Planuri de plajă.

Şi anume pentru mâine cu Cătă, Iri, Alex şi Răzvan. Abia aştept... poate şi pentru faptul că nu am mai fost de mult şi nici de foarte multe ori vara asta la plajă. Cert este că le-am convins pe fete să vină şi mă întâlnesc cu ele pe la 3 ca pe la 4 să ajungem .
Ieri Cătă mi-a dedicat "mult iubita" melodie a "extrem de mult iubitei" Taylor Swift, Lovestory. Nici nu vă imaginaţi cât de mult m-am bucurat, aham aham, ce o mai iubesc eu pe Taylor.
A văzut şi ea Valentine's Day şi a început că "Vaaai, ce drăguţă e Taylor!". Am o singură chestie de spus: Nu îmi place, nu o suport!
Ah, uitasem: Mi-am pictat peretele (jumătate din el). O să pun poze cât de curând reuşesc (camera foto nu e de partea mea). Nu e cine ştie ce, a fost ceva pe moment. A început de la o floare şi a ajuns la o fetiţă (în mărime naturală-e cât mine, am măsurat-o după). În tot acest timp:
Cătă: Mă, sigur te lasă ai tăi? Să nu te certe după.
Me: Şşşş, lasă că nu zic nimic.
C.: Vezi după ce le zici să mă suni să ştiu că eşti în viaţă.
Me: Hai că nu e chiar aşa de grav!
C.: Totuşi, ai grijă!
Me: Nu mai cobi!!

După ce le spun şi arăt alor mei.

C.: Alo?
Me: Gata.
C.: Mai eşti în viaţă?
Me: Nu! Tu ce crezi?
C.: Ziceam şi eu...

Asta este povestea peretelui. Recunosc, în acest moment nu am chair inspiraţia necesară şi povestirile lungi pentru o postare "de calitate" aşa că o să vă cam dezamăgesc terminând aici XD.
Vă las cu o melodie. Da, Flyleaf. The Kind.

See ya!

Sunt ruptă.

