"Monica, eşti bine?"

"Da. Sunt."
Parcă acum e tot mai uşor să mă prefac faţă de cei din jur, cei care nu vreau să ştie ce mă nelinişteşte. Poate e mai bine aşa, poate nu... Dar poate e bine să nu mai fiu egoistă să stric cheful tuturor cu "toanele mele".
Şi în final totul trece, este vindecat de timp şi rămâne ca amintire. De cele mai multe ori una care îmi aminteşte doar că ceea ce nu mă omoară mă face mai puternică.
Aveam atâtea idei de postări, asta e una venită acum, la o stare aiurea, dar pe care nu o dezvolt prea tare şi pentru că sunt pe mobil şi nu îmi permit circumstanţele.
It's time to be a big girl now... and big girls don't cry.