Vizită la Iri.

Deoarece ieri trebuia să mergem să completăm fişa cu licee şi eu eram în oraş de pe la 1 -şedinţa fiind la 5-, am mers la Iri acasă.
She has such an awsome room! :x Tot timpul ne-am uitat prin CD-urile mele -poze, muzică etc-. M-a servit cu chips-uri şi suc. Am înşirat zecile de CD-uri pe jos şi am zis: Alege! Nici eu nu mai ştiu ce am pe ele :)).
Când dădeam de poze îi spuneam: Iri, vezi că nici eu nu mai ştiu ce am pe aici :-s. Inevitabilul s-a produs dar cum Iri e de treabă, a râs! :)) Am ascultat muultă muzică. Mi-a pus Flyleaf... nişte melodii cam lente. Ajunsesem la un anumit folder cu poze şi Iri mă întrebă: Eşti ok? Să nu începi să plângi! Meh: Sunt ok, nu-i problemă. -după 20 de secunde de linişte, Flyleaf pe fundal, eu concentrată la poze- Iri: Moni, sting DVD-ul! Meh: Nu am absolut nimic! Iri: Zâmbeşte măcar! Meh: Poftimm! :D
-după alte 20 de secunde-
Iri: Sigur eşti bine? :-w
Meh: Daaa!
-după un minut-
Meh: Stinge muzica asta că mă face să plâng!
:))
Iri insista: Lasă-mă să îţi cânt ce am compus.
Meh: Nu!
Iri: Te rooog!
Meh: Nuu!
Iri: Bine...
-alte zeci de minute, alte CD-uri-
Meh: Vaiii, ascultă melodia asta!
Iri: Ce e?
Meh: JUSTIN BEIBER! -Eenie Meenie-
Cât am putut să râdem de voicea lui! După ceva timp a venit mama ei care urma să ne ducă la şcoală la şedinţă -mama era deja acolo-. Ne-a deschis nouă laptop-ul iar noi... HAI LA SIMS! :)) Am început eu să fac acolo o tipă drăguţă! :x După ceva timp am primit sms de la Rux cum că nu se mai ţine şedinţa. Am anunţat-o pe mama care s-a dus să vorbească cu dirigu şi a aflat că am intrat la liceu. Yaaay! După ceva timp ne-am întors şi m-am uitat pe liste. So happy!
~~~~~~~~~~~
Am făcut Facebook-ul trupei Irinei -CONTUR- şi blogul.
http://contur-band.blogspot.com
Sper să vă placă! Revenim curând cu informaţii pe blogul lor! :D Prima lor melodie, Breaking Free se găseşte pe blogul Irinei -nu e varianta finală, nici la calitate prea bună dar nu avem ce face! momentan-.
http://elizevalen.blogspot.com/2011/06/breaking-free.html




Motto:
Fight the tears with pretty smiles and lies about the times...
A year goes by and I can't talk about it...
The times weren't right and I can't talk about it...

Chorus romance says goodnight; Close your eyes and I'll close mine.
Remember you, remember me; Hurt the first, the last, between.

SUNT BOBOACĂ! LA ARTE!

So happy! :x Am intrat la arte, sunt împlinită! Nu mai pot de fericire :x Am aflat ieri de la mama care aflase de la dirigu cu puţin timp înainte să se afişeze listele. Eram la Irina şi ne jucam SIMS şi am aflat şi eram atâât de fericită! Revin curând!
P.S.: Am intrat la ceramică :D

La ceainărie.

În Cărtureşti. Duminică, împreună cu Irina şi Cătălina.
Am ajuns pe la 4 şi ceva. Fetele deja comandaseră ceaiul de caramel. -tasty!- Când am ajuns am comandat fursecuri. Deoarece abia fusese adus ceaiul, nimeni nu-şi pusese în "cănuţe" aşa că m-am oferit eu -şi rău am făcut!-. Am vărsat puţin pe masă dar oricum am şters (era un teanc de şerveţele pe masă şi după ce am vărsat, tipul de la ceainărie ne-a mai adus un teanc :)) ). Cătălina mi-a zis că vai, că sunt împiedicatăă dar după aceea, când a vrut să-şi mai pună ceai, a vărsat şi ea :)).