Motto:
"But it's just the kind, the kind you talked about
And it's just the kind that clothes your mind with Christ
He is feeding you, and you know the truth
And I pray this is the last song I sing to you"
Flyleaf - The Kind
Aseară a fost Ursus. Am ajuns mai târziu datorită alor mei adică pe la 7 şi puţin. Cătă, Alex şi Răzvan plus restul prietenilor lui Alex erau deja acolo. Am ajuns când terminau de cântat cei de la E.M.I.L. aşa că nu am avut ce impresie să-mi fac despre ei. Începutul serii a fost cam ciudat -Alex se tot uita la mine şi îmi spunea să zâmbesc/dansez dar aveam ceva, nu ştiu XD. Au urmat cei de la Şuie Paparude care au fost chiar mişto. Acum începuseră roboţeii să danseze XD Alex o şi luase pe Cătă în cârcă iar pe mine m-a enervat toată seara geanta din cauza căreia mi-a fost cam greu să sar and stuff . După Şuie au venit cei de la Zdob şi Zdub unde am început să dau mai ca lumea din "pleată" şi să dansez cu Cătă. Mi-a părut rău că nu a putut şi Iri să vină, rămăsese acasă din cauza maică-sii. Primisem şi un mesaj de la Ruxy cum că cică ne pleacă directorii şi vine un profesor nou şi profa de geografie. Dacă e ea am dat de belea.
Aşa, să continuăm povestea. Nu spun că am văzut -iar- nu ştiu câte persoane inclusiv o piţipoancă ce îmi va fi colegă de clasă şi am avut onoarea să văd cum e stropită cu bere de cei ce erau la POGO. Mi-era sete, am mers cu Alex să-mi iau o apă. COADĂ! Era un sistem foarte ciudat: Ca să cumperi ceva îţi trebuia jeton care se lua de la o casă şi era 4 lei. Caută o casă cu coadă mai mică. Alex zice: O să trebuiască să trecem prin toată mulţimea asta... o să fie un drum lung!
Eu îl trag de tricou şi îi arăt o casă chiar la un metru de noi, în spate, cu o coadă de patru oameni.
A.: Ah, sau aşa
Luăm jeton, mergem să luăm o apă, între timp termină Zdubii şi intră Paraziţiipe care eu una nu-i prea înghit plus că unul din ei era şi beat. Alex rămăsese ceva gen: WTF?! Ceva mai comercial se putea? Când ne-am întors îl văd pe Victor, îl bat pe umăr şi îl salut -ne grăbeam să îi găsim pe Cătă şi Răzvan unde am împărţit apa frăţeşte- iar el m-a salutat înapoi. Când i-am găsit în sfârşit mi-a ţinut Cătă o predică şi mă ameninţa -ştie ea de ce-. Cât au cântat Paraziţii am preferat să stăm jos, pe nisip. Eu cu Cătă aproape adormisem una pe alta când a venit un tip cu berile, vreo cinci, la pahar. Eu o strig pe Cătă că mi-era că le varsă peste noi -nu se uita în jos-. Băieţii plecaseră, nu erau de găsit. Ne ridicăm într-un final, termină Paraziţii şi până să înceapă Iris, ce observăm? S-a eliberat foarte mult spaţiu în faţa nostră, cam 5-6 metri. Noi am stat pe loc, să ne găsească băieţii. Vin ei cu o doză de Cola, dă-i şi împarte-o şi p-aia :)) VINE IRIS! TOŢI ERAU ÎN DELIR! Cântă ei ce cântă, eu cu Cătă dăm din cap mai tare ca până atunci! Ameţite rău apoi. Era un puşti pe acolo, săracul, 14 ani. 5 BERI, UN PACHET DE ŢIGĂRI ŞI ERA ÎN PICIOARE, DÂND DIN CAP! A dat-o apoi cu apă şi Cola la greu -otravă, cum îi zice Alex; Eu tot iubesc Cola-.
După ce termină Iris, trebuia să plec cu Cătă spre ieşire să ne ia tata să plecăm. STAI! Urcă înapoi pe scenă! Mare surpriză mare! AMERICĂN DRIM a lu' Puya variantă rock. Am zis că mor Cum să faci asemenea porcărie? Ne-am pus iar pe jos, în semn de protest. Bine, şi câteva de "Huoo!" pe acolo, chestii. După asta am plecat spre tata cu Răzvan şi puştiul "5". Am dus-o pe Cătă acasă, am ajuns şi eu acasă şi, SOMN DE VOIE! Până azi la 11.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am început să plănuim excursia în Bucureşti la "Niji-Griji" din octombrie. Sper doar să vină toţi. Opririle ar fi la Starbucks, Hard Rock Cafe, Niji şi parcul Tineretului. Ar fi epic! Plus că ar fi câteva opriri pentru cântat. Drumul ar fi mişto :)) Să fim singuri în Bucureşti mai ales că ne-a avertizat Cătă despre cât de repede se pierde.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

V-am promis nişte poze de când au venit fetele la mine, să vedem ce avem:

Eu, Iri şi spaghetele

Concentrată? XD

Made by Cătă

Spaghete :))

Văcuţaa!-fetele ştiu!-

Cam atât, revin cât de curând. See ya!

Acum doi ani şi două zile...

...a avut telefonul grijă să-mi amintească de 08.08.2009. A fost una din zilele în care am fost foarte fericită şi nu au fost puţine, recunosc.
Aveam de gând să fac o postare pentru a comemora acea zi dar nu o să-mi fac decât rău, aşa că mai bine schimb subiectul. De data aceea ştie numai cine trebuie să ştie, chiar dacă nu e ceva important, pentru mine a fost şi poate că acolo undeva încă mai este.

