am cumpărat manual!). A venit profa şi ne-a pus pe mine şi pe Tania să  aducem atlasele şi celorlalţi le-a spus să repete că dăm test, apoi a plecat.
Ne-am întors, a împărţit, apoi ne-am pus să citim.... când se trezesc Bianca şi Lavinia să plece. În faţa clasei stăteau două profesoare care bineînţeles că le-au văzut. A venit una dintre ele şi ne-a întrebat ce clasă suntem şi cine erau cele două. Le-am spus că 9 B, dar ne învăţam şi nu ştim cine a ieşit (bineînţeles că ştiam cu toţii, dar unii din "colegialitate", alţii mai mult din obligaţie nu au spus nimic). Profesoara l-a adus pe director şi s-a aflat cu greeeu că una dintre ele era Lavinia (pentru că văzuse o fată blondă plecând, ea e singura blondă din clasa noastră), spunându-ne apoi că toţi avem 2 puncte scăzute la purtare.
Profesoara de biologie a venit într-un sfârşit şi a spus că ne-a spus de test doar ca să facem linişte, nu ne dă nimic...
M-am enervat foarte tare la faza asta pentru că nu meritam noi să avem pătată imaginea clasei din cauza... a două fete cărora eu personal nu le datorez nimic.

Grupa de ceramică la atelier.

Anyway, nu a scăzut nimic, dar chestia în sine m-a deranjat mult.
La modelaj am dat teza, unde am luat 10 :D La pictură am continuat lucrările pe care nu ştiu sigur când le ducem (lunea viitoare e a doua zi de Rusalii). Teza are tema: Anotimpuri.
Marţi.
Am început c engleza, unde ne-a adus tezele. A început să strige:
Ana! (olimpică), Ranciu! (olimpică), Tudorache! (olimpică)... Ariton! (eu) Şi faţa mea a fost ceva în genul ăsta deoarece mă simţeam bine să iau 10 FĂRĂ O TĂIETURĂ!
La info am terminat prima fişa de lucru şi am primit un 10... apoi am plecat acasă de la atelier pentru că a fost atestatul celor de la a 12-a şi profu' a fost ocupat.
Miercuri.
Hmm... am avut mate prima oră. La un moment dat Ştefan i-a spus profesorului că nişte colegi "nu sunt cuminţi". I-a trecut pe rând la tablă, cu caietele la control, la un exerciţiu greu... unde bineînţeles că au luat toţi nota minimă... Ne-am amuzat copios pe seama lui Păun când îl întrebam: Păunee... ce notă ai luat la mate? Răspunsurile venind din partea lui Guzu întotdeauna: Între 2 şi 4!
Am stat degeaba mai toată ziua, mi-a mai pus şi un 10 la engleză... ah, am avut şi chimie, per total ziua a fost relaxantă... A doua oră am dat test la istorie, eu fiind prima care terminând şi cerând voie la toaletă. Când m-am întors (dădusem testul înainte să plec), profesoara mi-a spus că am luat 10 (la fel, fără obiecţie).

Oana şi Ruxi la franceză.

Eu rugându-mă de Horia să facă o poză cu mine. -MULTĂ lumină-

Joi.
Asta a fost ieri... şi a fost ziua Valentinei. I-am pregătit cadoul de ceva timp şi speram să îi placă. Am aşteptat toată ziua să o văd şi asta s-a întâmplat cam pe la 6 (a avut examene).
Am început ziua cu fizică (ceea ce nu îmi place deloc), apoi am avut iar mate, geografie, desen... religie, muzică (unde nu a venit profa şi am râs de m-a durut burta) şi dirigenţie.
De dimineaţă am ajuns la şcoală şi Oana mă întreba: De ce ţii doliu? (pantaloni negri, teneşi negri, pulover negru) şi i-am răspuns aleatoriu: S-a anunţat cod galben de ploi. Şi ea: Aa... ok. Apoi a realizat, s-a uitat la mine nedumerită şi a spus: Stai... ce?
A fost ciudat, dar şi amuzant :)) După şcoală am mers cu Tania până la Spital unde am mers la Pictor şi mi-am luat foi, apoi mi-era foame şi nu ştiam... chiar nu ştiam ce să fac. Voiam aşa tare să îmi iau un Fast food, ceva, pe deviza "Nu mor eu din asta", dar am spus NU! şi m-am gândit că cineva ar fi mândru de mine pentru ce am făcut şi am mers în Profi. Am văzut reducere la o doză de suc, o companie anonimă, dar al cărei suc de lămâie avea acelaşi gust cu Sprite-ul şi costa în jur de 1.30 lei. M-am mai plimbat şi mi-am luat o pungă de biscuiţi Dr. Krantz şi am plătit.
M-am aşezat în parc să mănânc, dar pe la jumătatea pungii m-am oprit, am băgat-o în geantă şi am plecat cu doza în mână către mama. Pe drum am trecut pe lângă câteva florării şi i-aş fi luat mamei ceva dacă nu îmi aminteam că urmează ziua ei şi că ar fi un prilej bun să ţin banii ăştia pentru ceva mai mare, în schimb la o brutărie nu m-am abţinut să nu îi cumpăr o brioşică (1 leu- prospătă şi călduţă, cu ciocolată). Am ajuns la mama, care avea treabă, şi m-am pus la TV pentru că Vali nu dăduse niciun semn. M-am uitat la filmul Jurnalul unui puşti (Vero ştie câtă vâlvă a făcut cărticica asta în clasa noastră într-a şaptea! :)) ). Pe la 6 am plecat să îi văd pe Vali şi Iustin şi i-am lăsat mamei brioşa şi câţiva biscuiţi.