După nu foarte mult timp, ne-a văzut un prieten de-al Cătălinei -Victor- şi a venit să ne salute. S-a aşezat cu noi la masă şi am început să vorbim de una, de alta... Fetele căutau nume de trupă (se gândiseră la Frozen Black Tears... Too emo :D) şi l-au rugat să ne ajute. Am trecut de asta pentru că începuse să citească din cântecele scrise de Irina. Am râs, am glumit... Cătălina i-a zis lui Victor că eu sunt mai teatrală aşa şi că de obicei mă ocup cu divertismentul. Victor mă întrebase unde, pe ce scenă, joc and I was like: I don't do this :-s.
După ceva vreme venise încă un prieten de-al lor, Gaga, care a ajutat-o pe Elena cu trupa din câte am înţeles. That's why we didn't talk so much about the band.
Înainte să plece Victor cu Gaga, Cătălina realizase că nu au găsit nume. Liviu spusese că ar fi frumos să fie ceva românesc iar băieţii nu voiau ceva EMO. Victor vine cu ideea: Cum ar fi... CONTUR?
Perfect! E românesc, nu e emo... e ceva abstract, oarecum. Nu spune prea multe, lasă loc de interpretări. Lovely!
După, am mers prin tot mall-ul, inclusiv la TRF (CUM?! =)) ) şi am admirat una-alta... Cătălina s-a îndrăgostit de o rochiţă verde pe care plănuieşte să şi-o cumpere.
După toate astea am condus-o pe Irina către staţie şi apoi ne-am întors. Am stat puţin pe malul lacului dar vai ce vânt bătea! (Cătă a răcit!) Am plecat repede şi am ajuns -din nou- în City şi am fost prin Bamboo la lumânărele :x (mama a întârziat cam o oră...)
La 8 a venit mama şi am plecat acasă :x
Cam atât. Byez!

Entuziasmată!

Şi cu tot entuziasmul meu am să duc această postare la sfârşit cu planul de idei stabilit.
Alaltăieri~
Yay! Reuniune de familie cu nişte verişoare şi o mătuşă (da, şi cu unchi) din Vrancea. Nu i-am văzut niciodată, mătuşa văzându-mă prima şi ultima oară în burta mamei. Am cunoscut două verişoare: Florentina-6 ani- şi Ioana-11 ani-. Din păcate, ca să întregim familia, ei l-au adus şi pe Andrei! (un alt văr, ei au stat cazaţi două zile la părinţii lui. Tata, care e văr cu taică-su, fuge de unchi-miu ca de mine de văr-miu)
This kid is just NOT normal. Bine, cine e normal? Dar el e sărit! V-o jur! Are nu ştiu ce telefon Samsung cu Touch Screen cum o fi şi se blocase. Ce făcea el? ÎI DĂDEA PUMNI ŞI ÎL TRÂNTEA DE MASĂ! Şi mai e şi mic şi îndesat...
Pff... Verişoarele mele, în schimb, sunt drăguţe! :x Au accent italian -au stat ceva timp în Italia- iar cea mică, fiind crescută mai mlt timp acolo, vorbeşte când româna, când italiana.
Ei bine, seara nu a fost cine ştie ce... Am stat la o masă, cu sucul în faţă şi am vorbit.
"Ce medii ai la aşcoală? Care e culoarea ta preferată? Dar animal? Dar muzică?"
Ah da, la muzică Ioana începea să ne cânte tot ce-şi amintea XD
Nu am stat, oricum, prea mult. Se făcea târziu şi a trebuit să plecăm acasă.

Ieri~
Ohooo... Good day! :x Deşi, recunosc, nu a început cine ştie cum. M-am mai uitat la vreo 5-6 episoade din NANA şi m-am oprit că deja eram căutată pe mess. Toată lumea "Vaaai! Examene! Repede, să mergem, să aflăm, waaa!" Eu am stat calmă, pentru că tata urma să meargă la 2 la şcoală! Bineînţeles că nu s-a putut abţine să nu mă sune "S-a afişat ceva pe net? Că eu ştiu că da! Ia verifică! Încă odată! Eşti sigură?". Noroc cu mama care m-a salvat.