Astăzi.
A fost su-per. Au venit nebunele de Cătă şi Iri pe la mine. Între noi fie vorba, prima oară când vine cineva pe la mine vara asta -obişnuim să ne vedem prin oraş-. Preconizasem că or să ajungă pe la 11 fără un sfert aşa că mă spălasem pe cap şi surpriză! La 10:08 m-a sunat Cătă că să plec de acasă, să merg în staţie să le iau.
Plec eu cu părul ud, cu o rochiţă pe mine -prilej să se ia de mine-, spre staţie, traversez chiar când coboară ele şi Cătă: Mă uitam să văd dacă ai pantaloni! -aveam-. Ne-am oprit la magazinul de la colţ să ia Cătă două pungi mari de chips-uri cu barbeque -obsedată- şi ne-am continuat drumul spre casă. Am ajuns. Le-am arătat curtea, casa, camera mea, iar apoi m-am apucat să-mi fac patul :)) Ne-am uitat pe poze, am mâncat chips-uri, CĂTĂ A VĂZUT UN CLOWN -are fobie de ei-. Ne-am deschis messenger-ul şi am început să comentăm ce am mai găsit pe Facebook. Pe la 12 şi puţin ne-am apucat deee... SPAGHETEE! A fost epic! Eu cu Cătă am mâncat vreo jumătate de conservă de ciuperci goale. Au ieşit absolut delicioase, am făcut şi poze iar cel mai bun lucru este că NU S-A ARS NIMIC! După ce am mâncat ne-am aşezat să ne uităm la Nigahiga -idolul meu: Erdal ştie-. Cum să nu-i placă cuiva de Nigahiga? Cătă spune că e "shit" aşa că i-am făcut pe plac: Am ascultat minunatele cover-uri ale Elenei :)). Am primit şi o pană de chitară foarte drăguţă de la Iri :x Am început să bem Cola, mâncăm chips-uri, napolitane, biscuiţi, alune. Bineînţeles că au plecat şi am rămas cu toate astea pentru că niciuna dintre noi nu a mai putut mânca nimic.
Ne-am uitat la DVD-ul de la banchet unde îl aveam pe dirigu (Ce frumos ne-a mai vorbit el clasa!), ne-a povestit Cătă despre copilăria ei cu Elena şi despre cum o obliga mama Elenei să se joace cu ea, ne-am uitat la pozele mele de prin PC, am ascultat-o pe Daianna, le-am ascultat DEMO-urile, le-am arătat... hmph... ştiu ele ce iar Cătă a rămas: "Mama ta ştie de... asta?" :| XD -nu e cine ştie ce :D-. Ah, Cătă mi-a cumpărat şi nişte bijuterii XD Totuşi, cred că ar cam trebui să merg să fac curat. See ya XD
P.S.: Revin cu poze.

Pentru ele...

Pentru că şi ele merită măcar o postare. Am dedicat atâtea alte postări gândurilor şi sentimentelor pentru altcineva iar ele nu au făcut decât să mă asculte şi să mă înţeleagă. Acum le-a venit rândul.

Pentru voi.

Ştiţi câtă nevoie am de voi. Nu o spun, sper doar să o arăt. Sunteţi printre singurele persoane care ştiu cu adevărat cine sunt eu şi mă cunoaşteţi aproape în totalitate. Ştiţi cât mă bazez pe voi, câtă încredere am avut în voi din primele zile în care v-am cunoscut. Am sperat mereu să nu mai fiu atât de "nesimţită" (voi ştiţi că totul e în glumă şi sper ca toate acestea să nu vă fi deranjat prea tare) cu voi dar văd că s-a şi luat. Nu mi-e ruşine să recunosc: M-aţi influenţat, v-am influenţat. În stilurile noastre unice. Am luat de la voi şi bune şi rele... acum depinde de părerile fiecăruia. Am sperat mereu să iau din puterea voastră dar asta mai greu...

Iri...

