Asteptari

Da, asteptari. Probabil multi ati fost pusi la pamant de asteptarile care nu s-au adeverit, sau care vi s-a dovedit a fi complet gresite. Ei bine, da. Si mie mi se intampla. Increderea prea mare in oameni si in iubirea lor ma aduc in pragul de a-mi blestema "calitatea" asta care ma poate ajuta sa leg usor prietenii si sa cred ca ma pot baza pe cineva la nevoie. Daca as putea ramane oarecum indiferenta la cineva oarecare ce nu imi indeplineste asteptarile, atunci la persoanele pe care le iubesc e ca o lovitura destul de dureroasa in inimioara mea mult prea plina de incredere care spune mereu "Lasa... mai merita o sansa". Si asa trece o zi, trec doua... Astept si nu se intampla nimic. Persoana in care am investit o parte din inima si iubirea mea parca nu imi aude gandurile urland parca ce o indruma pas cu pas pe drumul spre fericirea mea. Si asa o dau in depresie... Lunga si seaca depresie inceputa cu bocete si frisoane urmate de incercarea patetica de a ma calma: "O sa fie bine, ai sa vezi!". Am nevoie de ignoranta. Am nevoie sa vina cealalta persoana sa imi spuna ca ii e dor de mine, vrea sa ma vada, sa stam mult timp impreuna si sa imi faca suprize numai ca sa ma vada cu zambetul pe fata. Cam atat pe seara asta. Bye.