Prânzul de miercuri.

Vineri-azi.
A fost ploaie toată ziua. Tania nu a venit la şcoală aşa că am stat singură. La fizică nu am făcut nimic, la Istoria Artei... am scris! Multicel... La română ar fi trebuit să mergem la multimedia să vedem Fraţii Jderi, dar cum Păun nu a adus DVD-ul, am stat în clasă şi am făcut un exerciţiu pe grupe (4-5 maxim aveau cărţile şi caietele la ei). La logică a stat şi Vero cu noi pentru că venise prea devreme.... Proful i-a ascultat pe cei fără notă, nu şi cazul meu. La info am făcut fişe şi... cam atât. Apoi m-a adus tata acasă din fericire (nu vreau să mă gândesc la cum aş fi ajuns...)

Zi ploioasă la ora 7. -Poză din camera mea-

Mi-am amintit de o chestie de la şcoală, la ora de română. Am avut balada Alexandru refuzând apa, în care Alexandru cel Mare, după un drum lung în deşert alături de soldaţii săi, primeşte apă într-un coif de la nişte călători, dar o refuză deoarece i-ar fi descurajat pe soldaţi şi devine astfel exemplul care îi face pe oşteni să se simte "zei" prin renunţarea la nevoile vitale. Ei bine, un exerciţiu ne cerea să specificăm motivul refuzului, la care David: Poate coiful era ruginit! Poate era apa murdară, poate era un fir de păr în apă!...sau poate nu a vrut să îşi descurajeze soldaţii, dar asta nu vom şti niciodată!
Chestia asta plus multe altele fac orele de română mai amuzante.
Alte chestiuni minore:
Vreau să îmi fac un tricou de genul "Keep calm", dar personalizat pe gustul meu (inspiraţie de pe weheartit.com).

Am făcut vânzare bună zilele astea şi PROMIT că până diseară o să fac postarea aia pe Tiny Stuff, m-am săturat şi eu să mă aştept!
Voiam de mult (încă vreau) să fac câteva chestii prin cameră, iar Vero vrea să vadă ce e până acum. Nu e mai nimic, dar i-am pus nişte poze ca să mă "laud" :))

Am aflat că Jessie J are concert în vară la noi, şi anume la Orange Summer Fest, deci TREBUIE să ajung!
Cam atât, see ya!

Gata şi cu tezele!

*Precizare: Mi-am dat seama cam târziu de faptul că nu am postat videoclipul de la Three Days Grace aşa cum trebuia, deci aici este:

