"Monica, eşti bine?"

"Da. Sunt."
Parcă acum e tot mai uşor să mă prefac faţă de cei din jur, cei care nu vreau să ştie ce mă nelinişteşte. Poate e mai bine aşa, poate nu... Dar poate e bine să nu mai fiu egoistă să stric cheful tuturor cu "toanele mele".
Şi în final totul trece, este vindecat de timp şi rămâne ca amintire. De cele mai multe ori una care îmi aminteşte doar că ceea ce nu mă omoară mă face mai puternică.
Aveam atâtea idei de postări, asta e una venită acum, la o stare aiurea, dar pe care nu o dezvolt prea tare şi pentru că sunt pe mobil şi nu îmi permit circumstanţele.
It's time to be a big girl now... and big girls don't cry.

Well Done!

And if you're in love, then you are the lucky one,

'Cause most of us are bitter over someone.

Setting fire to our insides for fun,

To distract our hearts from ever missing them.

 
 Duminică am terminat jobul de care eram atât de mândră. Am lucrat la campania 100% Bărbat, 100% Tată, campanie care încuraja implicarea tatălui în creşterea copilului.
Am să o iau de la început cu povestirea: Miercuri.
La 7 m-am întâlnit la City cu Cătă, Marian şi Andrei (vărul lui Marian). Trebuia să mai vină o fată pe care nu o cunoşteam şi care nu a mai apărut, aşa că tipa de a agenţia care ne-a angajat m-a rugat să găsesc pe cineva şi primul nume care ne venise în cap era: Adina, urmând să înceapă din a doua zi. În prima zi am oprit în Năvodari şi ne-am instalat pe plajă. Cum urma să avem parte de mulţi copii, de la prima oră începusem cu glumele de Pedobear. Având cu un om în minus, eu a trebuit să plec să dau pliante invitând lumea la eveniment, iar  Cătălina cu Andrei aveau grijă de copii, se jucau cu ei, îi puneau să deseneze şi supravegheau ce se întâmpla pe acolo.

Au apărut şi doi clauni (moartea Cătălinei!) care strigau fetiţele şi băieţii prinţese şi, respectiv, voinici, aşa că ne-au întâmpinat cu "Bună prinţeselooor!" pe un ton foarte copilăresc. Chestia asta m-a atins foarte tare la inimă, motiv pentru care îi puneam să îmi spună aşa zilnic! :)) Ei s-au jucat cu copii, i-au pictat pe faţă şi le-au făcut animăluţe, floricele şi săbii din baloane colorate. Am avut şi uniforme: Eu am fost AN, Andrei TAN şi Cătă TE! Formam AN-TAN-TE! ^^