Pe tine te-am cunoscut prima, în clasa a 7-a. Pe atunci eram la începutul a ceea ce e acum. Mi-era şi teamă să te bag în seamă dar am descoperit că-ţi plac anime-urile aşa că m-am băgat şi eu în discuţia ta cu Cristina. Cred, totuşi, că anime-urile sunt cam singurele lucruri pe care le aveam în comun pe atunci: Eram cu totul diferite! Tu muzică, eu desen. Tu singură, eu "in love". Tu ascultai muzică rock, eu nici atât. Tu erai mai "singuratică", eu foarte vorbăreaţă şi toate cele. Dar m-ai atras. Aşa, misterioasă, mi-ai părut foarte interesantă şi mi-am dorit să fi prietena mea. Uite că mi s-a îndeplinit dorinţa. Îţi mulţumesc pentru dăţile în care m-ai ascultat, m-ai iertat când eram nervoasă, râdeai cu mine în ore, m-ai ignorat când eram răutăcioasă, pentru că ai râs chiar şi la cele mai nesărate glume ale mele, mi-ai dat din minutele tale :3, m-ai încurajat în tot ceea ce am vrut să fac, mi-ai amintit mereu pentru ce şi cine merită să trăiesc, nu m-ai judecat deşi tu ştii cam multe lucruri "compromiţătoare" în legătuă cu mine, m-ai îmbrăţişat de fiecare dată când am avut nevoie chiar şi când ştiai că mintea mi-e la altcineva şi braţele tale doar mă consolau, pentru toate cadourile: de ziua mea, de Paşte, de Crăciun, de 1 Martie, fără să fi aşteptat ceva înapoi, pentru că m-ai încurajat să te zgârii când voiam să plâng, pentru că ai fost mereu calmă...
Îmi pare rău... pentru că nu am putut să te înţeleg când ai suferit de pe urma nesimţitului (ştii tu despre cine e vorba) deoarece eu eram bine-mersi pe atunci. În ultima ta relaţie am încercat să-ţi fiu mai aproape dar nu am fost nici eu într-o pasă prea bună şi cred că gelozia şi-a cam arătat colţii. Îmi pare rău că nu suportam să aud "Ce frumos e!", "Cât de drăguţ e!" şi toate lucrurile pe care eu ţi le-am spus şi tu mi le-ai ascultat dar nu am putut returna favorul. Iartă-mă... Îmi pare rău că nu am putut să te sprijin mai mult, să fiu de partea ta orice ai face, fie că era bine sau rău. Recunosc, şi eu aş fi făcut atâtea pentru cineva, ca şi tine, dacă aş fi putut. Aş fi plecat de la şcoală, m-aş fi ferit de mama, plecam de acasă... orice. Nu s-a putut, iar eu pe tine nu te-am încurajat. Mersi, totuşi, că ai făcut lucrurile de capul tău. Sper să ai o viaţă frumoasă, aşa cum mi-o faceţi voi mie.

Cătă...

Totul a început... pe Facebook. Pe noi tot pasiunea pentru anime-uri ne-a făcut primele "legături" (bine, ăsta a fost motivul să mă bag şi eu în vorbă cu tine...). Ne-am dat în vorbă la o poză cu Lovely Complex pe care... nici nu l-am văzut. Nu mai contează, eu voiam numai să te cunosc. Prima mini-conversaţie face-to-face a fost la repetiţia de la spectacolul pentru civică. De aici ne-ai cunoscut pe mine şi pe Erdal, Irina şi restul. Prima ieşire cu tine o ţin minte că a fost fix pee... 13 Mai... cred. Sunt destul de sigură că a fost imediat după banchet. Nu am crezut că o să ai atâta încredere în mine dar mulţumesc. Tu ai fost mereu cea care mi s-a părut mai... rece, retrasă. Glumeşti, însă, foarte mult atunci când eşti în toane bune. Cred că eşti cea mai realistă dintre noi şi poate că e bine să fie cineva care să mă ţină pe mine şi pe Iri cu picioarele pe pământ. Ai ieşit mereu când te-am "convocat", ai mers mereu unde am vrut eu şi numai noi ştim cât am mers pe jos -Parcul Tăbăcăriei ne cunoaşte deja-. Îţi mulţumesc pentru că vorbeşti cu mine cu orele la telefon ca să mai uit de restul, nu te enervezi când te trezesc, mă asculţi tăcută şi nu mă întrerupi, mă faci să cred că sunt mai puternică decât văd, ai cele mai trăznite idei, ai o voce care mă calmează (da! îmi place să te aud cântând), nu încerci să mă schimbi chiar dacă o faci involuntar, mă ierţi chiar dacă ştiu că nu îţi prea place să mă auzi cum îţi povestesc cum m-a necăjit şi altele şi spui mereu "Eh... e nesimţit..." şi atât pentru că ştiu că ai vrea să continui lista, pentru că ai salvat prietenia noastră cumpărându-ţi cartelă de Vodafone. Îmi pare rău că nu mă pot schimba astfel încât să nu mă mai rănească nimic şi de aceea tu te chinui cu mine ca să înţeleg... înţeleg dar nu pot. Scuze. Îmi pare rău că nu pot vorbi toată noaptea apoi dormi toată dimineaţa ca să fim ok amândouă, îmi pare rău că mă iau de înălţimea ta deşi (trebuie să) ştii că-mi place. Da, îmi plac oamenii mici de înălţime pentru că mi-aş fi dorit şi eu să fiu ceva mai mică. Asta e... mă mulţumesc şi cu 1,60. Îmi pare rău pentru glumele nesimţite de tot felul (Cine ştie cunoaşte, îţi imaginezi că nu le pot spune aici). Îţi doresc o carieră strălucită, aşa cum o visezi: o meriţi şi ai toate şansele să ajungi la ea.


