Muzică.

Am capul golit de orice altceva în afară de versuri şi melodii.
Acum:



Flyleaf- Okay

I won't be satisfied with okay
And I can't be okay with alright
So point me to the edge of life
I'll stand up on my toes
Stretch my fingers out to there and bring it back here

It's too important for us to forget
We'll unify our thoughts
God will hear and save
God will hear and save us

All together standing up on our toes
Reaching for the very thing I don't know
So catch it as it pours
We know what we need
Don't get tired when you're running back to show them

It's too important for us to forget
We'll unify our thoughts
God will hear and save
God will hear and save us

Simplu. Îmi place mult. E cel mai recent adăugat pe listă.




Flyleaf- Justice and Mercy

We can't be oblivious
We are not ignorant

Blood in our hearts
Blood on our hands

We're human
We reason
We're breathing
Protecting
You're living and dying, surviving, we're trying
To breathe in safety
Come home safely

Mercy screams its violent love
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
The death of us created for
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
This is where they kiss

Life, here sacrificed
Someone who payed the price
Blood in our hearts
Blood on our hands
We cry out, we're fighting, it's warfare, we're dying
Believing we're winning, it's ending, we're singing
It's already done
We've overcome

Mercy screams its violent love
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
The death of us created for
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
This is where they kiss

With a life on the line (the fire..)
That consumes or refines (the fire..)
To ascend or decline
To retreat or to climb
Out of sight, out of mind
'til attacked from behind
Will this fire..
Consume or refine?

Mercy screams its violent love
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
The death of us created for
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
This is where they kiss

Cel mai mult îmi place ideea de "Dragoste Violentă". Sună frumos...



Flyleaf- Supernatural

Her headaches
Constant
Increasing in pain with each passing day
She can't even manage to stand on her own
It's gotten so bad

Now you think of saying
There's no use in praying
Still she bows her head so she can say,
"Thank you for just one more day."

Supernatural patience
Graces her face
And her voice never raises
All because of a love
Never let go of
Never let go of

He has every reason to throw up his fists
In the face of his God who let his mother die
Through all the prayer and tears
She still passed in pain anyway

Now you think of saying
There's no use in praying
Still he bows head so he can say,
"Thank you for ending her pain."

Supernatural patience
Graces his face
And his voice never raises
It's all because of a love
Never let go of
Never let go of

He is teaching me
What love really means

Supernatural patience
Graces his face
And his voice never raises
It's all because of a love
Never let go of

Yes it's supernatural patience
Graces his face
And his voice never raises
All because of a love
Never let go of
Never let go of

He is teaching me
What love truely means

Cântecul ăsta îmi place foarte foarte mult -preluat de la Iri-. M-a făcut să realizez că nu sunt singura cu probleme pe lumea asta.



Flyleaf-Perfect

Sick of circling the same road
Sick of bearing the guilt
So open the windows to cool off
And heat pours in instead

Perfect in weakness
I'm only perfect in just your strength alone

All my efforts to clean me
Leave me putrid and filthy
And how can you look at me
When I can't stand myself

I'm tired to be honest
I'm nobody

Perfect in weakness
I'm only perfect in just your strength alone

Perfect in weakness
I'm only running in just your strength alone

I tried to kill you
You tried to save me

You save me
You save me
You save me
You save me

Perfect in weakness
I'm only perfect in just your strength alone

Perfect in weakness
I'm only running in just your strength alone

Ce pot spune? Perfect in weekness ^_^



Flyleaf-I'm Sorry

I'm sorry
I don't mean to remember
It's true that I dream less often
I'm not ashamed
Of that long December
Your hand's coming down again

I close my eyes and brace myself
I only noticed your face
No matter what you're gonna build my shell
No matter what you're gonna build my shell

I'm falling (falling)
I'm shedding my skin (my skin)
But it's not time I'm told
I am aware (am aware)
Of what you mean by then
I'm only ten years old

I close my eyes and brace myself
I only noticed your face
No matter what you're gonna build my shell
No matter what you're gonna build my shell

My scars are yours today
This story ends so good
I love you and I understand
That you stood where I stood

I close my eyes and brace myself
I only noticed your face
No matter what you're gonna build my shell
No matter what you're gonna build my shell

I'm done healing
I'm done healing

Aici chiar nu am ce zice... Melodia e foarte frumosă şi... Nu, nimic în plus.

