Cosmar.

De cateva seri tot incerc sa am un somn bun si odihnitor, dar de fiecare daca am parte de vise urate din care nu imi amintesc multe detalii. Cu toate astea, cel de noaptea asta a fost unul... sa ii spun marcant, pentru ca de mult nu am mai avut un cosmar la care sa reactionez asa si pe care sa mi-l amintesc in totalitate. Aceasta a fost intruchiparea catorva mari sperante si dorinte urmate de mari dezamagiri, reprezentate de cele mai mari temeri ale mele pe care incerc sa le ascund, dar este greu...
Eh... nu stiu daca exagerez acum sau nu, dar simteam nevoia sa ma descarc caci nu cred ca o sa spun cuiva. Nu fac decat sa imi amplific temerile si sa stresez pe cei din jur cu problemele mele neimportante. Ce ar trebui sa fac eu este sa imi fac curaj sa cred ca pot fi mai buna, ca pot fi ceva insemnat si ca depind de actiunile mele, nu ale celorlalti.
Asta ar insemna o schimbare, totusi, pentru ca sunt obisnuita sa stau si sa ascult, sa ma conformez, sa las la voia altora... sa le pot intra in gratii astfel.