Cam toate zilele au fost la fel, numai că de Joi am intrat la distrat copiii, căci Adina nu îi suportă şi s-a oferit să plece ea la pliante. Şeful a fost foarte de treabă, îl cheamă Mihai şi cred că şi faptul că nu e chiar atât de în vârstă (a terminat anul trecut facultatea) a ajutat. Oricum, voiam să vă povestesc şi despre Ursusul ăla a care tot visam eu.
Plănuisem să mergem la Ursus eu, Cătă, Adina şi alte câteva cunoştinţe, iar acolo să ne întâlnim cu Marian, Andrei şi grupul lor, iar după Ursus, târziu fiind, să mergem în El Comandante până dimineaţa, iar la 6 să plecăm spre hotelul unde stătea Mihai, să pornim la muncă. Super, nu?
La 5 eram la City aşteptându-le pe Cătă şi Adina care au ajuns la şi jumate. Restul grupului a întârziat vreo oră, dar asta e... Am intrat în City să ne luăm nişte bere din Cora, iar eu am mers să îmi pun pe mine blugii, pentru că la concert n-aveam unde să mă schimb. Pe la 7 plecăm noi spre Năvodari, coborâm... când: paznicii la intrare, controlau genţile. Ne-am dus pe plajă să terminăm berea ca să intrăm odată. Beau o gură de aici, o gură de acolo... când să mă ridic să fac o baie în mare -îmi doream de mult chestia asta-, hop! că nu mai am echilibru. Eram ameţită bine, nu detaliez prea tare :)) Am făcut baia, m-am întors, Cătă mi-a spus că ne întreba Marian într-un mesaj pe unde suntem. Am intrat la Ursus, ne-am găsit, am dansat, nu ştiu ce... Dă să picure. Nu-i problemă, stăm la concert! S-a pus să plouă bine, bine de tot. Mi-am luat hanoracul pe mine câând... Se opreşte concertul. Toată lumea nervoasă, se adăposteşte sub un cort uriaş.
Irina îi sunase pe ai ei şi ne asigura că putem merge cu toţii cu maşina la ea acasă. Se potoleşte ploaia -nu spun în ce hal eram eu: blugii plini de nisip, hanoracul peste rochiţă, udă până la piele, cu fermoarul de la geantă stricat, desculţă- şi vin ai ei să ne ia. Ajungem la maşină, tatăl ei zice: Păi eu nu iau decât 5 persoane în maşină că mă prinde poliţia. Rămâneam 2 pe afară: Eu şi Cătă. Partea enervantă era că ocolisem deja foarte mult şi era drumul şi mai lung până la El Comandante, dar ce aveam de făcut? Hai pe jos...
Între timp îi dădusem lui Mihai, care spusese că o să vină la concert, un mesaj în care îl întrebam dacă a venit şi a văzut ce potop a fost. Îmi răspunsese că abia a ajuns la hotel şi că e bine, aşa că l-am sunat să îi explic că nu ştiu ce va fi cu noi în noaptea aia şi că habar nu am dacă şi cum vom ajunge dimineaţa la muncă. Andrei şi Marian erau şi ei plecaţi, Adina şi încă o tipă, Irina, erau în El Comandante, petreceau de zor. Mergem noi, Cătă îşi găsise cu cine să danseze (toţi tipii roiau în jurul ei, me: Forever alone), eu nu mai puteam de somn şi frig, bătea briza mării exact în mine, care eram fleaşcă, şi mai treceau unu-doi să mă cheme la dans, dar băgam scuza cu "trebuie să stau cu lucrurile". Adina a zis că a găsit pe cineva care să ne ducă acasă şi dacă e ok să dorm la ea. Între timp îngheţam de frig aşa că o rugasem să îmi ia o ciocolată caldă (nu beau cafea), dar cum nu aveau aşa ceva, tot o cafea am primit... măcar era caldă. Nici să o beau pe toată nu am putut pentru că simţeam că o vărs. Pe la 3 am pornit spre Constanţa, îmi clănţăneau dinţii de ziceai că sunt schelete din ăla de jucărie... foarte, foarte dubios.
Am mers la Adina, care a fost cea mai dulce persoană din lume, mi-a dat haine, prosop, mult spaţiu în casă să îmi las lucrurile la uscat... Când să ne culcăm, ne-am pus amândouă pe covor deoarece verişoara ei dormea în pat şi nu voiam să o trezim. Îşi pusese telefonul să ne trezească la 6 fără, dar nu a sunat şi pe la 6 şi 15 m-am trezit de capul meu şi l-am sunat pe Mihai. Spunea că afară plouă şi că nu are rost să plecăm nicăieri. Ne-am băgat la somn până pe la 7 când îmi dă mesaj Marian. El aştepta, săracul, la Gară să ne întâlnim. I-am spus că nu ne vedem şi îmi tot dădea mesaje cu "Am ajuns acasă" şi voiam doar să dorm, aşa că am dat telefonul pe mute. Pe la 9 şi ceva mă trezesc iar şi văd vreo 8 apeluri nepreluate şi 2 mesaje. Printre altele era şi Marian care ne spusese pe la 8 şi 15 că într-o oră ne vedem să plecăm în Saturn să facem măcar nişte poze. Deja eram în întârziere, Cătălina dormea, noi în pijamale... L-am sunat pe Mihai şi a spus că asta e şi că urmează să ne vedem ziua următoare. Pe la 11 cred că m-am trezit de-a binelea. Am mâncat câte ceva, am stat pe net... apoi am plecat.
În ultima zi, duminică, am mers în Tăbăcăriei, la Ţara Piticilor. Deja ne împrietenisem foarte bine cu claunii (care au venit şi ca Ştefania şi Sportacus, Peter Pan şi Tinkerbell, Mikey Mouse şi Minnie) şi am luat ID-ul tipei.
Mâine îţi serbează Marian ziua în Vamă şi o să merg, împreună cu Cătălina. O să fie distractiv. :))

Vama Veche-iniţierea.

CELE MAI DUBIOASE FEŢE.

Tocmai m-am întors din prima mea vizită în VAMA VECHE, după o serie de lungi rugăminţi şi promisiuni. Cum nu am mai scris de mult (e văr-miu ÎNCĂ la mine), cred că asta ar fi postarea ideală acum.
Să o luăm cu începutul: Miercuri, 25 Iulie.
M-am trezit de dimineaţă şi am început să îmi fac bagajul. Urma să iau la mine bijuterii făcute manual în speranţa că îmi voi scoate nişte bani. Pe la 2 am plecat spre Cătălina, urmând să dorm la ea.
Când am ajuns la ea, mama ei apreta cerceii croşetaţi în formă de floricele. Ne-am dus în cameră şi am făcut un dezastru inexplicabil, apoi am plecat grăbite spre Tomis să ne cumpărăm câte ceva pentru ultimele lănţicuri. Am făcut o oprire la Mega Image unde am luat budincă, multă budincă :x La 6 şi ceva am plecat să îl ducem pe Dani, fratele ei, la dentist. Nu a durat mai mult de 5-7 minute, apoi ne-am întors acasă unde ne aştepta prăjitura cu fructe de pădure. Nu după multă vreme a venit şi mult promisa şi aşteptata pizza, dar nu o tavă, ci cantităţi industriale (cam trei tăvi)! Am început să pierdem vremea pe net, în special Facebook şi Youtube.

*Daaa... a fost începută acum mult timp postarea asta şi cam trebuie să o reiau....*

Aşaa... Plănuisem să ne facem genţile, să pregătim totul, să facem şi un inventar, apoi să ne uităm la Raise your voice şi să ne culcăm... CEL TÂRZIU ORA 2.