Cam atât. See ya!

P.S.: Tre' să revin cu povestirea de la X Factor şi plimbarea de ieri. Postări noi pe CONTUR, waitin' for ya!

Oh da XD

I had fun. XD
meeting today. Am cam exagerat cu noua trupa (E O PORCARIE DAR NU MAI CONTEAZA). Toata ziua in oras a fost obositoare -acum sunt in masina, spre casa-. Am uitat sa precizez ca am terminat in sfarsit de editat filmuletele de acum ceva zile (am avut de decupat fazele ce nu trebuiau vazute :))) si va fi postat pe forumul CONTUR. Revin cu o alta postare cand ajung acasa.
P.S.: Un lucru important: Fiti intotdeauna originali si bazati-va pe propriile forte :) asta e pentru "Ei" XD

Mercy screams "it's violent love!".

Flyleaf-Justice and Mercy.
Da, alta postare de pe mobil dat fiind ca nu prea am acces la PC si vreo 40 de mb.
Ieri am fost la Aqua Magic. Ca un copil ce sunt m-am distrat dandu-ma in topogane. Anul asta am incercat niste piste noi (something like Kamikaze and Twister). Am mers cu mama, sora si varu. Mi-au lipsit trei lucruri: Telefonul, lantul si Flyleaf. Deoarece nu te lasa pe topogane cu bijuterii and stuff like that mama m-a pus sa-mi las lantul acasa. Nu-i problema, l-am lasat unui prieten de incredere. Telefonul a stat la vestiar toata ziua pentru ca nu-l puteam lua. Flyleaf... Mai e nevoie sa spun ca toata ziua auzeam numa' Rihanna, JB, Inna si cine mai stie ce porcarii?
M-am cam ars eu dar nu ca acum doua zile. A fost amuzant. The best part: o batranica musulmanca imbracata toata in negru dandu-se in Kamikaze. I was like: OMG! Daca poate ea pot si eu!
Ma enervau la culme cei de la intretinere si salvamarii care se uitau asa frumos cu privirile lor de macho mani. Guess what: NU SUNT INTERESATA!
Ah, uitasem. Am baut si eu un mic coktail acolo :D Ofc, fara alcool.
Cred ca inchei aici. Incerc sa scriu cat de curand. Ah, Cata are blog: http://nemo-ganduriprafuite.blogspot.com
Poezii pe stilul care-mi place mie :)
see ya!

Dear My Closest Friend...

...Pentru că ştiu că nu ajută să ţin în mine. De acum dau totul. Absolut. Nu mai ţin nicio lacrimă pentru mine.

I wish it was like that.

At night I'd always cry...

Zile nebune şi arsură pe spate.

Motto:

"Dear Brain, sorry for overloading you with thoughts about him. Dear Tummy, sorry for all the butterflies. Dear Pillow, sorry for all the tears. Dear Heart, sorry for all the damage."

Plajă după plajă apoi plimbare şi iar plajă. Arsura de pe spate se datorează celor menţionate mai sus.
Am unghiile albastree! O să pun cât de curând o poză cu ele. Până atunci încerc să găsesc nişte inspiraţie să scriu. Tot ce am în cap acum este FLYLEAF. Mi-a dat Iri o melodie s-o ascult:
Flyleaf-Stay

Am mai găsit Something I Can Never Have şi e drăguţă. Am mai pus ochii şi pe ceva....:-? Sleepwalker şi Wispering Fingerprints. Le ascult mai târziu, acum rămân la cele pe care le ştiu.
Din casă nu voi ieşi prea curând. Arsura de pe spate mă omoară.
Inspiraţie, inspiraţieee nu am deloc :((

Ah! Am început să văd un anime. Hatsukoi Limited -First Love Limited-. Sooo funneh :)) E micuţ, 12 episoade aşa că sper să îl termin repede.