Cam atât am avut să vă spun, acum. Voi ştiţi cât de importante şi cât de speciale îmi sunteţi. Vă iubesc!

Please...

Motto: "...don't tell me anymore,
There's a weight in your eyes, and it weighs on my heart,
Where have the children gone?
We were innocent once... that was so long ago."
Flyleaf - Have we lost

Aseară avea atâtea idei de postări inclusiv de una pe care o pregătesc pentru ele, cele care mi-au fost întotdeauna alături. Menţionez că imaginea am luat-o de pe Facebook-ul unei tipe, nu ştiu dacă e făcută de ea sau ceva, doar că îmi place.
Astăzi a fost ziua soră-mii şi se presupune că ar fi trebuit să mă distrez. Nu au fost probleme sau ceva... prea mari... Doar că nu m-a încântat prea tare prezenţa celor mici, mai ales a prinţeselor care ba se certau ba se iubeau. De asemenea, a fost mult mai bine ca anul trecut. Încă mai am memoriile anului trecut.
Ah, m-am apucat de japoneză! Dacă tot am văzut-o pe Flee că învaţă spaniola şi rusa, am vrut şi eu să mă apuc de japoneză (că tot tânjeam la ea de mult). Acum şi Cătă s-a apucat de germană XD. I-am povestit mamei şi a zis: De ce nu te apuci şi tu de germană?
Me: E greu!
M.: Am mai auzit oameni să înveţe germană dar japoneză...
Me: Tot e mai uşoară pentru mine!

Apropo se învăţat, abia aştept liceul! Ştiu că poate o să fiu greuţ sau ceva dar nu-mi mai pasă. Am vorbit deja cu Oana -viitoarea mea colegă de bancă- şi am decis să stăm la mijloc -nici în primul rând, nici în ultimul-, la fereastră. O să fie amuzant mai ales că am auzit că Dudu (Extra Freacă) şi-a luat nasul la purtare şi nu mai am (avem) chef să îi tolerăm prea multe... Pe bune... Are prea multe fiţe, la fel ca soră-sa, Princess Daianna.
Trecând peste, am să închei postul ăsta datorită împrejurărilor care nu-mi permit să îl continui. Revin, sper, mâine cu "Pentru ele". Byez!

Am tot amânat...

