Vama Veche-iniţierea.

CELE MAI DUBIOASE FEŢE.

Tocmai m-am întors din prima mea vizită în VAMA VECHE, după o serie de lungi rugăminţi şi promisiuni. Cum nu am mai scris de mult (e văr-miu ÎNCĂ la mine), cred că asta ar fi postarea ideală acum.
Să o luăm cu începutul: Miercuri, 25 Iulie.
M-am trezit de dimineaţă şi am început să îmi fac bagajul. Urma să iau la mine bijuterii făcute manual în speranţa că îmi voi scoate nişte bani. Pe la 2 am plecat spre Cătălina, urmând să dorm la ea.
Când am ajuns la ea, mama ei apreta cerceii croşetaţi în formă de floricele. Ne-am dus în cameră şi am făcut un dezastru inexplicabil, apoi am plecat grăbite spre Tomis să ne cumpărăm câte ceva pentru ultimele lănţicuri. Am făcut o oprire la Mega Image unde am luat budincă, multă budincă :x La 6 şi ceva am plecat să îl ducem pe Dani, fratele ei, la dentist. Nu a durat mai mult de 5-7 minute, apoi ne-am întors acasă unde ne aştepta prăjitura cu fructe de pădure. Nu după multă vreme a venit şi mult promisa şi aşteptata pizza, dar nu o tavă, ci cantităţi industriale (cam trei tăvi)! Am început să pierdem vremea pe net, în special Facebook şi Youtube.

*Daaa... a fost începută acum mult timp postarea asta şi cam trebuie să o reiau....*

Aşaa... Plănuisem să ne facem genţile, să pregătim totul, să facem şi un inventar, apoi să ne uităm la Raise your voice şi să ne culcăm... CEL TÂRZIU ORA 2.

Codiţa cu păpuşică.

Aham, siiigur! La film nu am mai avut timp să ne uităm. Am ascultat muzică, am făcut mişto la anumite melodii, iar pe la 5 şi ceva Cătă îmi făcea codiţă colorată cââând... se ia curentul! A terminat-o cu chiu cu vai pe la 6, la lumina telefonului meu. Ne-am băgat la somn până pe la 9 şi ceva cred. Dimineaţa pregătiri, duşuri, alea alea şi hop în taxi până la Gară. Trenul a ajuns chiar bine, deci nu am avut întârzieri. În compartiment am avut destul loc, chiar ultima parte a drumului am fost singure pe acolo. Am coborât în Mangalia unde am căutat microbuzul de Vamă. Pe la 1-2 maxim eram în  camping, despachetând şi relaxându-ne cu toată lumea la masă.
Ce pot spune despre persoanele din Vamă... păi în primul rând că aproape toate sunt foarte sociabile şi de treabă. Nimeni nu are nimic cu tine, eşti unul de-al lor. Te băgai în discuţii care mai de care mai filozofice fără măcar să ştii cu cine vorbeşti, dar era în regulă. Nu erai întrebat cum te cheamă atât de des precum "De unde vii? Cât stai?". Acolo am găsit o tipă care mi-a cumpărat un inel de 5 lei şi Cătălinei un fel de "zgardă" tot de 5 lei. Început promiţător, nu?
După ceva vreme am hotărât să mergem pe plajă cu Bale (unul din motivele pentru care am mers în Vamă a fost şi faptul că îţi serba ea ziua de naştere) şi alte persoane. Am făcut şi o baie în mare, care a fost una din cele mai drăguţe băi pe care le-am făcut vreodată- apa era caldă, iar din 3 paşi deja depăşea nivelul meu. A fost foarte amuzant. Cât stăteam pe cearceaf vine la noi un tip băut dintr-un grup din apropiere cerând "o ţigară... două dacă se poate că suntem mulţi, dar nu mă supăr...". I s-a dat o ţigară (nu, nu de la mine-nu fumez) şi a plecat. După 10 minute mai vine un tip din acelaşi grup şi cere aceeaşi chestie şi îi spunem "nu te supăra, dar mai devreme aţi mai cerut odată...". Răspunsul lui a fost neaşteptat: "Aaa da? Scuze, îmi pare rău, nu vă mai deranjăm... (ţipând către cel care a venit la noi mai devreme şi plecând spre grup) Băă... de ce nu ai zis că le-ai cerut deja? Le-am deranjat iar, mă dobitocule..." iar apoi şi-a mai cerut odată scuze :)).
Mi se făcuse poftă de o îngheţată aşa că mi-am luat portofelul şi am pornit de nebună să caut. Văd eu primul magazin care îmi iese în cale, iau o îngheţată Magnum din figider, stau la coadă cu bancnota de 10 lei în mână. Îmi vine rândul, întind bancnota, tipul spune: 10 lei, eu mă întorc şi plec. Realizez la mijlocul drumului: AM DAT 10 LEI PE O ÎNGHEŢATĂ?! Ajung la Cătă şi Bale, le povestesc şi Bale zice: NU ÎMI SPUNE... AI CUMPĂRAT DE LA BALCON? SĂ NU FACI NICIODATĂ PORCĂRIA ASTA, NU CUMPERI ÎN VECI DE LA BALCON!. Dar trebuie să recunosc, a fost delicioasă.