Să revin la ultimele chestii (nici nu ştiu cum şi de unde să încep).
Rămăsesem datoare să povestesc despre 30 Aprilie şi 1 Mai.
Pe 30 Aprilie am făcut primul picnic pe anul ăsta, cu Iri, Vali şi Iustin, pe faleză lângă delfinariu.... undeva lângă un părculeţ. Am cântat la chitară, am povestit, unii au mai şi aţipit, per total a fost ok. De 1 Mai am fost petrecut cu Vali şi Iustin. Pe la 10 ne-am întâlnit în faţa Gării (eu având la mine o tavă de Cremşnit şi o sticlă de Sprite) de unde am mers la Iustin să luăm o pătură şi bărcuţă gonflabilă, apoi am pornit spre Eforie Nord. Am ajuns acolo şi am început să ne plimbăm puţin prin staţiune, dar nu erau prea multe tarabe de văzut, aşa că ne-am îndreptat spre plajă. Am dus cu noi şi lada frigorifică pentru că voiau să facem un alt picnic acolo, Cremşnitul meu fiind vedeta principală! Nu pot să mă laud cu faptul că am făcut baie în mare pentru că a fost doar un scurt drum de înviorare şi nu am intrat total în apă. Am făcut câteva drumuri cu bărcuţa, apoi am închiriat o hidrobicicletă (prima oară în viaţa mea când am mers cu una!) timp de o oră şi eu cu Iustin îi făceam în ciudă Valentinei care era foarte panicată când vedea că noi suntem prea aproape de margine. Pe la 3-4 ne-am îndreptat spre Constanţa unde am oprit la Kaufland şi am luat câteva chestii pentru grătar, apoi la Iustin ca să mâncăm. Au făcut un sos interesant cu roşii coapte, ceapă verde, boia şi multe alte condimente, toate pasate. 
Nu sunt prea multe de spus... M-am distrat (pe cât posibil), m-am ars pe spate şi umeri... Nu s-a potrivit nimic cu viziunea mea asupra 1 Mai-ului de acum 3 luni, dar nu am ce să fac...
La română m-a ascultat pentru a 5-a notă care a fost un 9. M-a întrebat, la un exerciţiu, ce persoană publică admir. Au fost mai multe persoane întrebate şi au fost şi răspunsuri precum Dan Diaconescu şi Florin Piersic. Acum două zile a ascultat iar şi la un alt exerciţiu (cartea asta e dubioasă) am fost puşi să ne imaginăm că ne întâlnim cu o personalitate şi să spunem cum ar fi întâlnirea. Un coleg voia să îl întâlnească pe Fuego, să îl întrebe de mama lui şi de cum a ajuns să aibe atâta succes, iar un altul să îl vadă pe Hruşcă şi să îi ceară socoteală în legătură cu semnificaţia lerului! 
Mi-am amintit că mă lăudasem postarea trecută că am învăţat la română şi nu vreau să o fac din nou (sau vreau?), dar am luat 9! Este un progres mărişor având în vedere părerea mea despre profesoara de română şi standardele sale ridicate. La engleză am dat teza miercuri şi mi-a picat la compoziţie tema My Dream Job. Am lălăit-o pe acolo cu arta şi nu ştiu ce şi am scris chiar mai mult decât se cerea, ceea ce e în regulă. Mă pregătisem mai bine pentru cazul în care primeam My Dream Home şi ştiam clar ce aveam să descriu pentru că toată toamna şi iarna am visat la asta, am planificat amănunţit fiecare detaliu... dar se pare că profesoara nu o să afle de pisicuţa neagră şi pufoasă cu bot turtit pe nume Nirvana...
Azi am dat ultima teză, şi anume cea la Istoria Artei unde, sincer, chiar nu ştiu cum să spun că m-am descurcat. Am fost prea fericită de faptul că scap de ora de română pentru că azi profesoara de Informatică ne-a dus la Filmmic, festival de scurtmetraje pentru liceeni, la care vreau cu tărie să particip anul viitor. Nu am găsit pe net (mi se părea şi normal) filmuleţele văzute azi, dar o să vă povestesc câte ceva.
Tema a fost: întrebări şi răspunsuri.
Favoritul meu a fost Game:On.
Bănuiesc că şi prezenţa efectelor speciale a cântărit greu în luarea deciziei mele, dar a fost şi cel mai comic, şi cel mai actual... Ne prezenta diverşi tineri puşi în situaţia alegerii unei decizii şi consecinţa asumării ei, sau ce ar fi schimbat în cazul unei a doua şanse.
Câteva exemple de situaţii:
Un tip iese în faţa bloculu (sau a şcolii, nu mai reţin foarte bine) şi se uită în stânga: Un orb care îşi vedea liniştit de treabă; în dreapta: O tipă drăguţă (şi îşi spune: Me guuusta!, moment în care am izbucnit toţi într-un râs isteric). Cei doi alunecă pe zăpadă şi timpul se opreşte când sunt "în aer", gata să "pupe" asfaltul. În acest moment personajul nostru primeşte o pernă, intervine punând-o în dreptul orbului, iar apoi apare din senin un covor pe zăpadă, pe care se întinde aşteptând-o pe drăguţa fată să cadă.