Codiţa cu păpuşică.

Aham, siiigur! La film nu am mai avut timp să ne uităm. Am ascultat muzică, am făcut mişto la anumite melodii, iar pe la 5 şi ceva Cătă îmi făcea codiţă colorată cââând... se ia curentul! A terminat-o cu chiu cu vai pe la 6, la lumina telefonului meu. Ne-am băgat la somn până pe la 9 şi ceva cred. Dimineaţa pregătiri, duşuri, alea alea şi hop în taxi până la Gară. Trenul a ajuns chiar bine, deci nu am avut întârzieri. În compartiment am avut destul loc, chiar ultima parte a drumului am fost singure pe acolo. Am coborât în Mangalia unde am căutat microbuzul de Vamă. Pe la 1-2 maxim eram în  camping, despachetând şi relaxându-ne cu toată lumea la masă.
Ce pot spune despre persoanele din Vamă... păi în primul rând că aproape toate sunt foarte sociabile şi de treabă. Nimeni nu are nimic cu tine, eşti unul de-al lor. Te băgai în discuţii care mai de care mai filozofice fără măcar să ştii cu cine vorbeşti, dar era în regulă. Nu erai întrebat cum te cheamă atât de des precum "De unde vii? Cât stai?". Acolo am găsit o tipă care mi-a cumpărat un inel de 5 lei şi Cătălinei un fel de "zgardă" tot de 5 lei. Început promiţător, nu?
După ceva vreme am hotărât să mergem pe plajă cu Bale (unul din motivele pentru care am mers în Vamă a fost şi faptul că îţi serba ea ziua de naştere) şi alte persoane. Am făcut şi o baie în mare, care a fost una din cele mai drăguţe băi pe care le-am făcut vreodată- apa era caldă, iar din 3 paşi deja depăşea nivelul meu. A fost foarte amuzant. Cât stăteam pe cearceaf vine la noi un tip băut dintr-un grup din apropiere cerând "o ţigară... două dacă se poate că suntem mulţi, dar nu mă supăr...". I s-a dat o ţigară (nu, nu de la mine-nu fumez) şi a plecat. După 10 minute mai vine un tip din acelaşi grup şi cere aceeaşi chestie şi îi spunem "nu te supăra, dar mai devreme aţi mai cerut odată...". Răspunsul lui a fost neaşteptat: "Aaa da? Scuze, îmi pare rău, nu vă mai deranjăm... (ţipând către cel care a venit la noi mai devreme şi plecând spre grup) Băă... de ce nu ai zis că le-ai cerut deja? Le-am deranjat iar, mă dobitocule..." iar apoi şi-a mai cerut odată scuze :)).
Mi se făcuse poftă de o îngheţată aşa că mi-am luat portofelul şi am pornit de nebună să caut. Văd eu primul magazin care îmi iese în cale, iau o îngheţată Magnum din figider, stau la coadă cu bancnota de 10 lei în mână. Îmi vine rândul, întind bancnota, tipul spune: 10 lei, eu mă întorc şi plec. Realizez la mijlocul drumului: AM DAT 10 LEI PE O ÎNGHEŢATĂ?! Ajung la Cătă şi Bale, le povestesc şi Bale zice: NU ÎMI SPUNE... AI CUMPĂRAT DE LA BALCON? SĂ NU FACI NICIODATĂ PORCĂRIA ASTA, NU CUMPERI ÎN VECI DE LA BALCON!. Dar trebuie să recunosc, a fost delicioasă.

M-am întors cu Cătă la camping să luăm bijuteriile şi ce trebuie şi am mers să căutăm un loc liber unde să ne aşezăm pe strada principală. Singurul loc liber care să nu fie lângă concurenţă sau în faţa unui magazin era lână o tipă care face codiţe colorate. Ne-am dus noi la ea: Umm... putem şi noi să ne aşezăm aici lucruşoarele?. Tipa a fost mai mult decât încântată şi se tot uita la ce scoatem în timp ce făcea codiţa. Mi-a cumpărat o agrafă de păr cu trandafir roz la vreo 3 lei şi Cătălinei o brăţară Rasta tricotată. Ne-am împrietenit foarte bine cu ea, Dizzy îi zice (numele ei e Miruna), are 18 ani şi e din Bucureşti. Toată seara am mers să cumpăr cartofi prăjiţi de la magazinul de lângă, cartofi care erau BESTIALI şi sosul era şi mai şi. Vreo 3-4 cutii de cartofi diferiţi şi cu sosuri diferite am împărţit în seara aia.