...postrea dar pe ultima sută de metri mă apuc să o scriu.
În sfârşit s-a făcut dreptate! Am aflat astăzi de la însăşi majestatea sa Princess Daianna că pe viitorul 8 B îl va lua pe DIRIGU! Sunt aşaaa fericită că am scăpat de el pentru că am fi avut şanse cam de 50% avem noi. Nu ştiu şi nu vreau să ştiu cum de am scăpat de el, cert e că abia aştept liceul .
Ador să încep de dimineaţă -sunt matinală- şi e şi mai bine că termin mai devreme :D Acum că ştiu că dirigu s-a dus şi că voi avea alt diriginte nu pot decât să presupun cine va fi. O variantă ar fi profa de latină -care i-a avut pe cei de la fostul 8 D- iar cealaltă profa de chimie -care i-a avut pe cei de la fostul 8 E-. Sincer, fiecare e cu defectele ei: Cea de latină pare cam... severă (?) iar cea de chimie cam la fel plus că mai are şi crizele ei... Cred, totuşi, că aş prefera un alt profesor, nu ştiu...
Mă gândesc cum ar fi să o avem pe Sheila. Este profesoară de chimie şi în ciuda faptului că ţipă mult şi restul este foarte de treabă! Eram eleva ei favorită şi nah... O iau în considerare pentru că a fost dirigintă la clasă de a 12-a. (Sper numai să nu fi fost de balet). Un alt profestor ar fi viitorul prof de logică, Sîntimbreanu. Tipul pare ok, nu ştiu prea multe despre el decât că nu e prea bine să îl calci pe bătături. Mi-a fost supraveghetor la examen :D

P.S.: Aceasta este o postare mai veche nepublicată pe care am editat-o puţin. Revin cu alta cât de curând :D

Epic.

Deşi iniţial voiam să scriu o postare mai serioasă am zis "Hey! Când sunt ok pot scrie orice fel de postări dar când sunt supărată nu prea..." aşa că acum sper să iasă ceva ok
Am uitat de Motto-ul cu dedicaţie:
"Mercy screams its violent love
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
The death of us created for
Justice..
And mercy
Justice..
And mercy
This is where they kiss"
Flyleaf- Justice and mercy
Cu siguranţă o anumită Cătălina se va simţi şi cu siguranţă îşi va aminti de serile KARAOKE .
Ieri am avut un meeting -care s-a terminat cu o repetiţie. Precizez că am făcut o mare porcărie ieri din care a rezultat că a trebuit să stau cu pălăria pe cap toată ziua . Cu puţin timp înainte să plec de acasă am făcut o conferinţă cu Iri şi Cătă. Bineînţeles că mi-au cerut web şi au stat să mă admire -eu cu pălărie şi ochelari de soare în casă pe lângă cămaşa pe care o iubeşte Cătă -. Nu am mai fost de mult aşa admirată la web XD. Drumul până la Cătă pe jos a fost cam de trei staţii timp în care toate, absolut toate babele se uitau la mine ca la o ucigaşă în serie. Când m-am întâlnit cu Cătă am mers să ne luăm câte o Cola şi după, să ne întâlnim cu Iri şi Răzvan. Am luat-o pe jos de la Institut până la şcoală şi am făcut un mic popas la MIC.RO unde am luat biscuiţi -Iri- şi Chupa Chups -eu şi Cătă-. Făcusem şi schimb căci eu aveam de căpşuni -de care am mai mâncat de atââtea ori- şi ea de zmeură. Începuse să picure şi Cătă se speria căci nu voia să i se încreţească părul! Am pornit la drum -urma să ne întâlnim cu Alex la Spital- şi începusem poveşti despre "Cum eram eu când m-am născut" unde fiecare îşi împărtăşea "experienţa". Ne-am întâlnit cu Alex şi am mers în parc. Se oferise să ne arate noul lui set de tobe aşa că toţi am mers la el acasă .
Odată ajunşi acolo, am intrat în camera sa şi, bineînţeles, eu l-am întrebat de desenele de la arhitectură şi admiram desenele de pe pereţi şi geam. Văzusem o cutie cu pietre.
Me: Oh... Ce tari sunt!
Alex: NU LE ATINGE!
Me: Scuze scuze scuze!
Alex: Sunt încărcate energetic!
Apoi am plecat spre parc să mai omorâm timpul până la repetiţie. Când se apropia ora am mers să o întâmpinăm pe Isa şi am mers la studio. Repetiţiile au fost super . Eu, bineînţeles, am filmat XD. După repetiţii am plecat cu Alex şi Isa spre biserică apoi am rămas cu Alex în parc -trebuia să îl aştept pe tata-.
După multe discuţii, glume, miştouri, râs de cocalari şi cine mai era pe acolo, spusese ceva gen:
A.: Eu interpretez foarte mult. Adică, dacă îmi spui ceva, eu înţeleg total altceva.
Eu: Cine, eu? -credeam că vorbeşte de mine-
A.: Nu, eu. Pe tine nu te cunosc pre bine. Te-am văzut de... (numără) Trei, patru... CINCI ORI! TE CUNOSC DE CINCI ZILE!
Me: AVEM O PRIETENIE CE VA DURA PE VECIE!
A.: BEST FRIENDS FOREVER!
Me: Ar fi tare peste trei zile: NU VREAU SĂ TE MAI VĂD NICIODATĂ!
A.: FOREVER AND EVER!
Me: OH, NU POT SĂ CRED CĂ TOCMAI AI SPUS ASTA! VORBEŞTE CU MÂNA!
A.: Bate palmaa!
Me: OH, NU AI FĂCUT ASTA!
Apoi a trebuit să plec!
Cam atât cu povestitul. Nu spun că pe drum spre tata mă strigase cineva "Hei, Michael! Ce faci?".
Revin cu alte povestiri cât de curând!