O să închei aici. Îmi pare rău dar chiar nu am inspiraţie.
P.S.: Voi schimba tema... cândva.

Time passes by.

Acum am observat ce repede am ajuns la postarea cu numărul 170 după ce m-am chinuit să ajung la 100. A lot of work, right? Blogul are un an şi ceva şi sper să o ţină tot aşa. Cititori am, nu mă plâng. A evoluat şi în materie de postări. Acum scriu chestii ceva mai "profunde" ca la început plus că sunt cu mult mai lungi postările de acum.
Aştept ora 3. Să plec odată din casa asta singuratică unde nu am mai nimic de făcut. De vreo 2 ore ascult muzică. Groove Coverage- Can't Get Over You. Pff... sunt aşa de plictisită că nu am nici idei, nici nimic. Casa e plină de dulciuri de la mătuşa şi mă străduiesc să nu le devorez. Ce pot face eu într-o oră şi 20 deminute? Hai să zicem că în 20 de minute mă pregătesc şi chestii dar o oră mi se pare mult. De anime nu am chef. De vorbit nu prea am cu cine. De desenat nu am chef. La TV nu e nimic interesant. Ahh, şi mai face şi FB-ul urât.

Close your eyes
And let me go my way
Cuz I can't
Baby I can't stay
Let me love you
Baby hold me tight
From days dawning
Deeper in the night
I won't kiss you
When it means goodbye
So leave me dancing
In november night.

Noaptea de noiembrie. Minunat sau, cum spunea cineva, "genial!".
Am observat că mi-a umplut tastatura de tempera. Şi că am o problemă cu space-ul iar asta nu suport.
Asta o să fie o postare scurtă -deşi nu suport să fac postări scurte dar asta e...-. Mă mir dar abia aştept şcoala. Nu suport vacanţa atunci când sunt singură şi nu văd mai pe nimeni în afară de sor-mea şi cei pe care îi văd zilnic. Mi s-a zis să mă bucur de vacanţa asta pentru că este cea mai frumoasă. Nu am nicio grijă, am intrat la liceu... Am scăpat şi de prinţesă! Acum realizez că nu o să mai văd fiţele Daiannei aşa des :x Plus că eu sunt şi boboacă so rullez pe lângă ea!
Închei aici. Am mai omorât câteva minute deci nu mai e o oră... cam 45 de minute. Bye!

Mor

De toate. Somn bun nu am mai avut. Stare ciudată mereu. Îmi e rău. Pur şi simplu.
A venit mătuşa cu văru şi speram să fiu ceva mai entuziasmată. Din păcate, până şi Mamaia îmi trezeşte amintiri neplăcute, mai ales brăţările fosforescente. Cu ele am amintiri... Am o poză cu ele în telefon şi când o văd îmi amintesc de perioada aia şi se data în care a fost făcută. Ziua aceea nimeni nu ştia ce am. Ziceam că sunt bine dar nu mă credea nimeni. Mă bucur, totuşi, de faptul că a fost doar o plimbare cu familia deoarece nu aş fi vrut să stric starea prietenilor -o stricasem dar la telefon-. În acea zi veniseră mătuşa cu familia -an de an vin- şi ieşisem din casă după mult timp. Îmi amintesc vag de faptul că tata a fost foarte înţelegător în legătură cu starea mea şi m-a lăsat să mă descarc. Apreciez. Chiar o fac.
Brăţările mi le-au luat ai mei -se jucau sor-mea şi văr-miu cu ale lor- că le cerusem -minte de copil, mereu- şi pozele le făcusem în maşină, noaptea, spre casă. Acasă a fost ceva. Ceva... nu pot şi nici eu nu ştiu cum să descriu. Am simţit un comportament frumos faţă de mine acele câteva minute dar apoi a trebuit să mă culc. Mi-am luat telefonul şi vreo juma de oră am răscolit mesajele. Brăţătile erau, în continuare, cu mine, atârnate de geam.