Acesta este ZEUS, un tip care bântuie pe acolo, dar pe care l-am cunoscut abia dimineaţa (cunoscut adică l-am văzut întâmplător). Noi am făcut mare haz de "icoana" aceasta şi spuneam că nu ai noroc în toate cele dacă nu te rogi la Zeus! :))

Pe la 11 cred că am strâns şi am plecat spre campig să ne lăsăm lucrurile, ne-am schimbat şi am plecat pe plajă unde se petrecea de ziua lu' Bale. Pe la 12 am plecat în Goblin să dansăm şi chiar a fost ok, cât am mai avut putere să mă mişc. Pe la 1 deja simţeam cum corpul îmi cere somn şi am mers cu toţii la Karaoke unde mi-am luat un coktail sperând că mă înviorează, dar nu a mers. Ceilalţi au vrut să se întoarcă în Goblin aşa că am luat-o singură, pe jos până în camping, dar cum cortul lu' Bale era răvăşit de haine şi genţile noastre, m-am aşezat pe bancă la masă. Acolo mai erau doi tipi care discutau şi unul dintre ei, văzându-mă, m-a întrebat de ce eram supărată. Din vorbă în vorbă am ajuns să mă simt mai bine şi chiar cineva m-a chemat cu el să merg să îşi ia Tequilla. Edi îi zicea. După ceva vreme mă sunase Cătă să ne întâlnim şi să îi aduc şi hanoracul, dar ne-am oprit pe stradă când am văzut câţiva cunoscuţi din camping râzând şi credeam că sunt fumaţi... dar am văzut după că era un tip beat dormind pe trotuar. Era epic: avea unghiile negre, un şlap în picioare, celălalt în buzunar la pantaloni, deasupra capului un fel de capcană de iepuri (o cutie de pâine sprijinită într-un băţ) şi cotul era pus într-o cutie cu apă. Între timp au adus frunze, l-au învelit, i-au pus lângă mână un abonament de metrou, un leu şi un pachet de şerveţele. ERA E-P-I-C! Au încercat să îl şi trezească: gâdilat, lovit, împuns în burtă... nimic!
Apoi am mers cu Cătă, ei s-au întors în Goblin, am intrat şi eu, dar nu dansam, au dat cu gaz lacrimogen, când s-a risipit gazul Cătă s-a întors şi eu am plecat în camping, la 4 dimineaţa mi-am luat un 7 Days de la magazin, iar pe la 5-6 m-am întânit cu ei "La canapele", unde am băut o ciocolată caldă aşa, de dimineaţă. Ne-am mai plimbat pe acolo, apoi am plecat în camping pentru că nu mai puteam de somn. M-am întins pe bancă şi am aţipit vreo jumătate de oră şi pe la 8, când m-am trezit, soarele ardea, iar Cătă stătea în balansoar cu prosopul meu de plajă pe faţă. Am sunat-o pe Dizzy şi am hotărât să ne vedem într-o oră.
Ne-am împachetat toate cele şi pe la 9 şi ceva am ajuns în locul nostru. Am intrat la magazinul de lângă şi mi-am luat o cutie de lapte cu ciocolată şi un alt 7 Days. Am stat vreo oră cred cu ea, apoi se făcuse timpul să plecăm. Am plecat cu o tipă, Ingrid, de la noi din liceu. Aproape am adormit în autocar spre Mangalia şi tot ce îmi doream era să ajung odată acasă. În gară ne-am luat biletele de tren şi s-a anunţat o întârziere de 2 ore, dar tipa de la ghişeu a zis că maxim 30-45 de minute. Am fi putut lua microbuzul, dar na'... dacă tot amluat biletele, pentru juma de oră nu murim. Am mers să mâncăm ceva la Fast food-ul de peste drum şi ne-am întors. Trenul a avut întârziere cam de o oră jumate, iar afară era caniculă. Am urcat, ne-am găsit locuri şi când să plecăm, trece controlorul să ne anunţe că se dă drumul la aer condiţionat, aşa că să închidem geamurile. Până în Constanţa, cam o oră jumate, am avut parte de maximum 5 minute de răcoare, iar când mai erau 2 minute până să coborâm, se anunţă că abia când pleacă spre Bucureşti se dă drumul CU ADEVĂRAT la aer. Nici să dorm nu am putut... eu, căci Cătă dormea dusă. Pe la 4 şi jumătate am ajuns în Constanţa, iar la 5 şi ceva acasă. Aveam neapărată nevoie de o baie şi somn.
Oricum, cu banii m-am descurcat excelent, am venit cu bani în plus chiar. Nu ştiu când, dar abia aştept să merg din nou :)

Prima zi de job.

Da, în sfârşit s-a găsit un job şi pentru mine. Următoarele zile voi fi promoter pentru o campanie despre importanţa implicării tatălui în creşterea copilului. Anyway, un job scurt din care ies cu vreo 250 de lei pentru 5 zile. Or să ne plimbe prin diverse staţiuni şi o să fie interesant. Mâine dimineaţă la 7 e întâlnirea în parcare la City. Sper să mai apuc tot felul de campanii, poate chiar unele avantajoase ca program pe timpul liceului. Oricum, cică acum sunt în baza lor de date şi tipa mă şi simpatizează pentru că am mai adus-o pe Cătă ca promoter şi încă doi tipi (un promoter şi unul pentru amenajarea cortului). Rolul nostru, practic, e să aducem oamenii la cort, unde or să fie mascote, picturi pe faţă, etc... În ultima zi abia mi se pare că vom fi în Constanţa. ^^

Început de August

Am hotărât că în sfârşit este timpul să mai trec pe aici cu o postare despre ultima perioadă. Ieri a plecat vărmiu, ceea ce înseamnă că voi începe să scriu mai mult. Am mai început o postare în care povestesc despre Vamă, dar mai e ceva de lucru la ea. Am intrat în luna August şi îmi pare că liceul se apropie tot mai repede. Mi-am făcut chiar şi o listă cu lucruri pe care vreau să mi le iau până în Septembrie pe care cred că o să o înşir aici:

*GEANTĂ

este vorba de una drăguţă pe care am văzut-o în Mamaia, roşie cu bulinuţe albe care are un maimuţoi prins în câteva aţe, dar care se descoase imediat şi am şi aflat de unde să o iau mai ieftin.

