Ce aş putea să zic?

...E ciudat. Cum crezi că toate s-au schimbat, dar totuşi au rămas la fel. Minciună. Bine, poate nu chiar minciună... eschivare. Da, cam ăsta ar fi cuvântul potrivit. Cum pot câteva sunete să-ţi dea trăirile şi emoţiile peste cap este greu de înţeles.
Ştiu, prin definiţie persoana mea este plictisiroare, neoriginală, de neînţeles, încăpăţânată şi toate cele. Mi s-a spus şi realizez. Ce aştept? De ce nu trec peste şi continui cu ce am? De unde să ştiu? Poate mi-au ajuns prea bine la inimă cuvintele dulci de demult şi încă sper că se va ţine de cuvânt. Încredere prea mare? În cine? Nu ştiu... În mine sau în inima lui? Numai Dumnezeu ar şti să zică exact. Stau linilştită.

"I'll become the most dazzling precious treasure..."

...Cândva. Momentan îmi trebuiesc lucruşoarele mele şi persoanele în care să mă regăsesc, să mă confesez ori doar să mă simt mai bine. Stau acum şi mă gândesc: Sunt anumite chestii pe care le ţin prin telefon. Mă doare să le văd, dar totuşi nu le şterg... Plăcerea amintirilor? Da. Erau dulci cândva. Acum or mai însemna ceva pentru altcineva în afară de mine? Nu am de unde să ştiu. Unele lucruri nici noi nu le ştim despre noi înşine, cum ar fi sentimentele pe care le credeam -speram- pierdute.
Aberez prea mult prin postarea asta? Poate... nu ştiu... Dar am şi eu nevoie să mă descarc altfel decât prin plâns. Am început să nu mai plâng aşa uşor, ceea ce mă bucură. Bine, am momentele mele când cedez, mai ales din cauza nervilor. Partea cu nervii e tot mai deasă în ultima vreme, dar mă obşnuiesc eu şi cu asta... Sunt fată puternică. Sper...
Hai totuşi să trec peste şi să zâmbesc cu capul sus ca să ne fie tuturor bine, nu?

Zilele astea pe la şcoală...
Deci săptămâna asta am fost vizată de profa de română. În primul rând pentru că nu aveam notă şi am luat un 8, iar apoi azi pentru că sunt a 21-a la catalog. Luni m-a ascultat la temă şi nici nu m-a lăsat să o termin de citit, azi la fel. Şi am mai şi stat să scriu două pagini şi ceva despre Romeo şi Julieta anime-ul... Eram aşa entuziasmată încât trebuia să-mi strice ea cheful. She sucks.
La atelier a fost chiar mişto, dar mi-am amintit acum că am ceva picturi de făcut şi desene. Prima ar fi o pictură pentru luni pe tema "Comoara din adâncuri". Apoi tot felul de teme cu Marea Neagră pentru că va fi expoziţie şi totodată şi spectacol. M-am apucat de revăzut Romeo şi Julieta. Am plâns. E frumos de mor anime-ul şi acum mă emoţionează la fel de tare, numai că nu mai plâng aşa repede. Zi de zi pe afară, teme, şcoală, telefon, net.
Cam atât. Melodie.

Dacă nu te simţi eşti un mare nesimţit!

Cam atât. See ya!

Frig.

A venit iarna de prin Octombrie. Cam devreme, nu? Trebuie să îndur frigul de afară -şi e ceva- şi mă cam enervează diferenţele astea de temperatură de gen caniculă vara şi îngheţ iarna. Datorită temperaturilor neîndurătoare am început un nou obicei, şi anume băutul de ciocolată caldă :x, cu nimeni altul decât Ciprian :D
Pe blog uit tot mai frecvent să scriu -nici nu prea am ce- şi asta nu îmi prea place, aşa că să revin la ceva de actualitate: MAI SUNT ŞASE ZILE! :x
Sâmbătă este Nijikon 2011 şi excursia plănuită din vară se conturează şi nu prea, în sensul în care sunt anumite minusuri legate de anumite detalii minore-cum ar fi faptul că nu ştim dacă o lasă, sau nu pe Iri-. Trebuie să punem la punct traseul -ce autobuze luăm şi cum-, având în vedere faptul că nu putem lua metroul, să ne aprovizionăm cu snack-uri şi să vedem cu ce ne îmbrăcăm astfel încât: să se potrivească la Niji şi să nu fie foarte ciudat la Hard Rock Cafe, să nu murim de frig şi să ne putem adapta în caz că ne e cald. Vedem noi xD Oricum, încă nu ştim sigur cine cum vine dacă vine... Mama nu ştie sigur, dacă ea nu vine atunci nu ştim dacă o lasă pe Iri, băieţii la fel nu ştim...
Am primit vineri la şcoală cartele de Orange cu 1000 de minute şi 10 MB de net pe mobil. Păstrez totul pentru Niji, ca să updatez statusul pe Pagina de Facebook a blogului şi să stau pe mess :D
Cam atât... see ya! :D
-P.S.: Vin cu poze de la Niji-

In love...

După cum spune şi titlul, sunt îndrăgostită. Şi nu-mi displace deloc :D De cine? Ce rost ar avea să vă spun dacă nu îl cunoaşteţi? Să îi spunem simplu... C.
Me and C. Ştiu ce ar spune anumite persoane: "De ce să risc când am suferit atâta?". Nu rişti nu câştigi, nu? Am aşteptat destul şi nah... Îmi este cu mult peste foarte bine acum. Da, e prima mea relaţie aproape şi văd şi eu cum este. Sunt emoţii dozate zi de zi, fluturaşi în burtică şi minte care nu se poate concentra cum trebuie. Sunt iar Monica cea aeriană şi încerc să păstrez totul în echilibru. Îmi iese? Nu ştiu. Sunt la început şi m-a luat pe neaşteptate starea asta de bine.
Tata deja a început cu glumele lui nesărate şi încerc să le ignor pe cât posibil. Eu m-am mai cuminţit în sensul în care fac orice ca să ies afară xD Prietenii apropiaţi deja s-au cam obişnuit cu mine aşa şi reacţia lor, în mare parte, e: "Aha, aha".

So... să vedem ce am mai făcut. M-am reapucat de anime. Am încercat câteva din plictiseală şi nu am tras niciun bilet norocos, aşa că am încercat recomandarea Cătălinei: Chobits. Anime-ul mi se pare foarte drăguţ -am ajuns abia la episodul 7-. Obsesie nouă în materie de melodii: In the dark by Flyleaf.

I’m scared to death of light and silence
Jesus kill me inside this
Raise me up to live again
Like you did, like you did.

Zbyyyee!