Pe la 1 jumate mă sună tata să îmi zică notele: 8.70 la română, 9.40 la mate şi 9.05 media. Sunt fericită!
Mai târziu o sunasem pe Irina să îi zic notele dar le ştia deja. Am întrebat-o cum a fost acum două seri -când trebuia să se întâlnească cu trupa de la 7 la 9 să repete la studio, iar eu eram prinsă cu verii-. Mi-a zis că nu s-au mai întâlnit, că s-a anulat programarea, au fost nişte încurcături... Dar se duc "azi"! -ieri- Şi m-a întrebat dacă pot veni.
I-am întrebat frumooos frumos de tot pe ai mei şi după ceva dezbateri mi-au dat permisiunea! :x
La 6 am plecat de acasă cu sor-mea, am luat microbuzul, am coborât şi am urcat la tata în maşină şi m-a dus la Capitol. Acolo eu deja îi văzusem şi trebuia să le spun să mă aştepte. Sun-o pe Irina, nimic! Nu schiţa niciun gest. Dă-i beep lu' Cată care, slavă Domnului, m-a văzut. Aleargă ea după mine: Moni, Moni, e aici unu care a învăţat în Japonia! Îţi dai seamaa! -tipul era prieten de-al chitaristului-
Ajung eu la grup. Facem cunoştinţă, alea alea. Me: "Irina, unde-ţi ţii telefonul?!" Iri: "Păiii vezi, că e stins!" Me: "Daa... d-aia a sunat, nu?"
Ajungem noi la studio unde era răcoaree! -iar eu aveam o rochiţă pe mine!- Toboşarul nu venise, o chitară nu mergea, chitaristul se duse după toboşar şi microfon.... Harababură totală!
Când s-au mai calmat apele -pe la 7 jumate-, au început să repete. Deci a fost SUPER! Eu am filmat destul plus poze şi înregistrări. Poate le editez azi cumva, după ce le primesc de la Iri şi le pun pe blogul lor-încă nu e făcut:D-
Membrii sunt super!
Liviu-bassistul- era ghidul nostru. Cunoştea şi pe proprietarul studioului, şi cum se face, ce se face... Răzvan-chitaristul- a cam fost pe drumuri după microfon şi baterii pentru chitară (baterii nu a găsit) plus că după repetiţii, mama Irinei i-a dat misiunea de a o aduce acasă XD. Andrei-toboşarul- e cel mai mare şi are şi un job la Aqua Magic -nu ştiu cum poate rezista în soarele ăsta!- pentru a strânge bani să-şi ia un set de tobe.
Au fost cu toţii prietenoşi cu mine şi a fost chiar amuzantă repetiţia. Prima melodie fusese un cover şi s.au adaptat cu toţii -din păcate, Irina şi Răzvan au avut de împărţit o chitară deci cântau cu rândul-. Apoi au cântat o melodie compusă de Irina -Breaking Free- De unde aveau doar versurile şi melodia pe chitară cântată de Irina -bassul şi tobele s-au adaptat extrem de repede-. Prima oară când au cântat-o era deja bună de înregistrat! Potrivire perfectă! Au mai repetat-o de vreo 5-6 ori, a fost super!
La un moment dat, Cătălina zice: Ştiţi I love rock'n'roll?
Liviu: Nu e prea greu...
Răzvan: Ştiu asta -începe să cânte-
Cătălina: I LOVE ROCK'N'ROLL
Liviu: El cânta We Will Rock You! :))
Epic :))
Eu am fost ajutorul lor! :)) Primeam comenzi de la Irina gen: Ţine-mi şi mie pana; Ajută-mă cu asta; Trage de ailaltă; Dă.mi pana...
