După rău vine şi bine!

...din fericire...
...După plânsul de la ora de istorie şi regretatul amarnic, cineva acolo sus mi.a arătat că mă iubeşte şi m.a făcut să retrăiesc amintiri...
A plouat! Şi da, poate vă întrebaţi "Şi ce dacă... nu a mai plouat până acum? Care e diferenţa?"
...Ploaie de primăvară! Abia acum simţi că trăieşti. Şi nah, acum nu mult timp am scris iar că ploaie că nu ştiu ce. Dar ce ploaie e aia când ai geaca pe tine, când te aştepţi să plouă şi te înfofoleşti bine? Nu una satisfăcătoare! Nu pentru mine! Ploaia adevărată e aia care te prinde pe străzi, fără glugă, fără umbrelă şi îmbrăcată subţire. Mirific! God loves me and I see this. Cum spuneam: ce geacă? Pantaloni uzi şi apă pe piele! Iubesc ploaia şi o voi iubi mereu! Sper totuşi să mă pot bucura mereu de ea cum am făcut.o azi!

Nu am timp deci postare scurtă-noapte bună!