Eh, gata cu seara aia. Brăţările fosforescente "mor" în 12 ore deci nu le mai am. Le-aş fi păstrat dacă aveam un loc cu amintiri cum am acum. Voiam într-o zi să pozez şi postez toate amintirile păstrate -bileţele, hârtii, bilete de autobuz şi tren, brăţari ale prieteniei sau făcute de Iri, desene, fluturaşi-. Am început să le ţin de ceva timp încoace. Orice: Otaku, Crăciun, ziua mea, 1 Martie, picnic, bileţele din oră, mesaje, desene...

Acum nu mai ştiu ce să mai scriu... Starea asta proastă mă lasă fără inspiraţie. Acum mă ia şi mama cu întrebări gen: "Cu lanţul ăla ce mai faci?". Mă enervează întrebările astea care nu au absolut niciun rost. Ţine să îmi amintească tot felul de chestii dar nu e singura. Iar încep cu reproşuri aşa că poate e mai bine să mă opresc.
Mai scriu când mai apuc.

P.S.: Ieri Iri era aproape să mă facăsăplâng pe stradă. NU trebuia să o las să îmi citească dar nah... Sunt uimită de persoanele care scriu poezii -iubim ce nu putem avea, nu?- pentru că eu nu aş putea în 10 ani să scriu ce scrie ea. Mă uimeşte şi, totuşi, mă regăsesc în poeziile ei. Aştept cântecul despre mine -să vad cam ce cântec mă descrie-. Cum a zis şi ea:

:( tu ca si mie..doua fraiere:)

Da! Suntem fraiere. Dar eu una mă simt mai bine aşa- nu sunt singură care suferă în prostie. Amândăuă aşteptăm numai că ea transpune suferinţa în versuri. Destule versuri! Desene mi-au tot ieşit dar nu cu suferinţă. Ci cu bucurie! E mai bine aşa. Când o să cresc o să le văd şi poate atunci îmi va fi mai bine.

Şi tare voiam să închei cumva postarea dar nu am curajul. Bye!
Poezia cu pricina: Tu-în vis

Vizită la Iri.

