Nu m-a mai surprins de mult dorinţa asta arzătoare de a posta pe blog... Tocmai am terminat de urmărit "Amor la distanţă" (nu am aflat incă titlul original) din plictiseală pe HBO. Pff... daaa, am plâns. Mi-a amintit de multe lucruri şi a trezit la viaţă unele amintiri, nu a făcut decât să reamintească de faptul că ele sunt acolo. Mi s-a părut un film genial prin toate aspectele urmărite si toate probleme care interveneau într-o relaţie la distanţa. M-a făcut, poate, chiar puţin mândră de mine şi mi-a reamintit ca pot fi mai puternică decât cred, dar totul se bazează pe sprijinul care mi se oferă. Totul e mai plăcut în doi, căci îţi e mai bine când nu eşti singur... Nu ştiu daca acum tot ce mi se părea mie magic a dispărut din cauza faptului ca nu am fost singura persoană care înnebuneşte din cauza unui telefon, sau pierdea atâta vreme pe mesaje, dar măcar ştiu că nu sunt singura care a avut încredere. Pfft... nu e cine ştie ce, dar probabil uitam să includ asta într-o viitoare postare... Noapte buna...