Şi tu, şi tu!

Motto:
"Oh lovely and beautiful
Precious and priceless
You're so much more than you know
Heart of the purest gold
Pure clean and white snow
Clothed in such splendor
Oh what a beauty for me."
Flyleaf-Set Apart This Dream
Postarea aceasta şi motto-ul îi sunt dedicate Cameliei ;)) I-am promis acum mult mult timp că scriu despre ea dar am uitat şi ea nu a insistat. 
Cami Cami Cami... Ai crescut :) Eşti mai mică decât mine şi d-asta ţi se şi spunea să te maturizezi. Dar cine are nevoie? Nimeni :P Îmi amintesc ziua în care ne-am cunoscut ;)) Eu stăteam cu bunicul lui Florin (Eww... x_x) şi tu treceai cu bunica ta prin faţa casei. Terminasem clasa a 4-a, ce micuţe eram :D Cei doi s-au luat la vorbă şi mi te-au prezentat mie. Nici nu îţi reţinusem numele iar seara ieşisem pe stradă şi tu cu Alexandra mă strigaţi: "Fata! Fata!". Ce vremuri! Jucam diverse chestii inclusiv elasticul XD Şi aşa ne-am şi certat prima oară ;)) Şi făcusem tabără separată de Alexandra :( Micuţe şi proaste. Pe atunci era mai distractiv ieşitul pe stradă cu Alex, tu, Sebi, Dani şi cei mici. Acum toată lumea stă "la bară" şi bârfesc pe nu ştiu care... Şi se mai trezeşte şi Cosmin -îţi aminteşti faza de ieri- să facă pe nesimţitul şi să scuipe/lovească/jignească. Nu mai are haz :( 
Trecând peste... Îmi amintesc când veneam la tine. Îmi plăcea să îţi caut în bijuterii *evil face*. Cântam, dansam, ne uitam la TV... Mai venea şi bunica ta dădea pe OTV XD Era super ok :P 
Cum ţi-am spus de atâtea ori: Îţi aminteşti când am dormit prima oară la tine? :)) Epic! Sau când am venit eu cu Mirela la tine? Săraca fată... ne-am apucat să-i facem părul. Bucle peste bucle peste spray argintiu şi mai ştiu eu ce sclipici XD. 
Acum s-au schimbat multe... Nu neapărat în rău, dar nu mai e la fel. Nu om mai ieşi să ne jucăm, dar e frumos să ne plimbăm seara. Îmi spuneai acum câteva seri: "Dacă noi suferim acum după băieţi, când o să creştem cum o să fie?". Probabil suferim acum ca să ne învăţăm pentru mai târziu. Îmi pare rău că... că nu este totul cum vrei tu. Nu spun acum că ai avut parte de iubirea vieţii tale şi nu a fost. Nu. Ai plăcut. Şi eu am plăcut. Încă plac... Dar tu ai plăcut, cum să spun... Fără să ai şansa de a cunoaşte sau de a vorbi cu persoana respectivă şi invers... Şi e trist :( Poate aşa e să fie, sunt fel şi fel de întâmplări, persoane, situaţii. Ai văzut cum ai ajuns... Aproape în situaţia mea numai că tu vrei să înveţi din greşelile mele. A fost foarte haios ieri: Ţi-ai reîncărcat, ţi-ai activat mesaje: "Eh... 300 sunt de ajunss!".
Me: Ăăăă... aşa ziceam şi eu :))!
C.: Dar eu nu sunt cum eraţi voi doi :))
Me: Okay ;))
Şi ai început să scrii... Vai cum tresăreai la fiecare alarmă şi cea amuzant era când vedeai că e Vodafone sau 300 :)) Ştiu cum e :P Dar ţi-a răspuns, nu? 
Mă simţeam prost: Nu voiai să încerci nimic cu el pentru că e departe... dar îl placi. Oare eram eu vinovată? Oricum, îţi puteai imagina că e greu şi nu ştiu ce dar puteai încerca. Dar nici unul nu voiaţi să suferiţi. Poate că e mai bine. De multe ori am senzaţia că doar două chestii pot strica o relaţie şi acum depinde de caz: "Să fim mai mult decât prieteni" şi "Să fim doar prieteni". Da. Trebuie să alegi bine. Totuşi, cine sunt eu să îţi spun ce să faci? Listen to your heart :P
Să vedem... Mai ştii când voiam să te iau cu mine la Otaku? Pff... Nu te-au lăsat dar noi începeam să ne vorbim cu ce ne îmbrăcăm, ce nu ştiu ce... Vai câte amintiri am cu tine :P Îmi amintesc când eram la tine şi textuiam şi tu, curioasă, voiai să ştii ce iar eu nu-ţi arătam XD Când ai ieşit să te plimbi cu mine anul trecut de Valentine's Day şi m-ai făcut să mă simt mai bine :P Când ieşeai cu mine iarna, pe gerul de afară, şi nu te supărai când vorbeam la telefon, când eram în culmea fericirii, când eram supărată, când îţi povesteam tot felul de chestii, când te obligam să gândeşti pozitiv şi mereu ne sprijineam una pe alta când eram deprimate, când intrai toată noaptea pe forumul Animax şi dimineaţa îmi povesteai până să intru eu să citesc. Am fost mereu foarte inventive în ceea ce priveşte distracţia: Făceam bileţele şi apoi propoziţii amuzante, cântam şi ne schimbam vocile, râdeam din toate porcăriile (Kiiiiii...iiiiii =)) ). Mulţumesc :* 
Nu spun că nu ne-am mai supărat sau enervat sau alte chestii. Anul trecut, în vară, nici nu ne-am văzut din cauza unei porcării făcute de mine. Sper să fi trecut, urmele rămân. Îmi amintesc cât de nervoasă eram când ţi-ai făcut blog şi eu am aflat abia de la Ruxy căci ţie ţi-era ruşine să-mi zici că te-apuci de make-up crezând că o să râd de tine. Poate aşa era felul meu de a fi, îmi pare rău.
Închei aici, te iubesc, Cami! *hug*





Chalenge...
Btw: Am observat că filmuleţele nu se postează (sau am eu o problemă?). Nu ştiu de ce şi asta mă enervează. Anyway...
Day #15: A song you heard live [at a concert]
HELL YEAH 
Zdob Şi Zdub - Bunica Bate Toba!!!
Cam atât. See ya!