*PERIE DE PĂR

pentru că asta deja nu mai duce... şi mi-am dat deja comandă de una la Avon pentru că de': Cătă s-a băgat reprezentantă.

*RUJ

mă gândesc de ceva vreme la unul roşu... sau poate vişiniu?

*TRICOU

am văzut unul foarte drăguţ cu dungi albe-roşii.

*CAIETE-CREIOANE-FOI

ca să nu mă trezesc că îmi lipseşte ceva.

*ELASTICE DE PĂR

plus clămiţe şi agrafe.

*TERMOS

pentru iarna care vine. E mult mai convenabil decât un pahar de ceai de la dozator.
...şi cam atât în mare...

Este 2 fara un sfert si eu stau cocotata in pat, tavalindu-ma de durere, incercand sa mananc paine. Totul suna foarte aiurea, dar la asta ma impinge disperarea: ma dor ingrozitor de tare maselele. Asta e motivul pentru care m-am trezit din somn si am asteptat sa treaca, dar parca mai rau era. Am mers sa imi iau un Aulin, dar stiu cat de tare ma durea stomacul daca nu mancam ceva, deci (chiar daca dupa ce am luat pastila...) de asta acum mananc paine. Nu am cu cine sa vorbesc asa ca am vrut sa scriu pe blog, pentru ca, ce e drept, nu stiu cand mai postez. Il am pe var-miu in vizita la mine si asta imi ocupa tot timpul pentru ca se tot tachineaza cu sor-mea, asa ca ghiciti cine e arbitrul! Altceva... nu stiu... m-am apuc de facut stoc de bijuterii sa merg cu Cata in Vama Veche sa le vindem... Cam atat. Povestesc cand o fi ce si cum s-a mai intamplat. See ya.

Păşind printre amintiri.

   Motto: "Iarna. Perioada în care fericirea consta în zilele ce începeau cu temperaturi de 7 grade celsius."

   Chiar dacă am mai precizat odată că am început să mă raportez tot mai mult la trecut, ei bine nu am crezut, dar s-a putut şi mai mult de atât.
   Ieri a fost o zi foarte... aiurea. Mi-am găsit fostul telefon căruia îi uitasem codul şi pe care l-am deblocat din a doua încercare. Poate mi-a fost dat să retrăiesc momentele alea mai târziu, decât într-o perioadă în care eram mai vulnerabilă, mai sensibilă... Îmi dau seama ce efect ar fi avut toate rândurile scrise acolo acum câteva luni... Dar acum multe s-au schimbat şi m-am învăţat cu ignoranţa sau indiferenţa, deci lucrurile alea m-au făcut să îmi deschid ochii, nicidecum să încep să regret ceva. Încă nu am învăţat ce înseamnă normalitatea şi nu ştiu dacă vreau, important este că am nevoie de stabilitate, în ciuda îndemnului "Trăieşte clipa!", pe care o să încerc să-l respect de câte ori apuc.