It was awsome :x
În drumul spre biserică-punctul de întâlnire cu tata- m-a condus Andrei care mă întreba de ce nu învăţ să cânt la clape. Eu ziceam că nu vreau, el îmi tot dădea motive! :)) Ah, fetele au plăunit deja: La Twilight mergem la cinema cu bandu'. Bineînţeles, răzvrătitul este tot Andrei care nu vrea nici Facebook. Zicea de Twilight cum că: Am văzut câteva minute cu spart de mese, sticle şi alte alea şi m-au durut ochii două zile!
Îl convingem noi :))
Eh, cam atât... O să am mult de editat la filmuleţele alea aşa că revin când le termin! :D

Tiny Heart

Tiny heart, stuck inside yourself
When will you open up for me?
I love you so, wanna meet you again
Before one of us must go.

Your lips touched every hand but mine
In the shadows you shall find
When will you get back to me so we can rest?

Tiny heart, you're not by yourself
When will you recognize the beat?
Of my own heart, making your blood flow
So that your chest can rise and fall.

Your lips touched every hand but mine
In the shadows you shall find
When will you get back to me so we can rest?

You will never know what you have done to me
You will never know losing your love for me
You will never know a single day alone.

Tiny heart, stuck inside yourself
When will you open up?

Your lips touched every hand but mine
In the shadows you shall find.
When will you get back to me so we can rest?

When you choose me, I'm waiting for you.
Always waiting.

Dar totusi...

La draci am chef de scris. Urasc sa scriu de pe mobil. Urasc sa stau pe net de pe mobil. Nu am nimic iar tot ce ma calmeaza acum este muzica.
Nu voi uita curand si asta ma deprima adesea. Regret ca s-a ajuns aici. S-o citez pe Bella: nu regret deciziile care m-au adus aici; tot ele mi l-au adus si pe Edward.
Cam asa e mereu. Fiecare decizie are si parti bune si parti rele. Totusi, I'm alive!
Spre exemplu melodia de acum: All around me. Versurile: I can feel you all around me, ma face sa ma simt prost. "I'm alive!" ma reinvie, "I am alone and they are too with YOU" ma trezesc la realitate iar "Take my hand, I give it to you, now yow own me, all I am. You said you will never leave me, I believe you, I believe", care sunt favoritele mele, imi dau speranta.
Parti bune si rele. Nu e nimic perfect, dar asta ma bucura. Stiu ca asta e un motiv suficient de bun pentru care sa nu ma simt -atat de- inferioara.
Melodii, melodii. Si versuri!
"Face the ugly girl, that's murdering me"... Aia-s chiar eu uneori :)
"I'll take this piece of you. And hold for whole eternety" da... Momentan da...
"Praying all be new, and living like it all depends on you" de ultima parte mi s-a zis si o recunosc.
"I love you, please see and believe again" pe asta n-o comentez ca as zice chestii prea urate pentru o melodie asa frumoasa.
"You take what they say, go back and cry" nu am ascultat mai deloc pe cei din jur. Dar li s-a dat dreptate iar eu urasc asta.
Sincer, as continua dar nu mai am resurse (mb). Noapte buna (sper sa am si eu)

Imi merge bine!

Dupa o noapte plina de vise cu vampiri si treziri datorate caldurii, acum m-au apucat starile de rau si greata.
Cum ziceam si aseara foarte scurt (apropo de lungimea postului, imi pare rau -te stii tu-), sunt pe Twilight mode dupa New Moon vazut de doua ori iar celelalte doar o data. Totusi, New Moon e si cel ce m.a facut sa plang cel mai mult si mi.a placut cel mai mult -masochism?-.
E ciudat sa vezi Twilight cu parintii, asta e clar. O faza absolut ridicola: Bella si Edward se sarutau. Tata: da-i de aici, cine stie ce invata Monica.
A facut-o la misto, asta e clar. Dar mi-a facut mai mult rau cand m-a facut sa ma gandesc la asta.
Inca un aspect: nu-mi place sa plang in fata lor. Nici la cinema cu fetele nu m-am simtit prea bine dar cu ei e si mai si.
Twilight singura ma face sa ma simt si mai singura si e mai rau. Dar macar atunci pot plange cat vreau -New Moon singura acum cateva zile, perfect-.