Stay... and the night will be alive...

Nu am chiar starea mea de milioane dar am chef de scris. Aşa se îmtâmplă când nu am absolut nimic de făcut.
Mi s-a spus că ultima postare e cam tristă... de la mai multe persoane chiar. Ştiu! Dar aici îşi fac loc şi lucrurile bune şi cele mai... puţin bune. O să încerc, totuşi, pe cât posibil să stau calmă, să trec peste, să nu mă mai gândesc, să ocolesc ce e rău.
Ieri mi-a fost groaznic. Nu groaznic, doar rău. M-am simţit rău şi n-am avut chef de nimic. E sec: Eu cu Cătă la telefon, niciuna nu zicea nimic pentru că nu ne simţeam bine. Începusem să jucăm "Adevăr sau Provocare" şi a fost amuzant! Cred că este o bună cale de a ne cunoaşte XD Am aflat câte ceva despre ea :-? -şi poate şi ea despre mine-. După aceea am dat-o în nişte discuţii mai ciudate şi mi-a plăcut, oarecum.
Cătă, mulţumesc că ai curajul şi încrederea necesară să îmi spui toate pe care mi le-ai spus până acum...
S-a dus la baie iar când a revenit am vorbit iar şi datorită faptului că se auzea cu ecou spunea că ne ascultă cineva conversaţia. Am început noi acolo cu ameninţări XD ("Şmechere... dacă nu închizi trimit băieţii după tine. Ce, ai amuţit? Ţi-a mâncat pisica limba? Nu mai eşti aşa dur, aaa? -după câteva secunde- Tu tot n-ai închis? Stai tu numa că îl trimit pe ăla micu' după tine. Culturistu'. :))") . Epic! Într-un final am aflat cine ne asculta telefonul şi am aflat şi planul diabolic dar NU VĂ MERGEE! Mwahaha. După ce am terminat-o cu mafia am început să plănuim cât de cât ziua de azi. Ne vedeem :x Va fi ceva de mers pe jos astăzi şi va fi şi multă distracţie. Eu voi filma B-)
Aseară a ajuns Iri acasă :x Suunt atââât de fericită pentru că îmi era foarte dor de ea :( Cătă mi-a zis că mi-a făcut o brăţară -din aceea din noduri-. Ce fericită era când a terminat-o şi pe-a Irinei -le lucra în paralel şi se plictisea-.
Ah, vine una din surorile mele împrăştiate prin ţară la mare, cu cortul XD şi anume Geo :D A zis că vrea să-i asculte pe cei din formaţie cântând şi să îmi cumpere ceva lucrat de mine :D Stăă până sâmbătă... vine azi. Va trebui să îmi găsesc nişte timp :-?
Cam atât, mai vorbim! :D