Mai era un cuplu ieşit la o întâlnire. Fata îl întreabă: Şi... crezi că rochia asta mă face să par grasă? el, senin, răspunde: Nu... fundul tău mare te face să pari grasă. Ea îi aruncă paharul cu suc în faţă şi îl face nesimţit, iar timpul se întoarce înapoi în momentul în care fata îi pune întrebarea. El răspunde la fel fără ezitare, tipa repetă faza cu sucul şi se opreşte cadrul cu el ud leoarcă, dar fericit, iar lângă scrie: Suc pe gratis, SO MUCH WIN! (repet, sau ceva asemănător).
Fimuleţul ăsta a câştigat premiul pentru cea mai bună imagine, locul 2 şi un premiu special de la Neptun TV care constă într-o săptămână la hotelul Vega.
Alte filmuleţe au fost mai dramatice, majoritatea râzând, dar am încercat să mă păstrez calmă şi să înţeleg... şi a mers. Multe aveau o poveste bine structurată în spate, chiar dacă toată sala râdea când personajul era disperat... Situaţiile astea se întâmplă, dar parcă nimeni nu recunoaşte.
Oricum, revenind... O să încep din toamnă să mă gândesc la concurs pentru că am înţeles că de atunci se dă tema.
În ultima vreme diriginta ne-a prezentat multe activităţi şi concursuri dintre care m-am înscris la un voluntariat care o să aibă loc sâmbăta viitoare, şi anume: trebuie să îi primim pe cei care au trecut în etapa naţională a concursului Educaţie pentru Sănătate care se ţine la noi în liceu, şi m-am mai băgat şi la un concurs de afişe cu "Omul şi mediul".
M-am îmbătat destul cu apă chioară până acum spunând că merg în excursie, că merg la Otaku... nu mai merg nicăieri. Motivele sunt subiective şi nu o să le spun pentru că... îmi e ruşine? Da.. cred că asta este.
În ultima vreme am început să stau singură în camera mea şi să ascult muzică. Am început să mă gândesc cu adevărat la viitorul meu şi la diverse aspecte. În vacanţa de vară chiar vreau să fac ceva cu camera mea şi am început asta de mai devreme, dar nu e nimic deosebit. Nu cred că o să se ajungă la mobilă nouă sau mai ştiu eu ce, dar măcar draperii noi şi... ceva în plus pe acolo nu ar strica.
Vreau să fac cât mai multe bijuterii, să nu mai fiu lenesă... măcar la tata să vând brăţările făcute din pietre naturale, iar acum am şi primit de la unchiul din Bucureşti pietre semipreţioase într-un pacheţel special cu numele meu. Am câteva, nu multe, din fiecare, dar sunt foarte frumoase: Ochi de tigru, Topaz, Ametist, cred, şi nu mai ştiu...
Vinerea trecută am hotărât să îmi schimb stilul de alimentaţie pentru că am început să mă simt destul de rău. Interzis McD, KFC, Fast food în general... M-am dat pe cât posibil pe cereale şi salate de legume. Am început să reduc considerabil pâinea, dar am rămas în dubii când chiar nu ştiam ce să îmi iau de mâncare la şcoală: Biscuiţii, cornurile, covrigii... toate sunt pe bază de cocă. De aceea am revenit la sandwichuri, dar doar atât. Fără pâine acasă. Ieri am mers cu Tania să îmi cumpăr manualul de biologie de la Prăvălia cu Cărţi şi mi-au mai rămas 4 lei. Mă ispitea aşaa tare să îmi iau un McPuişor, dar când am ajuns în Tomis la 3 am întors capul şi am văzut Arcada de jocuri... Mi-am luat de banii ăia două jetoane şi m-am jucat. Am nimerit ceva pe gustul meu, ceva în genul Street Fighters (pentru cunoscători), dar mult mai uşor, pe care l-am şi terminat (am învins bossul). Acum o săptămână mi-am luat o rochiţă... una pe care mi-o doream de mult. (am mai scris despre asta? nici măcar nu îmi amintesc...) Este dintr-un material asemănător cu blugii, cu danelă pe margine şi trei nasturi de lemn pe piept... Şi are volănaşe!!!
Nu ştiu ce să mai scriu... ah! Am terminat de văzut New Girl şi abia aştept sezonul al 2-lea pentru că îmi place mult mult! Într-o zi pe când căutam nişte melodii de-ale lui Zooey Deschanel, am intrat în partea "Narnia" a Youtube-ului, cu tot felul de melodii drăguţe (pentru hipsteri în general), de unde postez asta:


Cam atât... chiar am rămas în pană de idei şi îmi cer scuze că nu am postat pe Tiny Stuff Made By Hand, dar.... am fost leneşă... Am pozele, trebuie doar să le editez puţin.
See ya!