   Am un noroc incredibil că este mereu cineva lângă mine gata să mă asculte ori de câte ori mă plâng (ceea ce nu e chiar uşor). Am stat cu Cătă la telefon până pe la 1 noaptea şi aş mai fi stat, dacă nu trebuia să închidem. Probabil ne întâlnim mâine să mergem la Handmade Land să cumpărăm accesorii pentru bijuterii.
   Azi am început să mă uit printre filmările de astă-iarnă şi primăvară, filmări de când era frig şi la un moment dat eram în parc şi îmi dau geaca jos spunând că e chiar cald... 7 GRADE CELSIUS! şi urma să şi crească temperatura! ...sau când dansam noi în City, în baie :)) ...iar acum abia pot să adorm din cauza căldurii insuportabile.
   Acum două zile am fost baby sitter pentru sor-mea şi am luat-o şi pe Cătă după mine.
   La 9 am ajuns la ea şi ne-a dus tata până în Mamaia la nu ştiu ce hotel unde lucrează bunică-mea. Am fost la plajă şi când ne-am întors ne-a dat o cameră să ne îmbrăcăm, aranjăm... în timp ce pe sor-mea a luat-o să mănânce. Dăm noi drumul la TV: ştiri. Okey, să căutăm şi noi ceva mai interesant, un Disney Channel, un Cartoon Network! Ajungem la Kiss TV: Rihanna. WOW! ...dă-i mai departe. Canalul următor: Kiss TV. Okeey... Apoi Kiss, Kiss şi iar Kiss, vreo 40 de canale în continuu numai Kiss TV :)) Practic, vizionai tot videoclipul fie că voiai, fie că nu! Nu am rămas acolo prea mult pentru că am plecat spre City. Am luat 305-ul până în Tomis 3 şi am mers pe jos câteva minute până la mall. Am mers să mâncăm: Cătă KFC, eu pizza (vara asta cel puţin nu vreau să mă ating de McD sau KFC). Am mers apoi în Diverta de unde eu şi Cătă ne-am luat portofele identice :) ...apoi în Cărtureşti la un ceai. Am plecat prin ploaie, prin parc spre bunicul meu unde am lăsat-o pe sor-mea, apoi am luat o sticlă de 2 litri de Fanta pe jumătate plină, telefonul şi portofelul şi am plecat cu Cătă... prin Tăbăcăriei, în ciuda ploii care se înteţea. Ne-am aşezat pe marginea lacului şi am început să vorbim despre The Hunger Games, apoi am plecat spre City să ne adăpostim. Am umblat prin magazine, am mers să o luăm pe sor-mea să mergem la tata, iar norocul meu a făcut să se oprească ploaia până am plecat din casă şi să iasă soarele, aşa că am mers pe jos, prin parc, până la Delfinariu. Am zis să intrăm la McD, poate îl vedem pe Horia, dar nu era de tură şi odată ajunse acolo, trebuia să luăm ceva! O îngheţată la 1 leu de fiecare să fie! :)) (ştiu că am spus că nu mă ating de McD... Dar nu e ca şi când aş mânca un McPuişor sau un meniu, nu? E un desert, nu o mâncare, practic! :)) ) Am mers apoi şi am aşteptat 312-le să mergem la tata.
   A fost o zi foarte obositoare... Ah, mi-am amintit o fază! Când am lăsat-o pe sor-mea şi am mers în parc, pe lângă noi a trecut un tip care a spus: Frumoassselor! (sâsâit). Acelaşi  tip ne-a spus acum vreo lună şi ceva cred, când eram pe lângă port: Fetele, sssunteţi foarte frumoassse foc! Un pupic pentru voi! :)) Iar apoi acum 2 săptămâni cred, când am fost la plajă, a trecut pe lângă noi spunând: Fetele sssunteţi frumoassse!... Nu ştiu cum ne tot găseşte! :))


        Cam atât momentan. See ya! :)

Sunny Days are the best.

Zilele astea m-am înfundat în amintiri, am început chiar recitesc postări mai vechi de pe blog: Unele mai vesele, altele mai triste... Au început să îmi lipsească toate povestirile, aşa că m-am hotărât să vă mai spun ce am făcut zilele astea :)

