When you.ll call me...

...I.ll be there to guide you...
Aşa.. mă uitam azi prin arhiva blogului *m.am uitat în special la August*. Două săptămâni în care nu postasem mai nimic, sau dacă postasem erau postări scurte. Blogul a mers mai departe, la fel şi eu şi acum, chiar dacă sunt patru luni încă scriu destul de mult pe blog...
Iniţial începusem o altă postare dar e cam în aer şi acum va sfârşi abandonată *poate...*. În ea scria ceva gen acum stau şi ascult 7 Things *da, din nou...*, că ştiu că m.am tâmpit, că exagerez mereu, că sunt ori prea fericită *ceea ce e bine...* ori sunt total deprimată, supărată, stau toată ziua şi mă gândesc la... trecut... Mai scrisesem că istoria se repetă. Nu conteaza CUM... dar o face.
Ăsta ar fi rezumatul.
Aseară am stat vreo juma de oră *nu e mult, dar nu am avut răbdare*. Voiam să fac... o prinţesă *da, tot memoriile m.au inspirat... din păcate* dar nu mi.a reuşit.
Ştiţi... eu sunt o persoană foarte credulă... Acesta este un foarte mare defect de.al meu. Poate voi reuşi cândva să scap de el. Poate...
Poate nu o să mai cred tot ce mi se zice, tot ce mi se promite, că totul durează o veşnicie şi că totul va fi roz mereu...
Ce fac acum? Ascult Call me. Îmi place foarte mult deşi îmi aminteşte de multe momente mai puţin plăcute. Am ascultat melodia asta prima oară la sfârşitul lui Iulie când eram într.o perioadă extrem de proastă. Rux zicea că exagerez şi deşi tot s.a întâmplat cum am zis eu, parcă tot ea avea dreptate. Anyway... uneori parcă ea gândea mai pozitiv ca mine chiar şi în situaţii care erau legate de mine şi doar atât *bine... eu şi încă cineva* şi zicea acru dar totuşi convinsă "Lasă... vezi tu că tot ca tine o să se termine..." deşi ştiu că ea nu ar vrea asta şi crede că totul îmi face şi mai mult rău şi poate chiar îmi face şi mă doare dar dacă eu am ales asta... atunci nu am nici eu, nici cei din jur de ales. Eu trebuie să merg pe drumul ăsta iar ceilalţi să se împace cu ideea.
În concluzie şi prin urmare *pentru că am cam luat.o pe arătură* iubesc melodia asta... Încă o ascult, aşa că... Lyrics!

Inside every memory of you and me, the rain begins to fall.
In an ocean of my fears i know you won't be leaving me at all.
All your everlasting words in dead old letters prophedied the end
but I never ever stop believing that our wasted souls are bent.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

I'm remembering the scars and wounds I know you suffered from the rain.
Is there anything that I can do to free your soul from all the pain.
With your everlasting words you tried so hard to tell me that you're gone
but i never ever start believing that you leave me all alone.

Mă fac să plâng.... şi nu vreau asta, dar aşa sunt eu... plângăcioasă...

Cam atât pe azi...

P.S.: Every princess needs a prince. Trust me, I.m a princess. At least, I used to be...