15 ani şi 200 de postări!

Am aşteptat de ceva timp să fac postarea cu numărul 200. Am plănuit-o de ziua mea dar au intervenit mai multe chestii aşa că o scriu azi :D
Nu ştiu cu ce să încep. Aveam o melodie pentru motto pe care o ador începând cu ieri: Flyleaf - Red Sam

"Here I stand
Empty hands
Wishing my wrists were bleeding
To stop the pain from the beatings

There you stood
Holding me
Waiting for me to notice you

----------------------------

The warmth of your embrace
Melts my frostbitten spirit
You speak the truth and I hear it
The words are I love you
And I have to believe in you"

Ieri a fost ziua mea. Am ieşit cu Cătă, Iri, Oana, Alex şi Răzvan. Ne-am întâlnit în parc la Fantasio şi am mers până pe faleză unde am mâncat fursecuri -făcute de mine şi mama- şi am băut suuuc. Am mers şi ne-am plimbat pe plajă, apoi am urcat la Tomis. Am mâncat, mi-a făcut Cătă codiţă şi am plecat. Nu intru foarte tare în detalii deşi a fost o zi superbă. Acasă am avut nişte musafiri, respectiv un grătar. Am ieşi şi puţin pe afară apoi, după tort şi toate cele, m-am băgat în casă de frig, somn, stare de rău şi am început să vorbesc la telefon.

Things are goin' stranger. Am observat că nu numai mie mi se întâmplă chestii neobişnuite ci şi celor din jurul meu. Când ai senzaţia că toate sunt la locul lor vine ceva şi-ţi dă ritmul peste cap şi e ciudat că te ameţeşte şi nu şti ce urmează, ce va fi-stai cu sufletul la gură sperând că vei fi bine şi vei ieşi învingător din povestea asta iar când crezi că e bine... abia atunci începe.
Cum este cu indecizia? Tare aş vrea să ştiu. Se pare că mă cam confurnt cu ea şi nu suport: Eu sunt la mijloc... ar trebui să fie ceva sigur. Aşa parcă s-ar juca cineva cu mine: "Hai, ce mai face Mony azi? Păi să vedem...". Bine, poate nu e chair aşa dar ar trebui ca persoana cealaltă să se decidă pentru a şti şi eu ce fac, ce simt... aşa pierd timp în încercarea de a sta rece şi distantă pentru că nu s-a dat "verdictul".
Şi de ce toate astea? Pentru că există o a treia persoană. O persoană care nu-şi prea are locul.
Adică nah... L-ai lăsat, te iubea. Acum de ce vii să-l revendici? Chiar vrei să sufere şi el... şi poate şi eu? ...Dar unele persoane sunt doar "Ele" şi nu se mai gândesc la alţii...

You ignore the faith of the players who both end up dead...

La sfârşit voi fi bine. Am trecut peste mai grele. Ce îmi e pus la încercare? Răbdarea şi speranţa. Se vor reface ele...

Mai bine nu vorbesc acum căci nu ştiu ce va fi şi cum... Nici nu ştiu ce să cred: încerc să cred că acel comportament frumos nu este doar de faţadă sau ca să mă simt eu bine. Minciuna nu mă va face să mă simt bine în veci. Oricum, eu nu ştiu că interpretez nimic. Dacă până şi cineva "outside" vede mai bine ca mine... Eu nu sunt obişnuită decât cu adevărul spus în faţă şi nu cu ascunzişuri sau ocolişuri...

Anyway, I'm still alive so mai am timp de decizii.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Merg la Niji. De fapt, e destul de sigur. Ieri discuta mama cu invitaţii că merg în Bucureşti şi nu ştiu ce... Mai e mai puţin de o lună şi va trebui să încep să mă uit şi eu pe hărţi, d-astea... să organizez un grup, ceva, traseul... Va fi mişto :x

M-am gândit deja la cum va fi şi acum chiaar mă ţin de plan şi fac un filmuleţ cu toată ziua din Bucureşti, cu filmări, poze şi toate cele. 

Cam atât. Mi-a cam pierit cheful dar va reveni el peste o zi-două. See ya! :D