Miercuri am ieşit cu Cătă să îi sărbătorim cei 16 anişori. După cum ne-am obişnuit în ultima vreme, am trezit-o pe la 10 ca să ne întâlnim. S-a grăbit cu îmbrăcatul şi alte alea şi până în ora 11 eram deja întâlnite la Casa de Cultură. Am mers să cotrobăim magazinele, i-am dat şi cadoul (pus la plic, aşa cum trebuie!) şi după ce şi-a luat o cămaşă şi un costum de baie am pornit spre Tomis să mâncăm ceva. În drum ne-am oprit a o patiserie pe lângă Silvian să ne luăm câte un pahar de suc rece la 1 leu (sau, cum îi spunem noi, colorant la pahar). Ca întotdeauna eu am avut roşu, iar ea verde, dar imediat ce le-am terminat au început să ne doară burţile şi am decis să nu mai cumpărăm de acolo, ci să rămânem fidele Cuptorului cu plăcinte din Mamaia.
Am mers la un fast food să mâncăm şi ea mi-a făcut cinste (că de', sărbătorita!). Am luat mâncarea la pachet şi am mers în parcul de la Primărie, dar înainte de asta m-am oprit să iau o sticlă de Pepsi de la un chioşc, în caz că avea să ni se facă sete.
Ne-am găsit o bancă şi am început să mâncăm. Aveam tableta după mine şi am pus nişte muzică în timp ce ea îmi povestea ce a mai făcut prin Vama Veche. După ce ne-am răcorit cu minunata sticlă de suc pe care am avut inspiraţia să o iau, am mers în Galeriile Unirii să ne mai uităm după... ce ne ieşea în cale. Ne-am oprit la un magazinuţ micuţ cu tot felul de accesorii, cosmetice şi câte şi mai câte. M-am abţinut cu greu în ceea ce privea fundiţele, dar Cătă şi-a luat o pereche de cercei cu pene (pe care ulterior i-am făcut unul), un inel foarte frumos cu multe pietricele şii... a început să se uite după ojă, dar nu putea şti cum avea să arate dacă nu o testa şi cum ea avea unghiile făcute, am fost cobaiul ei :)). A dat vreo 50 de lei pe cumpărăturile astea, ojă şi-a luat verde, albastră şi galbenă, iar eu mi-am luat o pilă de unghii foarte frumoasă cu o păpuşică Kokeshi. :D
Acum îmi amintesc că după asta a spus că nu mai dă banii pe nimic, dar apoi am mers în Diana Shopping şi a văzut o fustiţă foarte frumoasă, neagră, cu model cu cireşe gen anii 60 şi un tricou larg, verde, pe care şi le-a luat, spunând că se va gândi la mine când le va îmbrăca. Am găsit un tricou identic ca mărime şi model cu al Cătălinei, pe roşu şi cu alt text, pe care voiam neapărat să îl iau având în vedere că era 15 lei, doar că nu aveam bani. Am mers în Tomis să pierdem vremea pe la etajul 3, dar cum nu cumpărasem nimic am dat o fugă la subsol la Mega Image să luăm o sticlă de 2 litri de apă şi o pungă de chipsuri să mâncăm. Am urcat înapoi şi ne-am găsit o masă mai retrasă unde am pierdut vremea vreo două ore aşteptând să ia mama o pauză să merg să mă rog de ea să îmi dea banii de tricou. În timpul ăsta un paznic foarte enervant se tot holba la noi şi râdea din senin.
Am mers la mama, am rugat-o frumos frumos şi mi-a dat banii... urmând să-i înapoiez eu acasă xD
Mai aveam la mine 5 lei şi era cam ora 3... urma să pelc din oraş pe a 8-9, deci aveam ceva timp. Cătă a sunat-o pe Bale (o prietenă bună de-a ei) şi am mers să o vizităm (stă pe lângă Casa de Cultură). Am mers prin soarele ăla vreo 20 de minute cu o sticlă de apă în braţe, dar a meritat. Am pierdut şi pe acolo vremea, iar apoi am plecat cu Bale şi cu mama ei la spital la bunica lu' Bale să o vizităm. A fost foarte drăguţ să le văd împreună, iar apoi am plecat în Friends.
Cătă m-a împrumutat cu un leu şi mi-am luat o ciocolată caldă care se presupunea că e cu aromă de alune, dar tot "farmecul" erau nişte... nu ştiu ce erau... un fel de chipsuri de ciocoată foarte moi şi foarte foarte acrişoare... se presupunea că ACELEA aveau aromă de alune, dar nu mi-au plăcut.
Am vorbit mult şi despre multe... la un moment dat am început să povestim cum m-am împrietenit eu cu Cătă şi cum dansam la banchet... iar aici l-am adus în discuţie şi pe Erdal (pe care Bale îl ştie de la 11 ani) şi pe care l-a sunat Bale să vadă ce face. I-am spus să îl salute din partea mea şi când a auzit de mine, m-a cerut la telefon :))
Am vorbit minute în şir cu el, în timp ce lumea mă lăsase singură că să meargă la toaletă, dar nu îmi păsa... doar că mă punea să o imit pe fosta profă de franceză şi lumea se uita ciudat la mine :)) Am stabilit că TREBUIE să ne vedem cumva vara asta, mi-e foarte dor de el...
După ce am pierdut vremea în Friends a trebuit să plec şi am ajuns la mama, apoi am mers acasă.
Aaah... am dormit neîntoarsă în seara aia, şi am văzut şi un film înainte! Red eye, era pe Pro TV şi se uita tata când am ajuns noi.

Acum două seri am stat în pat şi am avut sesiune HBO. M-am uitat la Beasty (parcă aşa era titlul), o adaptare a poveştii Frumoasa şi bestia în zilele noastre care mi-a plăcut mult, iar apoi a început No strings attached, pe care nu am putut să îl văd pe tot pentru că mi se acutiza sentimentul de singurătate din cauză că Ashton Kutcher are un zâmbet care îmi aduce aminte de cineva anume... La naiba! 

Ieri am avut musafiri, ceea ce mi-a adus mie multă treabă de făcut până să ajungă ai mei, dar şi după... Seara am fost uimită să văd că mă suna Cami să ieşim afară, dar în acelaşi timp m-a bucurat foarte tare. Am stat până pe la 10 jumate şi am povestit ce ni s-a mai întâmplat... Am ajuns acasă şi m-am postat în faţa PC-ului până pe la 1, oricum abia am dormit zilele astea cu toată căldura... Mă trezeam noaptea şi umblam aiurea prin casă.
Oh, am găsit azi nişte melodii drăguţe, din care postez una chiar acum :)

See ya ^^

Nu m-a mai surprins de mult dorinţa asta arzătoare de a posta pe blog... Tocmai am terminat de urmărit "Amor la distanţă" (nu am aflat incă titlul original) din plictiseală pe HBO. Pff... daaa, am plâns. Mi-a amintit de multe lucruri şi a trezit la viaţă unele amintiri, nu a făcut decât să reamintească de faptul că ele sunt acolo. Mi s-a părut un film genial prin toate aspectele urmărite si toate probleme care interveneau într-o relaţie la distanţa. M-a făcut, poate, chiar puţin mândră de mine şi mi-a reamintit ca pot fi mai puternică decât cred, dar totul se bazează pe sprijinul care mi se oferă. Totul e mai plăcut în doi, căci îţi e mai bine când nu eşti singur... Nu ştiu daca acum tot ce mi se părea mie magic a dispărut din cauza faptului ca nu am fost singura persoană care înnebuneşte din cauza unui telefon, sau pierdea atâta vreme pe mesaje, dar măcar ştiu că nu sunt singura care a avut încredere. Pfft... nu e cine ştie ce, dar probabil uitam să includ asta într-o viitoare postare... Noapte buna...