Deoarece ieri trebuia să mergem să completăm fişa cu licee şi eu eram în oraş de pe la 1 -şedinţa fiind la 5-, am mers la Iri acasă.
She has such an awsome room! :x Tot timpul ne-am uitat prin CD-urile mele -poze, muzică etc-. M-a servit cu chips-uri şi suc. Am înşirat zecile de CD-uri pe jos şi am zis: Alege! Nici eu nu mai ştiu ce am pe ele :)).
Când dădeam de poze îi spuneam: Iri, vezi că nici eu nu mai ştiu ce am pe aici :-s. Inevitabilul s-a produs dar cum Iri e de treabă, a râs! :)) Am ascultat muultă muzică. Mi-a pus Flyleaf... nişte melodii cam lente. Ajunsesem la un anumit folder cu poze şi Iri mă întrebă: Eşti ok? Să nu începi să plângi! Meh: Sunt ok, nu-i problemă. -după 20 de secunde de linişte, Flyleaf pe fundal, eu concentrată la poze- Iri: Moni, sting DVD-ul! Meh: Nu am absolut nimic! Iri: Zâmbeşte măcar! Meh: Poftimm! :D
-după alte 20 de secunde-
Iri: Sigur eşti bine? :-w
Meh: Daaa!
-după un minut-
Meh: Stinge muzica asta că mă face să plâng!
:))
Iri insista: Lasă-mă să îţi cânt ce am compus.
Meh: Nu!
Iri: Te rooog!
Meh: Nuu!
Iri: Bine...
-alte zeci de minute, alte CD-uri-
Meh: Vaiii, ascultă melodia asta!
Iri: Ce e?
Meh: JUSTIN BEIBER! -Eenie Meenie-
Cât am putut să râdem de voicea lui! După ceva timp a venit mama ei care urma să ne ducă la şcoală la şedinţă -mama era deja acolo-. Ne-a deschis nouă laptop-ul iar noi... HAI LA SIMS! :)) Am început eu să fac acolo o tipă drăguţă! :x După ceva timp am primit sms de la Rux cum că nu se mai ţine şedinţa. Am anunţat-o pe mama care s-a dus să vorbească cu dirigu şi a aflat că am intrat la liceu. Yaaay! După ceva timp ne-am întors şi m-am uitat pe liste. So happy!
~~~~~~~~~~~
Am făcut Facebook-ul trupei Irinei -CONTUR- şi blogul.
http://contur-band.blogspot.com
Sper să vă placă! Revenim curând cu informaţii pe blogul lor! :D Prima lor melodie, Breaking Free se găseşte pe blogul Irinei -nu e varianta finală, nici la calitate prea bună dar nu avem ce face! momentan-.
http://elizevalen.blogspot.com/2011/06/breaking-free.html




Motto:
Fight the tears with pretty smiles and lies about the times...
A year goes by and I can't talk about it...
The times weren't right and I can't talk about it...

Chorus romance says goodnight; Close your eyes and I'll close mine.
Remember you, remember me; Hurt the first, the last, between.

SUNT BOBOACĂ! LA ARTE!

So happy! :x Am intrat la arte, sunt împlinită! Nu mai pot de fericire :x Am aflat ieri de la mama care aflase de la dirigu cu puţin timp înainte să se afişeze listele. Eram la Irina şi ne jucam SIMS şi am aflat şi eram atâât de fericită! Revin curând!
P.S.: Am intrat la ceramică :D

La ceainărie.

În Cărtureşti. Duminică, împreună cu Irina şi Cătălina.
Am ajuns pe la 4 şi ceva. Fetele deja comandaseră ceaiul de caramel. -tasty!- Când am ajuns am comandat fursecuri. Deoarece abia fusese adus ceaiul, nimeni nu-şi pusese în "cănuţe" aşa că m-am oferit eu -şi rău am făcut!-. Am vărsat puţin pe masă dar oricum am şters (era un teanc de şerveţele pe masă şi după ce am vărsat, tipul de la ceainărie ne-a mai adus un teanc :)) ). Cătălina mi-a zis că vai, că sunt împiedicatăă dar după aceea, când a vrut să-şi mai pună ceai, a vărsat şi ea :)).
După nu foarte mult timp, ne-a văzut un prieten de-al Cătălinei -Victor- şi a venit să ne salute. S-a aşezat cu noi la masă şi am început să vorbim de una, de alta... Fetele căutau nume de trupă (se gândiseră la Frozen Black Tears... Too emo :D) şi l-au rugat să ne ajute. Am trecut de asta pentru că începuse să citească din cântecele scrise de Irina. Am râs, am glumit... Cătălina i-a zis lui Victor că eu sunt mai teatrală aşa şi că de obicei mă ocup cu divertismentul. Victor mă întrebase unde, pe ce scenă, joc and I was like: I don't do this :-s.
După ceva vreme venise încă un prieten de-al lor, Gaga, care a ajutat-o pe Elena cu trupa din câte am înţeles. That's why we didn't talk so much about the band.
Înainte să plece Victor cu Gaga, Cătălina realizase că nu au găsit nume. Liviu spusese că ar fi frumos să fie ceva românesc iar băieţii nu voiau ceva EMO. Victor vine cu ideea: Cum ar fi... CONTUR?
Perfect! E românesc, nu e emo... e ceva abstract, oarecum. Nu spune prea multe, lasă loc de interpretări. Lovely!
După, am mers prin tot mall-ul, inclusiv la TRF (CUM?! =)) ) şi am admirat una-alta... Cătălina s-a îndrăgostit de o rochiţă verde pe care plănuieşte să şi-o cumpere.
După toate astea am condus-o pe Irina către staţie şi apoi ne-am întors. Am stat puţin pe malul lacului dar vai ce vânt bătea! (Cătă a răcit!) Am plecat repede şi am ajuns -din nou- în City şi am fost prin Bamboo la lumânărele :x (mama a întârziat cam o oră...)
La 8 a venit mama şi am plecat acasă :x
Cam atât. Byez!