Doar gandindu-ma la cum reactionez poate parea comic dar traiesc drama cu o intensitate prea mare! "Edward, n-o parasi, are nevoie de tine!"
Sa schimbam putin subiectul. IRI SI-A FACUT BAND! :x cu Catalina vocalista. Al doilea chitarist-Razvan, Tobosarul-Andrei, Bassist-Liviu. Eu cica ii cunosc joi la repetitii eu fiindu-le manager, director de imagine, designer... XD o sa fie amuzant.
Inchei aici, scriu miercuri cel mai probabil. Byez!
Saiko@mail

Scurt post.

Twilight mode înainte de examene. Lună Nouă şi Eclipsă în aceeaşi zi. Minunat!
Mai multe mâine, acum mă culc.

Nici măcar eu...

...nu mai ştiu ce vreau.
Vreau să se sfârşească totul. Totul? Poate nu chiar. Dar multe lucruri. Stres, durere, suferinţă. Dar sfârşitul a ceva nu e, oare, începutul a altceva? Şi de unde oi avea să ştiu dacă acel altceva e mai bun ca fostul ceva. Deja aberez, ştiu.
Mi-am făcut un blog pentr a-mi păstra amintirile şi a ţine lumea la curent cu ce am mai făcut. Acum încerc să îl ţin pe post de jurnal, se pare. Am momente când aş scrie ORICE. Când sunt supărată parcă îmi fac un plan de idei dar a doua zi... îl uit! Poate e mai bine aşa, multe lucruri spuse la supărare se regretă apoi dar uneori chiar aş vrea să văd ce fel de postare ar ieşi pentru că atunci gândesc... altfel.
Am să încerc, totuşi, să îmi amintesc ce aveam aseară în cap.
Era legat de adverbul "departe". Ce înseamnă asta? Departe... hmm... Am spus adeseori că sunt departe de, spre exemplu, îndeplinirea unui vis sau a ceva. Dar poate nu e aşa. Poate mai e doar un pas, sau o scurtătură, ceva... Ceva pe care noi suntem prea preocupaţi de "altceva" ca să o observăm.
Departe de o persoană...
Am gândit-o şi spus-o de multe ori. Dar nu se poate să mă fi înşelat? Dacă ai mereu în gând imaginea cuiva, amintirea sa, nu realizează acest lucru o oarecare apropiere? Pe de altă parte... Dacă eşti exact lângă acea persoană, dar ei nu îi pasă de tine, poate nu te observă... Nu e vorba de "departe"?
Distanţa este după cum simţi şi dpă cum se petrec lucrurile în jurul tău. Pot avea un prieten bun pe partea cealaltă a globului dar cu care să vorbesc zilnic. Nu mi-ar fi el mai aproape decât colegul de bancă ce mă ignoră sau vecina care nici măcar nu mă salută?

Okey... nu toate cele de mai sus au fost gândite aseară. Atunci când sunt obosită aş fi în stare să scriu posturi mult mai lungi din punct de vedere al inspiraţiei. Acesta ar fi mereu unul din punctele mele slabe dar, cum spuneam, poate e mai bine să le ţin în mine decât să le scriu aşa, probabil fără rost datorită faptului că nu înţelege nimeni ce scriu, nu?

O parte din postările mele sunt cu subînţeles (cele când sunt într-o stare mai ciudată) şi chiar cu "dedicaţie". Nu aş vrea să se simtă nimeni vizat sau ceva de genu... doar că mă face să mă simt mai bine. Exact! Nu am cui să mă plâng în totalitate. Mi-am amărât destul prietenii cu porcăriile mele şi mereu mi se spune: "Gata... o să fie bine... Încearcă să uiţi..." şi uneori chiar mă simt mai bine pentru că am norocul de a avea prieteni care ştiu să îmi distragă atenţia.

Vara asta va fi (sper că nu) una ciudată şi sper, cu multe lucruri bune. Rea nu are cum să fie, asta-i sigur. Că va fi minunată... îmi doresc, sper! Dar stau cuminte şi aştept să văd ce se întâmplă.