M-am întors cu Cătă la camping să luăm bijuteriile şi ce trebuie şi am mers să căutăm un loc liber unde să ne aşezăm pe strada principală. Singurul loc liber care să nu fie lângă concurenţă sau în faţa unui magazin era lână o tipă care face codiţe colorate. Ne-am dus noi la ea: Umm... putem şi noi să ne aşezăm aici lucruşoarele?. Tipa a fost mai mult decât încântată şi se tot uita la ce scoatem în timp ce făcea codiţa. Mi-a cumpărat o agrafă de păr cu trandafir roz la vreo 3 lei şi Cătălinei o brăţară Rasta tricotată. Ne-am împrietenit foarte bine cu ea, Dizzy îi zice (numele ei e Miruna), are 18 ani şi e din Bucureşti. Toată seara am mers să cumpăr cartofi prăjiţi de la magazinul de lângă, cartofi care erau BESTIALI şi sosul era şi mai şi. Vreo 3-4 cutii de cartofi diferiţi şi cu sosuri diferite am împărţit în seara aia.

Acesta este ZEUS, un tip care bântuie pe acolo, dar pe care l-am cunoscut abia dimineaţa (cunoscut adică l-am văzut întâmplător). Noi am făcut mare haz de "icoana" aceasta şi spuneam că nu ai noroc în toate cele dacă nu te rogi la Zeus! :))

Pe la 11 cred că am strâns şi am plecat spre campig să ne lăsăm lucrurile, ne-am schimbat şi am plecat pe plajă unde se petrecea de ziua lu' Bale. Pe la 12 am plecat în Goblin să dansăm şi chiar a fost ok, cât am mai avut putere să mă mişc. Pe la 1 deja simţeam cum corpul îmi cere somn şi am mers cu toţii la Karaoke unde mi-am luat un coktail sperând că mă înviorează, dar nu a mers. Ceilalţi au vrut să se întoarcă în Goblin aşa că am luat-o singură, pe jos până în camping, dar cum cortul lu' Bale era răvăşit de haine şi genţile noastre, m-am aşezat pe bancă la masă. Acolo mai erau doi tipi care discutau şi unul dintre ei, văzându-mă, m-a întrebat de ce eram supărată. Din vorbă în vorbă am ajuns să mă simt mai bine şi chiar cineva m-a chemat cu el să merg să îşi ia Tequilla. Edi îi zicea. După ceva vreme mă sunase Cătă să ne întâlnim şi să îi aduc şi hanoracul, dar ne-am oprit pe stradă când am văzut câţiva cunoscuţi din camping râzând şi credeam că sunt fumaţi... dar am văzut după că era un tip beat dormind pe trotuar. Era epic: avea unghiile negre, un şlap în picioare, celălalt în buzunar la pantaloni, deasupra capului un fel de capcană de iepuri (o cutie de pâine sprijinită într-un băţ) şi cotul era pus într-o cutie cu apă. Între timp au adus frunze, l-au învelit, i-au pus lângă mână un abonament de metrou, un leu şi un pachet de şerveţele. ERA E-P-I-C! Au încercat să îl şi trezească: gâdilat, lovit, împuns în burtă... nimic!
Apoi am mers cu Cătă, ei s-au întors în Goblin, am intrat şi eu, dar nu dansam, au dat cu gaz lacrimogen, când s-a risipit gazul Cătă s-a întors şi eu am plecat în camping, la 4 dimineaţa mi-am luat un 7 Days de la magazin, iar pe la 5-6 m-am întânit cu ei "La canapele", unde am băut o ciocolată caldă aşa, de dimineaţă. Ne-am mai plimbat pe acolo, apoi am plecat în camping pentru că nu mai puteam de somn. M-am întins pe bancă şi am aţipit vreo jumătate de oră şi pe la 8, când m-am trezit, soarele ardea, iar Cătă stătea în balansoar cu prosopul meu de plajă pe faţă. Am sunat-o pe Dizzy şi am hotărât să ne vedem într-o oră.
Ne-am împachetat toate cele şi pe la 9 şi ceva am ajuns în locul nostru. Am intrat la magazinul de lângă şi mi-am luat o cutie de lapte cu ciocolată şi un alt 7 Days. Am stat vreo oră cred cu ea, apoi se făcuse timpul să plecăm. Am plecat cu o tipă, Ingrid, de la noi din liceu. Aproape am adormit în autocar spre Mangalia şi tot ce îmi doream era să ajung odată acasă. În gară ne-am luat biletele de tren şi s-a anunţat o întârziere de 2 ore, dar tipa de la ghişeu a zis că maxim 30-45 de minute. Am fi putut lua microbuzul, dar na'... dacă tot amluat biletele, pentru juma de oră nu murim. Am mers să mâncăm ceva la Fast food-ul de peste drum şi ne-am întors. Trenul a avut întârziere cam de o oră jumate, iar afară era caniculă. Am urcat, ne-am găsit locuri şi când să plecăm, trece controlorul să ne anunţe că se dă drumul la aer condiţionat, aşa că să închidem geamurile. Până în Constanţa, cam o oră jumate, am avut parte de maximum 5 minute de răcoare, iar când mai erau 2 minute până să coborâm, se anunţă că abia când pleacă spre Bucureşti se dă drumul CU ADEVĂRAT la aer. Nici să dorm nu am putut... eu, căci Cătă dormea dusă. Pe la 4 şi jumătate am ajuns în Constanţa, iar la 5 şi ceva acasă. Aveam neapărată nevoie de o baie şi somn.
Oricum, cu banii m-am descurcat excelent, am venit cu bani în plus chiar. Nu ştiu când, dar abia aştept să merg din nou :)