La mulţi ani, Pitic pitic! ^^

Suntem deja în luna Iulie... urmează August şi apoi Septembrie! Nici două luni jumate şi începe iar liceul. Eu personal deja simt că am bateriile încărcate pentru şcoală, dar sub nici o formă nu o să refuz să profit de timpul rămas.
Stăteam să mă gândesc cât de repede a trecut timpul, cum deja am trecut a 10-a, cât de stresată eram anul trecut în legătură cu examenele, admiterea... Iar acum deja plănuiesc facultatea (care chiar vine cu paşi repezi). Încă nu e nimic sigur, planuri mi-am tot făcut în privinţa asta şi am cam două opţiuni: Bucureşti sau Cluj. Cel mai probabil ar fi Clujul dintre cele două, dar mai sunt încă multe de pus la punct. Şi da, daa... mai sunt 3 ani, dar hei!... deja am început liceul şi nu mi-am dat seama când a zburat timpul.
Trecând peste partea organizatorie, ajung la "Ce am mai făcut în ultima vreme..."
Well... Filme, muzică, ceva anime-uri.
Adăugăm pe listă Raise your voice, un film care mi-a plăcut din mai multe puncte de vedere: Povestea, actorii, prezenţa unei tabere de muzică şi, bineînţeles, momentul în care au apărut cei de la Three days grace, moment în care am simţit cum mor de invidie, dar în acelaşi timp am început să cânt cu ei. :))
De asemenea, am ascultat-o pe Tania şi am urmărit Angus, thongs and perfect snogging, film pe care mi-am dat seama că îl mai văzusem, dar nu îmi aminteam mai nimic din acţiune, motiv bun pentru a-l revedea. Şi ăsta, un film foarte bun. Unul din filmele alea în care protagonista nu e tipa perfectă, dar totuşi iese învingătoare în faţa scorpiei prefăcute. Accentul lor este încă un lucru adorabil, alături de actorul principal :D (nu m-am putut abţine să nu îl menţionez).
Că tot vorbeam de tipi drăguţi, nu pot să nu îl aduc în discuţie de Adam Gontier. Până de curând mi se părea relativ anormal să salivezi sau să fii atras/ă de o celebritate... asta până să văd pe stradă un tip care semăna cu Adam, avea părul ceva mai lung şi tatuaje pe braţe. Ei bine, asta m-a făcut să intru în categoria în care nu mă vedeam niciodată. Dar cum să nuu? Nu mai contează că e cu câţiva ani mai mic decât părinţii mei şi că are soţie, nu? :))) Cum spunea o prietenă: Johnny Depp e mai bătrân!
Referitor la animeuri: Am nevoie urgentă de nişte recomandări bune deoarece m-am lăsat pe mâna animestash-ului şi nu mi-a plăcut nimic din ce am văzut în ultima vreme, excepţie făcând Honey and Clover pe care plănuisem să îl văd de mult. Vreau doar ceva comedy, romance (sau nu neapărat), slice of life şi, eventual, school life. Ceva gen Nana, Honey and Clover, K-ON!. Am o adevărată problemă, căci SF-ul nu e pe genul meu, deşi am fost destul de entuziasmată de Full Metal Alchemist.
Azi e ziua Cătălinei ^^ Ştiu sigur că se distrează acum şi mă bucur. Abia aştept să se întoarcă în oraş ca să o văd şi să îi spun "La mulţi ani!" faţă în faţă :D.
Personal mă aflu în faza de rugat de ai mei să mă lase câteva zile în Vama Veche. În ceea ce priveşte tableta pe care o voiam, am cumpărat-o fifty-fifty cu soră-mea. De aia acum eu stau pe net, ascult muzică, văd filme, iar ea se joacă. Şi e destul de ok aşa, o foloseşte fiecare când are nevoie şi oricum, pe timpul vacanţei mai avem şi calculatorul la dispoziţie, deci nu sunt motive de ceartă.
Ohh oh şi încă o chestie!!! Am pisică... mai bine spus pisoi :) Am vrut să aibă un nume mai special, aşa că după 2 zile de gândit l-am numit Felix, însemnând şi "Fericit".
Curând vreau să încerc şi nişte chestii cărora le-am pus semne de carte, şi anume: The sisterhood of the traveling pants 1 şi 2 şi Charlie Barlett (filme) şi Sora no Manimani (aka At the mercy of the sky, anime).
Dacă tot sunt implicată în treaba asta cu dentistul şi o să am parte de atâtea injecţii cu anestezic sper să îmi mai diminueze frica de ace. De aia vreau poate chiar azi să îmi dau două găuri suplimentare în ureche. Am mai făcut asta acum 2 ani, dar s-au astupat şi teama mea stupida nu m-a lăsat. Plus că făcusem un pact cu mine că o să îmi dau găurile când... ei bine când avea să se întâmple ceva anume. Şi m-am hotărât să nu mai las pe altcineva să decidă când va fi asta, în consecinţă când o să îmi găuresc urechea, deci o să o rog pe mama cât de curând să aducă pistolul şi cerceii medicinali.
Uf... cred că am spus cam tot ce era de spus din ultima vreme. See ya ^^