Am aflat că în sfârşit a reuşit Cătălina să doarmă (de câteva nopţi/săptămâni nu a reuşit). Acum a început perioada coşmarurilor pentru mine se pare.

Am să închei aici. Mersi că ai avut răbdare să citeşti tot!

Cum? Gata? Atât de repede?

S-a terminat şcoala. Nu îmi vine să cred! Nu pot... Aceste 9 luni au trecut extrem de repede. S-a sfârşit! Se fini! It's over! Sa sufi!
Vreau să fie posibil să fim la fel de la anu... dar nu se poate. O să spunem "La revedere!" destulor feţe simpatice.

Azi s-a terminat totul. Oficial!
Am început cu spectacolul care, spre fericirea noastră, a decurs foarte bine, şi am terminat cu premierea unde nu era oricum prea multă bătaie de cap.
Cred că de acum voi avea mult mai mult timp să scriu deci... Ne mai vedem! :)

Să mă simt bine sau rău?

Puneţi în balanţă.
Examene. Emoţii, griji. Mulă muncă, ore obositoare petrecute căutând să fac ce mi se cere.
6 la desen. 7.40 la modelaj.
În viaţa mea nu am luat notele astea la specialităţi, pentru mine şi acum e ilogic ceea ce se întâmplă. Nu cred, nu pot şi nu VREAU să cred că sunt de 6. Bine că sunt, totuşi, admisă. Dar a câta? Şi care va fi situaţia după română-mate? Media e 6.70. Încerc să fac bine la evaluările naţionale altfel... nu ştiu nici eu ce voi face. Iar acum stau şi zic: Şi de oi pica la ceramică şi tot o să fiu recunoscătoare!
Am auzit că Ana şi Adina au fost respinse iar contestaţii nu se fac. Sincer, aş fi făcut.
This and that. Părerea mea e că nu sunt de 6. Nu, NU sunt!
Aşa... acum gândirea pozitivă! Sper să fiu printre cei 60 din 73 care intră. Sunt, voi fi, cu siguranţă!
Nu prea am chef de scris.
P.S.: E ziua mamei. Lov' ya mommy :X

Zile ocupate...

...mai ales de sfârşitul anului şcolare ce include spectacolul şi admiterea. Am emoţii mai pentru mâine. Dau proba la desen şi o să fiu de la 8 jumate în şcoală. La 9 începe dar sunt fericită! Emoţiile mi.au mai trecut datorită faptului că o să fiu în sală (sala 1!) cu Ana şi Erdal :x
Am de făcut nu unul, ci două filmuleţe! Şi anume pentru noi şi pentru 8 A. Azi şi sâmbătă mă ocup de ele intensiv. Totuşi, spectacolul va fi vinerea viitoare, pe 10, împreună cu ultima oră de dirigenţie pregătită de dirigu şi premierea. Deci va fi o zi încărcată!
Am vorbit cu profesoara de istorie şi a fost de acord să ne fie profesor îndrumător deoarece cei de la A nu mai au dirigintă iar noi... idem! Plus că nu am vorbit cu cei de la E (cine are curaj?), cu D-ul n.am stabilit nimic iar C-ul ştim doar că va dansa. Suntem dezorganizaţi... din păcate!
Pentru vineri nu aveam emoţii-proba la modelaj-. Dar am auzit de la cealaltă grupă cum că se poate să ne pună să facem noi armăturile şi am zis CE?!. I mean, profu le.a făcut pe toate şi noi nu am văzut nimic. Şi nici nu ne.a zis nimic! Ar fi chiar naşpa să ni se întâmple asta :| Eh, măcar n.aş fi singura.
Am câştigat la concursul organizat de Mărgelutzee (firma de la care cumpăr FIMO) pe Facebook, un voucher de 50 de lei la accesorii aurii, ceea ce înseamnă că mă apuc de făcut brăţări. De asemenea, pe lângă premiu am cumpărat şi panglici deci abia aştept să văd ce va ieşi :)
Cam atât, am mult de lucru TT__TT
Byee!
P.S.: Happy Birthday, children!